Homemade Chica Bomb

În momentul în care am văzut clipul ăsta, mi-am zis: "Ăsta ajunge pe blog." Modul în care tipul îl imită pe Dan Bălan, cu tot cu datul ala din cap şi dansul ăla penibil.... cu fularul ala şi cu gestica... e GENIAL. Şi tipa e bună, dar în decorul ăla e tare funny, cum dansează ea aşa sexy pe faţa de masă cu pătrăţele sau în faţa unor monitoare şi tastaturi împrăştiate şi ele p-acolo.

Sex bomb... on ice?

Din multele chestii care au "reînviat" pe youtube de la olimpiada de iarnă încoace.

Telenovele și oleacă de bun simț

Lăsând la o parte faptul că telenovelele sunt prin definiție un colaj de kitschuri, absurdități și dulcegării sentimentale menite a înveseli viața gospodinelor de pretutindeni, azi zapam [urâtă aproximare a limbii engleze de baltă] printre programele de la tv, ca să dau, pe Acasă TV, de ceva gagici îmbrăcate în fuste mini, de fapt uniforme școlare clonate după acum defunctul Rebelde, discutând probleme existențiale. Mai exact, una o sfătuia pe celalaltă că, deși Solange e iubita lui Ulises, ea nu ar trebui să renunțe; că e o fată simpatică și sexy și ar trebui, dimpotrivă, să îi arate lui Ulises ce pierde dacă rămâne cu proasta aia. Ați înțeles? Adică, practic, să se bage introducă între ei.

Or, asta mi-a dat prilejul de a mă avânta într-o mică dizertație referitoare la bunul simț în relații. Chestia asta cu a interveni între doi oameni care au o relație mi se pare de cel mai prost gust și de cea mai joasă speță. Am făcut așa ceva doar într-a șaptea, pe când așa-zisele relații erau toate în fază de experiment și am regretat apoi. Revenind însă, cu mintea pe care o am acum... E ca în Star Trek, Prima Directivă e de a nu interveni în dezvoltarea și istoria altor rase inteligente. Transpusă în contextul descris mai sus, înseamnă că niciodată nu se recurge la astfel de gesturi față de o persoană.

În primul rând din respect față de ea. Teoretic orice relație între două persoane se măsoară și în respect. Personal, în ceea ce consider eu că au fost relații importante în viața mea, am căutat ca tipul să fie inteligent, poate chiar mai inteligent decât mine, să pot să îl respect și să îl iau, uneori, ca exemplu, să mă motiveze și să îmi lărgească orizonturile. Da, e foarte greu de găsit așa ceva. Da, voi vorbi în continuare doar de aproximări, nu de idealuri. Și atunci, dacă respecți un om și deciziile sale, de ce să nu respecți în particular decizia sa de a se vedea cu altcineva?

În al doilea rând din cauza ridicolului situației. Mai ales fetele, dar și băieții, arată cât se poate de penibil în postura de trying too hard. Ține de demnitate și de naturalețea evenimentelor de a nu forța prea mult nota. Sigur, cochetăria, flirtul, toate astea sunt esențiale dar când vine vorba de a surclasa o competitoare serioasă, cu care tipul are deja o relație, transpare doar insistența și ridicolul.

În al treilea rând pentru că, deși ne este ușor să vorbim de civilizație în trafic, de civilizație la teatru etc, cel mai și cel mai important este a fi civilizați în relațiile interumane. Iar eu una consider că acest tip de civilizație include și bunul simț de a nu încerca să sufli prietena/prietenul nimănui.

Sunt rea

Și știu că sunt rea. Dar nu pot să mă abțin să le zic vreo două tuturor trepădușilor care cer bani în școli. Sunt perfect de acord cu strânsul banilor pentru copii bolnavi, pentru oameni nevoiași, pentru sinistrați haitieni sau moldoveni... pe scurt, sunt de acrod cu strânsul banilor pentru cauze nobile, dar nu sunt de acord cu strângerea acestor bani de la elevii unei școli.

