Însă ce mi se pare că întrece orice culme a penibilului este situația următoare [click aici pentru filmuleț sau citește mai departe]. Două eleve se bat kung-fu style în clasă, pe un penar. Dar nu vă imaginați că e un micuț conflict. A, nu! Se lasă cu păruieli, cu picioare, cu loviri serioase din partea amândurora. Un coleg filmează scena. Buuun... acum ia mai ghiciți ceva: pe cine sancționează școala? Pe mini-pițipoancele alea cu viitor în lumea bună de pe centură? Pe dirigintele care nu a știut să își țină clasa cât de cât civilizată? Greșit, ea i-a scăzut media la purtare celui care a filmat scena.
Eu să fi fost mama pruncului ăluia, făceam scandal. E o treabă atât de amărășteană să ascunzi - scuzați expresia - căcatul sub covor, încât îmi vine să strig de imbecilitatea pe care o percep în juru-mi. Adică în loc să le faci educație celor două scursuri feminine, să știe altătadă că smotoceala nu își are locul în școală, în loc să faci scandal părinților lor, să le trimiți la consilierul școlii sau să le dai naibii un sac de box pe care să își verse frustările de 14 ani, tu îl pedepsești pe cel mai nevinovat. De ce? Pentru că din cauza lui s-a aflat de toată tărășenia. Pentru că conducerii școlii respective nu-i pasă de elevi, de comportamentul sau de siguranța lor, ci de amărâta lor de imagine. Nu e important așadar că alea două se omoară, contează doar să nu se afle. În loc să fie fericiți că pruncul a filmat, că așa au descoperit problema și se poate remedia.
Și uite cum dă sistemul în nevinovați... Și uite cum, de mici, unii plătesc pentru greșelile altora și sunt țapii ispășitori ai unui grup. Cum să nu mă revolt de așa ceva? Cum să nu mă enervez când văd că porcăriile astea chiar se întâmplă? Și, oh, credeți-mă că dacă se întâmplă la scară mică, se întâmplă și la case mai mari. Nefiind o fană a genului, recomand totuși câteva versuri [aici cenzurate, pentru că mama îmi citește blogul]:
