Ca de obicei, adevărul e la mijloc. Chiar și în medicină.

Pregătiți-vă pentru un articol lung, plictisitor și probabil împotriva principiilor voastre, în care îmi explic propriile glume și pun gif-uri cu țâțe. Acum că v-am atras atenția, să începem.

Opiniile mele nu sunt niciodată populare. Și sincer, înțeleg pe deplin asta, pentru că știu cât de mult le place oamenilor să generalizeze. Get it? pentru că "toți oamenii generalizează" e, în sine, o generalizare, așa că dați-mi voie să folosesc alt pronume: noi. Nouă ne place enorm să generalizăm, să avem încredere în orice sursă de informații, să citim articole scurte despre vreo mondenitate sau vreun "adevăr șocant", să ne panicăm sau să ne revoltăm puțin prin texte scurte și concentrate. Ceea ce nu ne dăm seama, de multe ori, este că un compromis spre o "bucată de informație" gata digerată, deși mai simplu de consumat, conține informația diluată și ambalată cu opiniile autorului.

"Toți medicii sunt răi", veți auzi în aceste zile pe Internet, mai ales pe Facebook. Un fenomen de anti-vaccinare a luat amploare în ultima vreme, ducând la diverse probleme mai ales în statele dezvoltate unde oamenii cu mintea odihnită și acces la Internet își fac singuri "cercetarea medicală", folosind surse dubioase și neștiințifice. După părerea mea, curentul trebuia lăsat să moară demult, încă de când Wakefield și-a retras așa-zisul studiu (pentru că orice studiu real respectă niște reguli stricte, ca să poată susține rezultatul) legat de vaccinuri și autism, încă de când a fost dovedit prin alte studii că Wakefield a greșit, încă de când pseudovedete precum Jenny McCarthy și a noastră locală Olivia Steer s-au erijat în medici de specialitate după ce au citit 2 cărți și au trecut printr-o traumă psihologică.

Dr. Evil, nervos că anti-vacciniștii au descoperit Adevărul cu "A" mare
Get it? Pentru că doctor evil = evil doctor.

Dar nu, acest curent ține și crește în continuare, exact ca un cancer pentru care lămâia și bicarbonatul nu fac nimic. Get it? Pentru că oamenii propun foarte des cura cu lămâie și bicarbonat (sau ulei de cocos, sau papaya trasă prin suc de aloe vera, sau metoda Tatoiu) pentru a vindeca miraculos cancerul, și nici aia nu prea ține. Așadar avem o mână de influenceri cărora le place enorm să generalizeze. Doctorul lui Schroedinger este așadar, în concepția lor, cel care, în același timp, este malefic prin excelență pentru că umblă doar după profit (sincer, mă simt chiar jenată să scriu cuvintele astea în România), dar este și un naiv tolomac care nu cunoaște "Adevărul", pentru că guvernul, Iluminati și companiile malefice de famaceutice le predau aceste prostii... ca, de exemplu, cum funcționează experimentele științifice.

Normal că ne face cu ochiul această idee. Pentru că mintea umană e construită în asemenea mod încât să caute mereu tipare și să lege mereu concepte, chiar dacă ele nu sunt legate în sine. Mintea umană a lui Jenny McCarthy, de exemplu, refuză să creadă că autismul fiului ei este ceva produs la întâmplare, de natură, preferând să creadă că vaccinul e de vină. Mintea umană a oricăruia dintre noi ține în stoc o amintire-două cu un medic incompetent sau lacom, sau un episod cu șpagă, sau un tratament făcut pe grabă.

Jenny McCarthy, veritabil model de inteligență și raționalitate

Ei, și aici vine opinia complet nepopulară, cum că adevărul e la mijloc. Cum bine a spus-o cineva pe Facebook, dar evident nu mai găsesc sursa, "E bine să nu luăm antibiotice ca pe bomboane, dar nu e bine să tratăm cancerul cu miere". Uite de unde vine confuzia: suntem o generație destul de abilă de a căuta informații pe Internet. Pe asta nu o neagă nimeni. Însă mai avem mult de lucrat la filtrarea informației respective, iar pentru asta e nevoie de o cultură științifică mult mai puternică decât cea pe care o avem acum, la nivel de societate.

