Telenovele și oleacă de bun simț

Lăsând la o parte faptul că telenovelele sunt prin definiție un colaj de kitschuri, absurdități și dulcegării sentimentale menite a înveseli viața gospodinelor de pretutindeni, azi zapam [urâtă aproximare a limbii engleze de baltă] printre programele de la tv, ca să dau, pe Acasă TV, de ceva gagici îmbrăcate în fuste mini, de fapt uniforme școlare clonate după acum defunctul Rebelde, discutând probleme existențiale. Mai exact, una o sfătuia pe celalaltă că, deși Solange e iubita lui Ulises, ea nu ar trebui să renunțe; că e o fată simpatică și sexy și ar trebui, dimpotrivă, să îi arate lui Ulises ce pierde dacă rămâne cu proasta aia. Ați înțeles? Adică, practic, să se bage introducă între ei.

Or, asta mi-a dat prilejul de a mă avânta într-o mică dizertație referitoare la bunul simț în relații. Chestia asta cu a interveni între doi oameni care au o relație mi se pare de cel mai prost gust și de cea mai joasă speță. Am făcut așa ceva doar într-a șaptea, pe când așa-zisele relații erau toate în fază de experiment și am regretat apoi. Revenind însă, cu mintea pe care o am acum... E ca în Star Trek, Prima Directivă e de a nu interveni în dezvoltarea și istoria altor rase inteligente. Transpusă în contextul descris mai sus, înseamnă că niciodată nu se recurge la astfel de gesturi față de o persoană.

În primul rând din respect față de ea. Teoretic orice relație între două persoane se măsoară și în respect. Personal, în ceea ce consider eu că au fost relații importante în viața mea, am căutat ca tipul să fie inteligent, poate chiar mai inteligent decât mine, să pot să îl respect și să îl iau, uneori, ca exemplu, să mă motiveze și să îmi lărgească orizonturile. Da, e foarte greu de găsit așa ceva. Da, voi vorbi în continuare doar de aproximări, nu de idealuri. Și atunci, dacă respecți un om și deciziile sale, de ce să nu respecți în particular decizia sa de a se vedea cu altcineva?

În al doilea rând din cauza ridicolului situației. Mai ales fetele, dar și băieții, arată cât se poate de penibil în postura de trying too hard. Ține de demnitate și de naturalețea evenimentelor de a nu forța prea mult nota. Sigur, cochetăria, flirtul, toate astea sunt esențiale dar când vine vorba de a surclasa o competitoare serioasă, cu care tipul are deja o relație, transpare doar insistența și ridicolul.

În al treilea rând pentru că, deși ne este ușor să vorbim de civilizație în trafic, de civilizație la teatru etc, cel mai și cel mai important este a fi civilizați în relațiile interumane. Iar eu una consider că acest tip de civilizație include și bunul simț de a nu încerca să sufli prietena/prietenul nimănui.