Mă uitam aseară la Burlacul (da, da, fac și lucruri de genul ăsta, în principal ca să râd cu soră-mea pe motiv de scandal și bălăcăreală) și m-a lovit revelația că unele femei sunt groaznice. Nu, nu mă refer la soiul ăla de femei groaznice care apar pe cameră cu șunci și/sau tăvălite prealabil prin tone de machiaj și cârpe aleatoare. Mă refer mai degrabă la acea specie de persoane care nu te lasă să trăiești o clipă fără a băga de vină. Pentru cine nu urmărește emisiunea, precizez că sunt 12 gagici care se întrec în a-l cuceri pe un singur bărbat, care le elimină pe rând din concurs...
Ei bine, una dintre cele mai proaste tactici pe care le-am văzut vreodată aplicate în scopul cuceririi unui bărbat este a-i băga de vină până nu mai are aer. Majoritatea, cum îl prind la o întâlnire privată, încep să îi găsească defecte, greșeli, cusururi ș.a.m.d. Una îi explică ferventă cum că ar fi prea naiv, vreo 2-3 îi reproșează că le neglijează, alta că de ce le-a pupat și pe celelalte. Din când în când, alternează bătaia la cap cu bârfa despre celelalte concurente, revenind prompt însă la critică: La aia de ce i-ai dat numărul de telefon? De ce ești prieten cu aialaltă pe Facebook? De ce ai eliminat-o pe X? Dacă n-o elimini pe Y, eu ies din concurs!
Și sincer, cine s-ar putea îndrăgosti de melițele astea? Ce așteptări să ai, concurentă fiind, ca el să te aleagă, dacă nu îi dai ocazia să te cunoască? Sunt atâtea subiecte pe care le poți vorbi cu un bărbat, subiecte prin care să ajungi să cunoști omul. Mai mult, bărbații sunt ființe simple, iar noi suntem exagerat de complicate. Dacă o femeie îi spune: "Proasta aia e prefăcută", ea se așteaptă ca Burlacul să înțeleagă "Uite ce de treabă e fata asta că are grijă de mine și mă avertizează cu privire la proasta aia. E clar că mă iubește. De fapt, e atât de grijulie față de mine încât o voi lua de nevastă forevăr!", pe când reacția lui e probabil mult mai apropiată de ideea "Doamne da' rele sunteți între voi!". Da, bărbații sunt atât de simpli încât nu văd substratul fin din spatele reproșurilor voastre, ci se simt atacați, stresați și presați de niște ființe care nu au niciun drept să o facă. E una când îți spune nevasta că îți stă cravata strâmb, și cu totul alta când te critică o semi-necunoscută.
Nu sunt eu Casanova feminină, dar oricine știe că există câteva reguli de bun simț aplicabile în interacțiunea feminin-masculină, etapa primele întâlniri: nu mănânci usturoi înainte, nu râgâi la masă, bărbații nu se scarpină la produsele avicole sferoide și femeile se abțin de la reproșuri. Nu-i așa de greu.
Promit că nu suntem toate așa. Promit că există și persoane de sex feminin normale.
Ei bine, una dintre cele mai proaste tactici pe care le-am văzut vreodată aplicate în scopul cuceririi unui bărbat este a-i băga de vină până nu mai are aer. Majoritatea, cum îl prind la o întâlnire privată, încep să îi găsească defecte, greșeli, cusururi ș.a.m.d. Una îi explică ferventă cum că ar fi prea naiv, vreo 2-3 îi reproșează că le neglijează, alta că de ce le-a pupat și pe celelalte. Din când în când, alternează bătaia la cap cu bârfa despre celelalte concurente, revenind prompt însă la critică: La aia de ce i-ai dat numărul de telefon? De ce ești prieten cu aialaltă pe Facebook? De ce ai eliminat-o pe X? Dacă n-o elimini pe Y, eu ies din concurs!
Și sincer, cine s-ar putea îndrăgosti de melițele astea? Ce așteptări să ai, concurentă fiind, ca el să te aleagă, dacă nu îi dai ocazia să te cunoască? Sunt atâtea subiecte pe care le poți vorbi cu un bărbat, subiecte prin care să ajungi să cunoști omul. Mai mult, bărbații sunt ființe simple, iar noi suntem exagerat de complicate. Dacă o femeie îi spune: "Proasta aia e prefăcută", ea se așteaptă ca Burlacul să înțeleagă "Uite ce de treabă e fata asta că are grijă de mine și mă avertizează cu privire la proasta aia. E clar că mă iubește. De fapt, e atât de grijulie față de mine încât o voi lua de nevastă forevăr!", pe când reacția lui e probabil mult mai apropiată de ideea "Doamne da' rele sunteți între voi!". Da, bărbații sunt atât de simpli încât nu văd substratul fin din spatele reproșurilor voastre, ci se simt atacați, stresați și presați de niște ființe care nu au niciun drept să o facă. E una când îți spune nevasta că îți stă cravata strâmb, și cu totul alta când te critică o semi-necunoscută.
Nu sunt eu Casanova feminină, dar oricine știe că există câteva reguli de bun simț aplicabile în interacțiunea feminin-masculină, etapa primele întâlniri: nu mănânci usturoi înainte, nu râgâi la masă, bărbații nu se scarpină la produsele avicole sferoide și femeile se abțin de la reproșuri. Nu-i așa de greu.
Promit că nu suntem toate așa. Promit că există și persoane de sex feminin normale.