Fără îndoială, modelul paternalist de medicină e pe moarte. Intrăm într-o epocă în care oamenii și-au făcut temele de acasă, știu că un consum prea ridicat de antibiotice poate scădea eficiența acestora pe viitor, știu că e nevoie de antibiogramă, știu că e nevoie a lua în paralel un antimicotic, asta ca să dau exemple doar din acest subiect al antibioticelor. Mai ales în clinicile private, unde controalele asupra acțiunilor medicilor sunt făcute cu simț de răspundere, nu mai e fezabil modelul în care medicul prescrie ceva "după ureche".

Stetoscopul îi dă puteri de zeu, la fel ca ciocanul lui Thor

Medicii, cu tot cu complexul lor de atoatecunoscători, e timpul să revină printre muritori și să accepte dialogul cu pacienții. Să adapteze tratamentul la nevoile pacientului, să fie flexibil în acordarea sfaturilor medicale și în rezolvarea problemelor la nivel personal. Nu merge să spui unui părinte anti-vaccin "Ei na, știți dumneavoastră? Aveți cumva studii superioare?", dar poate merge să îți iei 5 minute din timp ca să îi explici beneficiile (și riscurile!) vaccinurilor, sau să îi dai surse credibile să se informeze.

Am cunoscut ambele tipuri de medici și am petrecut timp căutând informații medicale pe Internet. Cu toate acestea, merg la analize generale odată pe an, la dentist de două ori pe an și la ginecolog odată. Vă recomand același lucru și vouă (mai puțin celor de sex masculin, voi ați scăpat de una), pentru că e cel mai bun mod de a depista din timp orice fel de problemă. Sigur, pe buzele tuturor se află frica cea mai mare, cancerul, dar nu e vorba doar de cancer. Orice problemă găsită din timp se rezolvă mai bine decât una descoperită târziu. Nu iau antibiotice la fiecare răceală, pentru că nu simt nevoia, dar aș lua antibiotice dacă aș avea vreo infecție și antibiograma aferentă. Nu îmi fac în fiecare sezon vaccinul antigripal, pentru că mutațiile virusurilor de gripă sunt prea rapide și efectul dispare prea rapid, dar am făcut toate vaccinurile copilăriei, plus controversatul Gardasil. Nu mănânc în fiecare zi Nutella pentru că îngrașă și m-aș plictisi de gust, însă dacă mănânc odată pe săptămână îmi place foarte mult... Deja divaghez, dar v-ați prins voi. Totul stă în echilibru.

În concluzia acestui post deja prea lung, doresc să mai spun încă odată: generalizările nu ajută pe nimeni, adevărul e mereu la mijloc. Ne dorim cu toții un sistem sanitar mai bun, mai atent la nevoile oamenilor, mai uman, dar să nu uităm de scopul medicinei în această lume. Medicii sunt aici ca să ne ajute, nu le mai puneți piedici. Și apreciați mereu ceea ce medicii buni fac în fiecare zi, pentru că sigur cunoașteți și "doctorul bun".

cu plăcere, doamna doctor Pulaski, oricum aveam nevoie și de un gif care să demonstreze din nou cât de non-populară sunt, fiind singura persoană de pe planetă care vă preferă împotriva sensibilei ăleia de dr. Crusher

A cui e vina?

Citesc oripilată articolul și comentariile de pe ziardecluj.ro, în care se povestește despre o tipă care s-a panicat pe telescaun și a sărit de la 4m înălțime, pentru că telescaunul se blocase. Atât articolul, cât și comentariile, îi înfierează pe cei de la pârtia Buscat pentru defecțiuni și pentru că tipa are acum probleme la coloană.

Bă... Da' nimeni nu o învinuiește și pe ea pentru că a sărit? A sărit de panică sau pur și simplu pentru că s-a plictisit să aștepte ca telescaunul să revină în funcțiune? Da, e condamnabil că se întâmplă defecțiuni la telescaun și cei de la pârtie ar trebui să remedieze problema, dar uneori e deplasat să cauți țapul ispășitor... Deh, ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual.

De ce cumpărăm de la oameni care își bat joc de noi?

Principiul comerțului e unul simplu. Îți place și ești dispus să plătești suma? Cumperi. Nu-ți place sau nu ești dispus să plătești suma? Nu cumperi. Ei, dar intervine publicitatea, imaginea firmei și o groază de alte chestii care te fac să te poți scârbi de un produs înainte măcar de a-l încerca. Din păcate, jignirile și jocul murdar nu se limitează la politică, ci apar și în reclame.

