Mai exact, [doamne, am ajuns să îmi încep alineatele ca în comentariile literare!] pentru familiile care nu petrec destul timp împreună, se sugerează fixarea unei ore în care şi ăia mici să primească cevaşilea atenţie de la părinţi [şi invers]. Or, mi se pare cam penibil să trebuiască să îţi programezi timpul în familie cu norme rigide, să ai appointment cu mama între 20 şi 21, eventual toată lumea să şi-l treacă şi în agendă... Mult mai faine sunt activităţile spontane. Eu de exemplu mă distrez foarte bine cu soră-mea şi cu ai mei, iar dacă am o problemă vorbim despre ea când ne convine, nu în timpul unor sesiuni prestabilite, de forma "consiliu de familie".
Întotdeauna am considerat consiliile astea de familie formale ca fiind o pierdere de vreme. Însăşi ideea mi se pare inutilă, cu tot cu sfaturile aferente:
Reguli:
-toţi membrii familiei sunt egali;
-fiecare are posibilitatea de a reclama, de a emite idei şi de a fi ascultat;
-nimeni nu este întrerupt;
-fiecare trebuie să vorbească astfel încât să nu-i atace pe ceilalţi;
în primul rând pentru că într-o familie echilibrată această egalitate deja există, nu mai e nevoie să fie stabilită prin reguli, iar într-o familie în care emiterea unei idei înseamnă a primi bătaie... păi acolo nici nu are rost să faci consilii, că oricum nu se schimbă nimic.
Mai sunt pe acolo şi idei despre Ruga de seară şi cum părinţii trebuie să se roage cu copiii ca aceştia să crească în spiritul ortodox, cum trebuie să gătim împreună şi să ne decorăm reţetele preferate cu markere, sclipici şi stickere şi cum, de dimineaţă, e o idee bună să preparăm micul dejun împreună şi să lăsăm copiii să dea frâu liber fanteziei, jucându-se cu mâncarea. Dar vă las pe voi să vă iluminaţi cu sfaturile lor.
Eu una, citind siteuri cu sfaturi artificiale de îmbunătăţit relaţiile între membrii unei familii, sfaturi care seamănă mai degrabă a terapie de grup decât a distracţie, conştientizez ce noroc am cu o familie care nu are nevoie de astfel de siteuri.
