Un câne fără lanţ (variantă de la povestea cu evolventa cercului)

Am să încep de data aceasta cu precizarea sursei de unde am preluat materialul (visurat.ro) şi cu un citat de efect, care exprimă, în esenţă, întregul filmuleţ:

Nu concep să fim iarăşi terorizaţi de aceşti hingheri care umblă prin cartiere şi fac ordine. [o tanti iubitoare de animale, pe la minutul 7:11]

Sunt o iubitoare a animalelor. Nu genul de iubitoare de animale care aruncă cu vopsea pe blana naturală sau care pupă câinii pe bot, de dragi. Îmi plac mult câinii şi apreciez pe cine are grijă de un animal de casă, în general. Nu am nimic nici măcar împotriva celor care cresc şerpi, tarantule şi rechini. E dreptul lor să ţină ce vor ei în casă. Am totuşi un dinte pentru câinii vagabonzi. V-aţi prins de subtilitate, da? Am un dinte pentru ei pentru că şi ei au mai mulţi dinţi pentru mine.

Am primit şi eu, pe facebook, o invitaţie la un eveniment împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi. Problema a fost, în principal, faptul că susţin eutanasierea câinilor. Dacă aş vorbi toate ce le scriu acum, cred că ar fi momentul să respir adânc şi să aştept criticile de genul "n-ai suflet" sau "criminalo!", cum s-a scandat din belşug la mitingul din filmuleţul de mai sus.

În primul rând, i-aş eutanasia de mila lor. Şi-aşa câinii comunitari sunt vai şi amar de capul lor, sunt sursă de tot felul de boli şi trăiesc... mai rău decât un câine, pentru că un câine cu stăpân e hrănit în mod regulat, probabil ţinut la adăpost şi din când în când dus la veterinar. Un câine vagabond e în cele mai multe cazuri slăbit, nemâncat, înrăit şi periculos. Nu mai bine le tai din suferinţă? Cică nu atacă decât în anumite circumstanţe: când este lovit, încolţit sau când este în călduri. Poftim? Dacă fiecare femeie umană premenstruală şi-ar muşca iubitul de mână şi l-ar mutila pe viaţă/marca psihologic/infecta cu rabie, sunt ferm convinsă că bărbaţii s-ar ţine departe şi în curând am ajunge la extincţie. Revenind, cu ce mă încălezşte pe mine că m-a muşcat o căţea castrată? Oare o să mă gândesc, în timp ce iau injecţii în burtă şi/sau fund, "ha! măcar proasta n-o să aibă progenituri!"? O să mă gândesc că peste câţiva ani vor fi mai puţini câini, statistic vorbind? Pe cine interesează statistica atunci când e victimă sau apropiat de victimă şi nu poate trage pe nimeni la răspundere? Soluţia ar fi să le fie scoşi dinţii şi apoi castraţi, dar faţă de asta eutanasia e mai umană.

Un nene dădea în dreapta şi în stânga cu "suntem creştini, nu criminali!". Da, adică nu omorâm oameni. Conform Bibliei, din câte îmi amintesc (şi chiar am citit pasajul ăla), animalele sunt la dispoziţia omului să facă ce vrea cu ele. De asemenea, din punctul de vedere al religiei, animalele nu au suflet. Iar când animalul se ridică împotriva omului e cazul ca aceşti protestatari să îşi pună o problemă. Oricum e clar că nu au mare discernământ din acest punct de vedere, acelaşi nene care explica cât suntem de creştini fiind acelaşi care a propus să dăm foc parlamentarilor care vor introduce legea eutanasiei.

Cică dacă le arunci o bucată de pâine nu te muşcă. Hai, sictir. O să mă apuc să umblu blindată cu bucăţi de pâine, de cârnaţi şi de parizer ieftin pe care să le arunc atunci când sunt la mila câinilor. E ca şi cum mi-ar spune să umblu cu câţiva lei la mine, că nu mă omoară hoţii dacă le dau banii de bunăvoie. Tanti, vă terorizează hingherii? Pe mine mă terorizează colţii dezgoliţi ai unui câine înrăit. Mă terorizează să intru cu taxi-ul până la uşa scării de frica vagabonzilor (umani şi mai ales animali), mă terorizează ideea acelor înfipte, antirabic vorbind, în diverse părţi anatomice. Vă terorizează cum scâncesc câinii când îi iau hingherii? Mă terorizează cazurile de copii nenorociţi de câini vagabonzi, precum şi moartea unor oameni atacaţi de astfel de câini. Şi acolo s-a scâncit. Atât că au fost scâncete şi plânsete umane. Nu iubiţi animalele mai mult decât pe oameni. Şi încă ceva: mie dacă mi-ar arunca cineva cu vopsea pe blană, cred că mi-aş cumpăra altă blană.