Citeam la groapacuproşti un material despre CFR şi despre condiţia proastă a trenurilor noastre, cum că pe lângă şine cresc pomişorii şi toaletele sunt sub orice critică. Sunt în primul rând un promontor al schimbării, însă nu pot să nu îmi amintesc ultima toaletă de tren în care am fost şi cât de stupid a fost înnoită.
Cum aşa? Păi, credeţi-mă că e mult mai uşor cu toaletele vechi şi mizere în care cumva cumva reuşeai să îţi ţii echilibrul, decât cu prostiile astea de inox în care probabilitatea de a te umple de urină e undeva pe la 85%. Adică au pus ei chiuvetă şi WC frumoase şi curate, dar au făcut vasul de toaletă extrem de puţin convex. În loc să semene a toaletă, deci, seamănă a lighean care se scutură în ritmul vagonului. Cu cât e mai plin de propria ta urină, cu atât e mai periculos să îţi continui demersul de a sta deasupra sau aproape de vasul de toaletă semi-debordant.
Pe de altă parte, când tragi apa trebuie să o faci ca la covert operations: in and out. Sistemul de tragere a apei e foarte foarte violent, adică trimite jeturi de apă, cu o presiune incredibil de mare, direct spre conţinutul lichid al toaletei, drept pentru care totul se împrăştie în metrul pătrat rezervat WCului. Soluţia e simplă: apeşi butonul şi dispari pe uşă, aştepţi până când nu mai auzi sunetul apei, apoi te întorci la spălat pe mâini.
Deci, oameni buni, schimbarea ca schimbarea, dar schimbare cu cap!
ah glumesti? am adorat chestia aia!
ReplyDeletestateam si trageam apa in gol numa sa aud cum suna jeturile si pompa de la buda.
si stai linistita ca nu dai pe tine, am prins o buda deaia infundata si era pana la jumate plina cu pisat, si totusi cand se clatina trenul prin ceva miracol divin, lichidul statea inauntru si nu dadea pe dinafara