În primul rând că un copil nu câștigă acești bani. Părinții îi dau bani copilului pentru un sandwich, pentru un caiete sau pentru un suc. Nu pentru țigări, nu pentru alți copii, fie ei orfani, nevoiași, bolnavi sau perfect sănătoși și fericiți. Dacă cei care se ocupă cu strângerea unor astfel de fonduri ar merge la părinți la serviciu, nu aș zice nimic, dar, și aici ajung la al doilea argument împotriva acestui fenomen, copii sunt prea naivi ca să deosebească o inițiativă vero de o fraudă nesimțită. Copiii nu înțeleg că puradelul amărât de pe stradă nu bagă în propriul buzunar banii, ci că i-i dă lu' tacsu pentru băutură și Carpați fără filtru. Nu înțeleg că, destul de des, acțiunile de caritate nu își ating scopul.

Ca o paranteză, țin minte clar un bătrân cerșetor de acum câțiva ani, cerea pe stradă un ban ca să își cumpere de mâncare. Fiind cu o pungă de chipsuri în mână, îi întind punga cu totul, doar era mâncare și bietul om era mort de foame, nu? Când colo, nenea îmi refuză punga printr-un gest și îmi zice că lui nu-i trebuie de-astea. Aparent, nu era destul de înfometat încât să mănânce chipsuri. Păi atunci, oare pentru ce cerea el bani?

Revenind, nu mă înțelegeți greșit, cu tot dragul ajut pe cineva care are nevoie, dar dacă se merită. Nu pot eu decide când banii nu sunt ai mei. Iar o campanie făcută în școală nu va fi niciodată una de genul "du-te copile acasă și întreabă-i pe ai tăi cât poți da pentru X sau Y cauză", ci "acum, că mâine tre' să merg să strâng la alt liceu". Metoda însăși mi se pare că apelează la naivitatea copiilor puși în situația de a se hotărî repede repede cât din banii părinților lor să dea unei tanti grăbite să strângă din toate părțile. Fără chitanță... Ei bine, pentru ăștia, nici nu mă gândesc să dau.

A-nceput olimpiada

Vorba lui mama, şi ce mutră are femeia asta. Da' şi nenea ăsta, părinte revoltat, ce le zice verde.

[via Victor D.]

Voodoo people

Am fost aseară să îi aranjez wirelessul la vecinul de lângă bunică-mea. Partea bună e că mai parazitez și eu rețeaua din când în când, dar, bineînțeles, pentru asta a fost nevoie și de oareșce strădanie de 2 ore. Nenea nu avea sistem de operare pe calculator, nu știa să pună drivere, drept urmare a chemat un tânăr care le mai pricepea pe acolo. Tipul îi zice frumos ca nu poate sta foarte mult, eventual să vină mâine. Eu de colo, abia așteptând să îmi încerc rețeaua la bunică-mea, unde niciodată niciodată nu am avut net, zic către tânăr că pot să îi instalez eu XP-ul la nenea Cioca și apoi îi pun și driverele, nicio problemă.

Băi, s-a uitat ăla la mine cu niște ochi... Era de-a dreptul siderat. Reușește la un moment dat să îngaime: "Vai, dar pentru o fată e de-a dreptul voodoo să știe așa ceva!". Lăsând la o parte feminismul care urlă în mine să zic că toate femeile ar trebui tratate egal și că "pentru o fată" e o exprimare de un misoginism incredibil, am fost chiar flatată. Adică, e drept, nu sunt eu orice fată, dar e drăguț să vezi tipi așa uimiți în fața calităților mele. [aici deja urlă ego-ul, dă-l încolo feminism]

Ce pot să zic? It's a gift...

Avertizare

Și-a cumpărat soră-mea trusă de traforaj pentru școală. Știți și voi, de-aia cu ferăstrău, pânze, sculă de-aia de dat găuri în placaj. Ei bine, două chestii mi-au atras atenția. Prima a fost povestea Florianei despre colegii ei, care primul lucru pe care l-au făcut după ce au pus mâna pe găuritor, și-au găurit băncile de la școală.

A doua a fost și mai drăguță. Toată trusa era împachetată într-o cutie dreptunghiulară și, mai înăuntru, într-o pungă de plastic marcată cu ceva de genul: "Atenție! Pungile de plastic sunt periculoase pentru copii. Distrugeți punga de plastic imediat după despachetare." Și ditai fierăstrăul înăuntru... Mi se pare genial.