Nu ascultam foarte des radio, dar am prins o reclamă înfiorătoare la service-ul auto "Auto FYG", în care o femeie țipa ca din gaură de șarpe, certând pe cineva. Urmează o voce calmă, masculină, care te îndeamnă ca, dacă duci femeia la doctor când e isterică, să duci și mașina la doctor la service-ul lor. Mi-aș dori să am și bucata audio ca să vă exemplific mai bine. Dacă nu, nicio problemă, reclama respectivă rulează de mult timp și probabil mai aveți șansa să o prindeți ca să vă oripilați și singuri.

ca să vezi... e posibil ca și femeile să dețină mașini.

Veți întreba: dar, Călina, ăsta nu e femi-nazism? Nu te iei de "opresiunea patriarhală" doar pentru că ești frustrată sau lesbiană sau chiar... isterică? Nu. Mă supăr când aud reclame de genul acesta din mult mai multe motive. Din punctul de vedere al comerciantului, nici măcar nu e o reclamă bună. Un om civilizat care nu râgâie glume de autobază (glume de autobază, nu glume de pe Autobaza) nu va fi deloc impresionat de analogia cu femeia isterică, ceea ce va însemna că singurii clienți atrași la ITP la Auto FYG vor fi ghiolbanii ăia cu maieu mulat.

Iar din punct de vedere al feminismului, lucrurile stau și mai rău. Odată, pentru că se merge pe mitul ăla fumat din anii '60 încoace în care femeia e o zgripțuroaică groaznică, cicălitoare și... isterică, iar bărbatul știe ce e mai bine pentru ea (aici, să o ducă la doctor). Mai mult decât atât, femeia e tratată ca un obiect, la fel ca mașina: bărbatul nu încearcă în mod activ să vadă care e eventuala problemă, ci o plasează în service, ca ulterior să revină "reparată".

Singurul mod în care reclama asta putea fi mai oribilă ca atitudine față de femei ar fi dacă s-ar sugera să-ți repari singur femeia, cu palma, și să lași experții să se ocupe de mașină. Probabil că asta a fost și prima idee, dar asta le-ar fi adus doar clienții cu maieu alb ȘI pete de transpirație galbene.

Pe scurt și în final, iată ce pot face eu: La fel ca în cazul grupului Janis, unde s-au comportat oribil cu mine în repetate rânduri, soluția nu vine de la o singură persoană. Eu pot doar să nu cumpăr de la ei și să vă recomand și vouă același lucru. Nu știu cum sunt serviciile celor de la Auto FYG, nu știu cum se comportă cu clienții la fața locului, dar sunt convinsă că pot găsi mai mult respect în alte service-uri.

Iohannis nu a câștigat dezbaterea

strategia Ponta pentru dezbateri prezidențiale (sursa foto: Pinterest)

Mă văd nevoită să redeschid defunctul blog, datorită faptului că textele lungi nu "încap" atât de bine pe Facebook. Așa că, departe de gândul de a scrie zilnic, iată că bitstrings nu e mort, doar... amorțit.

Aparent toată lumea a văzut dezbaterea de aseară, dar și în cazul în care nu ați urmărit Realitatea TV, probabil ați fost puși la curent de Facebook, de bloguri, de site-urile de știri care încă preiau și postează diverse secvențe. Dincolo de titlurile senzaționaliste că vreunul l-ar fi zdrobit pe celălalt, să recunoaștem cu toții că a fost o dezbatere de un penibil greu de neglijat. Mai mult, deși sunt simpatizantă de dreapta, mai trebuie să recunoaștem că vina pentru penibil o poartă Iohannis:

1. Cauza de bază: A dat răspunsul prea târziu. Asta a însemnat că televiziunea și el însuși au fost nepregătiți și neprofesionali. Înțeleg nevoia de a te arăta "domn", că îți calci pe mândrie și accepți provocarea lui Ponta de a avea o dezbatere televizată, dar asta nu se face cu o oră înaintea emisiunii. Pentru televiziune, implică un cu totul alt format: cronometrare, dispunere a platoului, pregătirea unui spectru mare de întrebări. Pentru candidat, implică zile de pregătiri, de brief-uri, de consiliere.

2. Documentația. Probabil tot din lipsa pregătirii prealabile, Iohannis a făcut greșeala că, în fața contracandidatului său pregătit cu o documentație de fapte prim-ministeriale, l-a acuzat că altcineva i-au pregătit foile. Da, e normal ca staff-ul să îți pregătească documentația. Dacă vă mai amintiți, la incidentul cu MTO-ul chiar asta era problema, că nu exista o documentație. Iată că Ponta a învățat din greșeli și a apărut ca fiind bine informat și bine pregătit.

