Să nu ne răsfățăm...

Îmi place foarte mult laptele Milli. Are un gust foarte bun, se potrivește grozav cu veșnicele mele cereale de la micul dejun și vine la sticlă de 1.5L, care e cantitatea perfectă pentru o tură de cumpărături la Auchan. Dar îmi place și promoția pe care o au ei acum, în care se pot câștiga 20.000 euro pentru studii. Iar acel “pentru studii” merită tot respectul. Cunosc foarte mulți copii buni care se îndatorează pe termen lung pentru a putea urma studiile dorite, în străinătate, sau, mai rău, nici nu ajung să își urmeze studiile tocmai din cauza lipsei de fonduri.


Ok, să comparăm toată discuția asta cu cazurile de pe TLC, de la Outrageous Kid Parties. Vă spuneam că eu am doar o rablă de televizor în casă, care începe să bârâie ca pick-hammerul după 10 minute de la deschidere, așa că mă feresc să deschid televizorul pentru mai mult de 10-15 minute, cât îmi pot și mie nervii (combinația dintre bârâituri mecanice și prostie pură pe sticlă are un efect puternic coroziv asupra sistemului nervos). Așa că, dacă mai trec pe la ai mei sau prind la sală, așa mai iau și eu contact cu ce se întâmplă pe lumea asta... Revenind, ieri am fost la ai mei și m-am uitat cu soră-mea la o emisiune de pe TLC numită Outrageous Kid Parties, care expune răsfățul unor prunci de bani gata, mai ceva ca My Super Sweet Sixteen. În primul rând pentru că, hai, să zicem că Sweet Sixteen e o petrecere cam ca majoratele noastre, iar oareșce excese pot fi făcute. Însă a face unui prunc răzgâiat de 8 ani o zi de naștere cu limuzină, artificii, 100 de persoane, trupă rock și tort cât pruncul de mare, rotitor... “mai taie din ele dă-le dreacu”.

Știu, momentan cele două alineate de mai sus nu prea au mare legătură între ele, dar elementul care le leagă este faptul că, în timp ce unii ar crede că 20.000 euro sunt o sumă frumoasă din care să îți faci studiile, mama din emisiunea cu pricina a considerat că 29.000$ sunt o sumă frumoasă pentru a-și răsfăța copilul o singură zi. Copil care, de altfel, nu era nici prea deștept nici prea interesant, dar voi reveni la asta mai târziu. După cum ziceam, pe mine comparațiile astea mă cam indispun. Opt ani nu e un prag de vârstă. Nu îți iei buletinul, nu ai dintr-o dată voie să bei, să conduci mașina sau să iei decizii de capul tău. Opt ani e o vârstă la care copilul poate să se mulțumească și cu 15 invitați și un tort simplu, pentru că e atââââât de ușor să le distragi atenția la vârsta aia, că orice vor face li se va părea incredibil de amuzant și de interesant. Așa că, de ce nu, hai să le facem un chef ca la nuntă doar pentru că zbiară că vor petrecere de rock-star.

Dar stați, mai am un punct de vedere și abia apoi îmi termin pledoaria pe ziua de astăzi. Răzgâiata aia mică ținea morțiș să aibă petrecere de rock-star și să cânte ea pentru că asta își și dorește să devină. Ei bine, mă-sa o lăsa să umble pe stradă cu mișcări de curvuliță minoră. Pramatia mai avea defectul de vorbire al lui Elmer Fudd și își cam scuipa interlocutorii când vorbea dar nimeni nu încerca să facă ceva în privința asta. Și mai era și jegoasă cu frate-său, care era puțin gelos pentru că pe ziua lui se cheltuiseră doar 100$, și nu 29.000$, așa că nenorocita mică îi scotea tot timpul ochii cu tortul ei în formă de chitară life-size, artificiile și trupa ei rock. Și da, fetița, afonă cum era, a cântat la ziua ei cu trupa de rock și toți i-au suflat în fund că ce frumos cântă... Pentru că nimeni nu o să îți spună că ești o pramatie răzgâiată fără voce, peltică, proastă și înfumurată, când sunt la ziua ta. De-aia fetele trebuie să fie prietene cu mami, că poate le zice cineva cu sinceritate că se fac de râs. Sau poate le trimite la logoped, ceva...