Sunt rea

Și știu că sunt rea. Dar nu pot să mă abțin să le zic vreo două tuturor trepădușilor care cer bani în școli. Sunt perfect de acord cu strânsul banilor pentru copii bolnavi, pentru oameni nevoiași, pentru sinistrați haitieni sau moldoveni... pe scurt, sunt de acrod cu strânsul banilor pentru cauze nobile, dar nu sunt de acord cu strângerea acestor bani de la elevii unei școli.

În primul rând că un copil nu câștigă acești bani. Părinții îi dau bani copilului pentru un sandwich, pentru un caiete sau pentru un suc. Nu pentru țigări, nu pentru alți copii, fie ei orfani, nevoiași, bolnavi sau perfect sănătoși și fericiți. Dacă cei care se ocupă cu strângerea unor astfel de fonduri ar merge la părinți la serviciu, nu aș zice nimic, dar, și aici ajung la al doilea argument împotriva acestui fenomen, copii sunt prea naivi ca să deosebească o inițiativă vero de o fraudă nesimțită. Copiii nu înțeleg că puradelul amărât de pe stradă nu bagă în propriul buzunar banii, ci că i-i dă lu' tacsu pentru băutură și Carpați fără filtru. Nu înțeleg că, destul de des, acțiunile de caritate nu își ating scopul.

Ca o paranteză, țin minte clar un bătrân cerșetor de acum câțiva ani, cerea pe stradă un ban ca să își cumpere de mâncare. Fiind cu o pungă de chipsuri în mână, îi întind punga cu totul, doar era mâncare și bietul om era mort de foame, nu? Când colo, nenea îmi refuză punga printr-un gest și îmi zice că lui nu-i trebuie de-astea. Aparent, nu era destul de înfometat încât să mănânce chipsuri. Păi atunci, oare pentru ce cerea el bani?

Revenind, nu mă înțelegeți greșit, cu tot dragul ajut pe cineva care are nevoie, dar dacă se merită. Nu pot eu decide când banii nu sunt ai mei. Iar o campanie făcută în școală nu va fi niciodată una de genul "du-te copile acasă și întreabă-i pe ai tăi cât poți da pentru X sau Y cauză", ci "acum, că mâine tre' să merg să strâng la alt liceu". Metoda însăși mi se pare că apelează la naivitatea copiilor puși în situația de a se hotărî repede repede cât din banii părinților lor să dea unei tanti grăbite să strângă din toate părțile. Fără chitanță... Ei bine, pentru ăștia, nici nu mă gândesc să dau.