3. Bălăcăreala. Încontinuu a făcut pe victima, că nu are timp, că i s-au furat minute. Aici e de vină și Rareș Bogdan, care părea pierdut în fața celor doi. Dar au fost momente în care Iohannis își termina discursul într-un minut și nu profita de timpul pe care îl avea în plus. Și asta aș spune că se datorează tot lipsei de pregătire. La orice dezbatere, prezentare sau eveniment în care omul trebuie să vorbească în fața altora, face înainte exerciții de temporizare. Cât de repede poți vorbi în 2 minute ca să fii înțeles? Cât de multe sub-subiecte poți acoperi? Cât timp îți poți păstra pentru întrebări? De asemenea, am fost dezamăgită că a intrat în câteva meciuri de jigniri de grădiniță de soiul "tu nu ești cuminte!" - "tu cu cine crezi că vorbești?",  sau "tu cere-ți scuze" - "ba tu primul!".

Nu neg că și Iohannis a înscris în poarta lui Ponta de câteva ori, însă dezbaterea aceasta a fost problematică pentru el. Realitatea TV are o audiență de dreapta, care a văzut un candidat slab și nepregătit. Dacă făcea aceste gafe la Antena 3, nu ar fi schimbat voturi (audiența Antenei fiind oricum preponderent electoratul lui Ponta), dar așa... a arătat că, la fel ca în alte alegeri, din nou votăm răul cel mai mic.

Pe final:

• sunt curioasă dacă Iohannis va fi prezent la următoarele dezbateri, ca să îmi schimbe părerea
• nu pot să nu remarc ce bine s-ar fi descurcat Antonescu (Crin, evident)
• ... sau, probabil, Mihai Răzvan Ungureanu?
• amenințarea că, dacă iese Ponta, o să ne pară rău după Băsescu pare să se adeverească pe zi ce trece: nici nu au avut loc alegerile și deja regretăm dezbaterea Băsescu-Geoană.

Cugetare politică

Mă bucur că se arestează tot mai mulți corupți și sunt aduși în fața justiției. Dar să punem puțin lucrurile în perspectivă: Știți băiatul ăla care dă pumni pe stradă și bagă oameni în spital fără niciun motiv, doar pentru că s-a întâmplat să treacă pe aceeași stradă? Ei bine, el nu e pericol public și e cercetat lejer, ca să poată săracul să își facă și treaba de boxer de performanță.

În schimb niște persoane acuzate de infracțiuni "white collar", care ar fi luat o mită*, sunt aduși în fața instanței cu deplasare majoră de forțe, cu mascați și tam-tam, în loc să fie citați sau măcar arestați civilizat. Dar, în definitiv e normal... mai mult scandal înseamnă mai mult rating, de unde mai mult capital politic.

* vă rog, să nu uităm de prezumția de nevinovăție, chiar și în cazul persoanelor care ne displac sau de a căror vină suntem convinși. Nu e treaba mea sau a lui nea Gicu, sau a lui Mihai Gâdea să stabilească vina, ci a unui judecător.

Dar apropo de Gâdea, oare ăia de la Antena 3 care participă singuri la premii internaționale cu câte 70 de pagini de câștigători și apoi își dau aere de mari învingători, de masculi alfa ai presei internaționale, afișând mine satisfăcute și pretențioase, nu se simt penibil? Întreb doar.

Grația divină și grațierea - un post scris cu greață

De când mi-am cumpărat televizor, viața mea s-a schimbat complet. Sună ca o frază de introducere de la teleshopping, dar e adevărul. Din păcate, nu e nici măcar un adevăr plăcut, cât o constatare scârbită legată de modul oribil în care presa manipulează oamenii, fără ca aceștia să își simtă jignită inteligența. Iar cel mai oribil tip de manipulare mi se pare apelul la religie.

