Da, citesc și ziare serioase din când în când. Mai exact, am dat astăzi peste un articol din gândul în care niște liceeni de clasa a zecea își dădeau cu părerea despre Ceaușescu, fiind menționat faptul că nu au învățat nimic istoric (încă), iar părerile lor sunt bazate pe simplă anecdotică. Nimic greșit în asta, e chiar ilustrativ modul în care ei repetă ceea ce li s-a spus de către părinți și bunici. Pe de altă parte, nu cred că e treaba lor, așa cum nu e nici treaba mea, să comentez comparativ politica de atunci cu cea de acum, pentru simplul fapt că nu au (sau nu am) trăit-o. Am spus mereu că am fost copilul tranziției și nici măcar de atunci nu îmi amintesc mare lucru. De aceea, cer sprijinul cititorilor mei mai experimentați, cu un minim de amintiri de pe vremea pre-’89. Întrebarea mea pentru ei este de ce toată lumea dă ca exemplu pozitiv faptul că oamenii aveau loc de muncă, chiar dacă salariul era mic și nu era nimic de cumpărat? La modul cel mai serios, crescând în capitalism nu înțeleg de ce locul de muncă ar trebui să fie ceva nesatisfăcător, dar călduț și sigur?
Cum văd eu lucrurile: Locul de muncă este un loc destinat muncii (Mă repet, dar o fac cu licență poetică). Adică omul merge acolo, arată cât este de eficient în a îndeplini o anumită sarcină și este ținut în funcție din două posibile motive: 1. își face treaba, 2. e nevoie de el acolo unde este.
Posturile artificiale de “ajutor de băgător de seamă” și de “observator peste umărul aghiotantului secundar peste linia ferată 3” nu sunt, după părerea mea, posturi reale și nu ajută cu nimic economia, ba chiar o îngreunează prin plata gratuită a unor oameni care ar putea să se reprofileze undeva unde este nevoie de ei... A plăti slab mulți oameni de care nu ai nevoie e cu totul antiintuitiv, față de a plăti bine o mână de oameni pricepuți.
Prin urmare, nu ar fi cinstit ca forța muncii să înțeleagă conceptele de competitivitate și dinamism? Nu e de dorit ca oamenii harnici și cunoscători să fie premiați? Repet, nu încerc nici să fiu obraznică, nici să dau cu parul sau să emit judecăți de valoare legate de epoci în care nu am trăit... Încerc numai să înțeleg conceptul de “niște bani, chiar dacă erau o sumă puțină, erau asigurați”. Asigurați? Adică bani pe gratis?
PS: Ce mă miră cel mai mult sunt copilele de a zecea care își dau cu părerea că “eh, toată lumea avea de mâncare, ce dacă stăteai două ore la coadă?” sau “bine a făcut că restricționa accesul la televizor”. Vedea-le-aș pe vreuna din ele stând la coadă două ore fără să intre pe Facebook de pe telefon ca să afle bârfele. Că alea nu sunt restricționate.
