Mereu un spirit întreprinzător, consider însă că nu se pune la socoteală perioada în care cântam piese de la Andre şi apoi ceream bani de la bunică-mea [banii de bilet la spectacol]. Să zicem că nu se pune nici tentativa de a vinde decupaje din reviste la vecinele din Grigorescu, deşi ţin minte că am fost dezamăgită să văd că statuia de Oscar de mărimea unei pagini A4 întregi, un adevărat chilipir la cinci mii, nu a fost primită cu prea mult entuziasm. Am aflat atunci că sunt bişniţară şi am renunţat repede la stand, sau mai degrabă am înlocuit moneda [din lei în frunze frumoase de diferite culori].
Prima afacere de succes [sic, care aţi mai participat la CIA şi acum, că nu daţi admiterea, aveţi timp de citit bloguri, precis vi s-a făcut deja rău de la expresia "afacere de succes"] a fost în clasa a VII-a, când am început să produc desene tehnice aproape pe bandă rulantă. Un singur desen tehnic era treizeci de mii, dar, produse în masă, îmi lua foarte puţin timp să le fac [suprapuneam pe geam planşele şi marcam punctele esenţiale, apoi era floare la ureche să le unesc cu un liniar lung, urmând apoi doar haşuratul]. Cum s-ar zice că lenea (clienţilor) se plăteşte, ei bine eu am băgat la buzunar o sumă drăguţă, pe care atunci am investit-o într-o cămaşă de la Metro. Pe atunci Metro era cel mai mare magazin şi avea, implicit, o aromă de coolness. Păstrez şi azi cămaşa, deşi nu mai îmi vine şi soră-mea nu o poartă pe motiv de veche.
Peste ani [acum că sunt studentă îmi permit să dezvălui următoarele] mica mea afacere şi-a găsit ecou în trocurile cu proiecte la informatică şi teme la engleză contra produse nesănătoase, variind de la sticle de Coca-Cola la sandwichuri sau meniuri McDonalds. Eram, totuşi, de treabă, în general ceream ce era la ofertă la McDonalds şi îmi amintesc cu plăcere promoţia cu doi dublu-cheeseburger şi cea cu meniu BigMac la 10 lei. Am făcut siteuri în HTML şi CSS (de-alea seci, nu cine ştie ce chestii), proiecte în C# (spânzurătoare, diagrame, galerie foto, magazine virtuale), reports, perigrefs, letters şi câte şi mai câte...
Ăştia au fost primii mei bani. Nu uitaţi să lăsaţi un comment în cazul în care mica mea încursiune în trecut vă aminteşte de vreo experienţă proprie, sunt chiar curioasă...
mie imi aminteste de faza cu Andre prin care am trecut si eu :)) si da, ii ceream bani de bilet bunicii mele :)) cat despre primii mei bani facuti de mine (atunci cand nu il sansajam pe fratimiu sa am un procent din alocatia lui) au fost printr-a 8a-a 9a cand faceam medalioane din piele cu semne chinezesti si le vindeam. si ca sa ma laud avea aproape fiecare coleg din clasa cel putin unul si am extins afacerea chiar la persoane din alte licee, cu mult spam si massuri :D si tin minte ca la 10 lei medalionul, stransesem 100 de lei profit si i-am pierdut pe strada. silly me x(
ReplyDeletedaca aud aia cu drepturile de autor ca ai cantat piesele andrelelor si ai scos profit din asta te vor pune sa platesti :))
ReplyDeleteincerc sa imi amintesc primii bani facuti de mine, dar nu imi vine nimic. imi amintes in schimb primul fluturas de salariu 1300 in mana in prima luna. a fost de-a dreptul pur si simplu.