În zilele astea se povestește enorm despre grațiere. Cazul Gică Popescu a exacerbat numărul de emisiuni despre grațiere, deja umflat de la „Free Gigi” încoace. De asemenea, argumentelor umanitare din seria „da, măi, a furat, dar a ajutat și sinistrații!” li s-au adăugat acum argumente despre valoare, performanță sportivă și recunoaștere internațională. De parcă valoarea umană a lui Gică Popescu poate fi negată în vreun fel prin sentința dată, sau de parcă viața îi va fi distrusă pentru că face 3 ani în regim special (cu scăderi pentru bună purtare, probabil). Parcă aud din nou povestea lui Adrian Năstase care - vai mie - a considerat pușcăria a fi o ofensă atât de mare adusă reputației lui, încât a încercat să se sinucidă. Nu l-am auzit pe Gică Popescu, personal, să se smiorcăie la televizor ca o fetiță despre cât de greu e la mititica și cât ar vrea el sa scape pentru că a fost căpitan la Barcelona. Atunci de ce îl victimizăm noi la posturile de televiziune? De ce nu îl lăsăm să își execute sentința ca un bărbat?

Nu, noi trebuie să îl umilim pe Gică Popescu făcând petiții online (care, apropo, nu au valoare pentru nimeni pentru că nu sunt petiții adevărate, e ca și cum aș face o pagină de Facebook și aș aduna like-uri), târând pe la televizor pițipoance cu botul țuguiat, în culori țipătoare, dar îmbrăcate în tricouri cu Free Gică. Trebuie să îl înjurăm pe Băsescu pentru că nu îl grațiază. Trebuie să ne punem cenușă în cap, să ne lamentăm și să facem pe bocitoarele că nu mai există iubire creștină în lume dacă Gică Popescu face pușcărie. Sincer, mi-ar fi rușine.

La o emisiune se discuta despre faptul că grațierea este o lege gândită pentru un președinte cu iubire creștină, capabil de iertare și bunătate, insinuându-se astfel că Băsescu ar fi crud și nemilos. Or, când s-a ajuns aici cu discuția, deja îmi luaseră foc toate alarmele de bun simț logic posibile. În primul rând, grațierea e un vestigiu legal al puterii monarhului „uns de către Dumnezeu” de a-și arăta mila față de supuși. Grațierea nu se face înspre slava lui Dumnezeu, ci înspre slava monarhului, cel puternic dar milos. În niciun caz nu e vorba de iertare creștină, care se face din suflet, prin mărinimie dezinteresată, ci de o condescendență autoritativă a celui care grațiază. În al doilea rând, Isus însuși spune, în Noul Testament: „să dăm Cezarului ce e al Cezarului”, cu alte cuvinte autoritatea laică să nu fie contestată de către autoritatea religioasă ci, dimpotrivă, sprijinită. (Pentru programatorii care mă citesc, e exact așa cum sunt regulile de moștenire de clasă, pedeapsa divină poate fi doar la fel de strictă sau mai strictă decât cea laică.)

Bineînțeles, eu îmi răcesc gura degeaba. Telespectatorii emisiunii probabil că au dat aprobator din cap și au fost convinși, în majoritatea lor, că președintele e rău pentru că nu e creștin. Și nu e creștin pentru că nu vrea să scoată din închisoare o persoană care nu dorește să fie scoasă din închisoare de către președinte, în acest mod, deși mii de oameni au semnat o petiție online. Mult noroc în a le explica asta prietenilor din străinătate, atunci când vă întreabă despre ce mai scrie presa din România în zilele astea.

Despre BAC, partea a II-a: Un sistem irațional și umflat cu pompa*

Trebuie să recunosc că gândesc puțin altfel de când citesc cărțile lui Tim Harford. Tipul e un economist foarte bine ancorat în realitate, care caută să explice logica și raționalitatea oamenilor în diverse ipostaze din viața reală. El explică despre profit, care, în context, nu înseamnă profit monetar în mod obligatoriu, ci o serie de factori ce influențează deciziile oamenilor. În ceea ce urmează, mă voi lega mai puțin de bacalaureat (mai mult simptomatic) și voi încerca să propun niște modele raționale pentru sistemul educațional, toate aceste cugetări profunde ale mele izvorând din propunerea unei cunoștiințe, “la o bere”.

Dar, inevitabil, totul pornește de la Bac. Ideea era după cum urmează: dacă atât de puțini oameni trec bacul și există atât de multe locuri acreditate la facultate, atunci inevitabil locurile la facultate se umplu cu... să nu le spunem idioți... locurile se umplu de oameni cu pregătire intelectuală și educațională slabă. Aceiași oameni trec cu chiu cu vai de facultate, având mai mult sau mai puțin 5 pe linie, toți dați prin restanțe și milă din categoria “l-oi trece și pe ăsta/asta, ce-oi face cu el/a?” (vezi și partea I, despre corectitudinea în evaluare). Până aici nicio surpriză. Însă punctul de divergență a fost discuția despre cum statul vrea să interzică acordarea titlurilor după terminarea facultății, adică să facă masteratul semi-obligatoriu. Pe principiul că din facultate se iese doar subinginer sau ajutor programator, ucenic veterinar etc. Motivația acestei decizii ar fi, de altfel, faptul că oamenii descriși mai devreme, cei care o lălăie prin facultate, ar fi pregătiți mai bine dacă ar face și cei doi ani în plus. Or, aici a intervenit punctul de divergență.

În primul rând că așa cum poți lălăi prin facultate 3 ani sau 4, așa poți lălăi și 5 sau 6. (Vă rog, ignorați uzul frecvent al verbului a lălăi. Ar trebui să fie ceva puțin mai răutăcios, dar ținând cont că îmi citește și mama blogul, asta e cea mai apropiată interpretare fonetică și semantică a acțiunii făcute de oamenii ăștia prin facultate). Doi ani în plus, fără schimbări la calitatea și controlul educației, sunt absolut degeaba și în niciun caz nu vor produce absolvenți mai bine pregătiți.

Apoi, hai să privim lucrurile din punctul meu de vedere, ăla libertarian, de care tot vă povestesc. Ăla care spune că statul nu are ce căuta să încerce să îndrepte lucruri care se pot îndrepta mai bine prin sistemul însuși. Pentru asta, să luăm un exemplu economic, unul aproape de casă: programatorii. Să zicem că Gigel a văzut că programatorii nu o duc rău, că, cel puțin în Cluj, programatorii buni sunt plătiți bine, au program flexibil, beneficii etc. Gigel se va orienta spre o facultate care îl pregătește să devină programator. Cu cât competiția e mai mare între firme pentru captarea absolvenților cei mai buni ai facultăților de informatică, cu atât pariul lui Gigel e mai greu, pentru că trebuie să parieze pe cea mai bună facultate și să termine printre primii. Așadar, cu cât e mai mare competiția între firme, cu cât e mai riguroasă selecția în cadrul firmelor, cu atât competiția între facultăți va fi mai mare. De asemenea, Gigel va lua în considerare un loc la taxă doar în cazul în care beneficiul final e destul de mare, adică facultatea îl va pregăti îndeajuns pentru postul de super-programator la o super-firmă. Dacă slujba de programator nu e destul de atractivă, Gigel nu are niciun motiv să plătească 3-4 ani degeaba. Așadar, cu asta am împușcat următorii iepuri metaforici: Datorită unei concurențe bune pe piață și a unei selecții riguroase a angajaților, proprie firmei, fără apariția unor legi care “să repare sistemul”, studenții/elevii sunt motivați să învețe, facultățile oferă un număr de locuri adjustat la cerința pieței, iar firmele au oameni pregătiți care propagă mai tare dezvoltarea pieței.

Să nu uităm, de asemenea, că și statul poate fi o firmă în anumite cazuri... și de aici se trage buba mai mare. Statul nu asigură o selecție riguroasă sau beneficii atractive în unele domenii, precum medicina sau învățământul, ceea ce duce la scăderea numărului de studenți și profesioniști. A se vedea, de exemplu, salariile mizere de la stat (exceptând cazul în care ești șef, și din câte știu nu este nicio facultate care te pregătește expres pentru asta), sau selecția penibilă a profesorilor titulari, care nu sunt în stare să ia un 5 amărât la examen, dar ei vor să îndrume viitoarea generație.

Închei prin a spune că Gigel nu e neapărat un viitor programator. Poate fi un viitor medic, caz în care el pariază pe satisfacția profesională, cunoștiințele proprii și dorința de a salva vieți, mai mult decât pe beneficiile financiare imediate. Situația e aceeași, pentru că pariul e identic, se schimbă doar “moneda de schimb” a mizei. Gigel poate fi orice. Dar e important să poată fi ceea ce i se potrivește cel mai bine. Pentru asta, un NU hotărât legilor de îndreptare care mănâncă anii tinerilor degeaba**. Mai bine s-ar crea condițiile pentru o piață competitivă. Dar e greu, pentru că nici guvernanții noștrii, dragii de ei, nu par să fure rațional din punct de vedere economic. Dar despre asta vom vorbi altădată.

* "umflat cu pompa" e românismul meu aproximativ pentru englezescul bloated
** a nu se înțelege că masteratul e o pierdere de vreme, însă putem recunoaște că nu este potrivit pentru oricine și în niciun caz nu ar trebui să devină obligatoriu la angajare