Întrebare

Citind aici că băiatul ăla care a luat drogul "crocodilul" e o victimă și jumătate și că biata mamă-sa e supărată că nu are bani pentru tratamente, vroiam să întreb, că poate e cineva mai în temă decât mine, dacă băiatul a fost forțat în vreun fel să ia drogul. I-a pus cineva pistolul la tâmplă? L-a amenințat cineva cu bătaia sau i-a amenințat familia? Încă ceva, "băiatul" (care e adult, ce mai!) a fost măcar curios ce ia? Știa că porcăria aia o să mănânce carnea de pe el? Întreb numai, ca să nu ziceți că am prejudecăți.

Pentru că, din câte îmi dau eu seama, trebuia să se gândească că mamă-sa are salariu de 700 de lei ÎNAINTE să ia un drog care te lasă la pat, nu după, ca să ne plângem prin ziare că noi suntem victime și suferim.

What's the good of being good?

Nu îmi place să dau bani la cerșetori. Pentru că, în general, aceștia sunt fie capabili de muncă și leneși, fie sclavii unor vicii ce le depășesc bugetul, fie delegați al celor de mai sus (i.e. copii care nu beneficiază deloc de banii respectivi). Cunosc atât de multe incidente, atât personale cât și prin relatări, în care oamenii ce “mureau de foame” și aveau nevoie de ajutor “să-și cumpere un codru de pâine” au refuzat cu o înjurătură bună orice alte modalități de milă decât banii. Pe scurt, cerșetorului nu îi pasă de ajutor sau de milă, ci de bani. Recomandarea mea personală este să nu dați nimic adulților,, iar în cazul copiilor ceva dulce sau ceva de mâncare e perfect, pentru că pe aia măcar le-o lasă lor...

Argument?: Eu le dau banii, am făcut o faptă bună, mi-am văzut de treaba mea, așa că nu îmi pasă ce fac ei mai departe.
Contra-argument: Și ce-ai rezolvat? Acea “faptă bună”, în accepțiunea comună, înseamnă un bine făcut cuiva. Or, dimpotrivă, prin bani se încurajează tocmai comportamentul vicios inițial. Unde e binele în a încuraja un om înapoi la lene, sticlă etc.?

Și atunci, dacă “a da bani săracilor” și-a decăzut din drepturile de faptă bună, de fapt ce înseamnă bunătatea? Prin ce se poate exprima, astăzi, milă și compasiune și, mai ales, de ce? De ce persoane non-religioase aleg să contribuie la cauze nobile? Nu ar trebui ca persoanele non-religioase să fie... rele?

O idee interesantă în cartea lui Dawkins, “The God Dellusion” este aceea că ființele umane au păstrat caracteristicile de compasiune și ajutorare a altor oameni* tocmai pentru că acestea sunt, evoluționar vorbind, fiabile pentru dezvoltarea speciei. Sprijinul reciproc e unul dintre premisele ce stau la baza societăților moderne. Undeva, la nivel subconștient, știm că o creștere a societății se poate face doar dacă toți (sau, oricum, marea majoritate) membrii ei cresc. Așadar, există posibilitatea distinctă ca altruismul să fie de fapt o simplă trăsătură evoluționară. Vom lăsa asta la libera dezbatere a filosofilor, totuși. Însă mai am o întrebare.

O persoană ce face fapte bune este bună? Aparent ar exista o funcție de catharsis în caritate, astfel încât, în cazul multor oameni, se vor corela nivelul de vină interioară cu o cantitate impresionantă de acte caritabile/fapte bune. Este, totuși, supus dezbaterii, având în vedere una dintre legile cele mai importante ale logicii: Corelația nu e Cauzalitate.

Consider că suma tuturor aspectelor personalității determină dacă vom evalua o persoană ca “bună” sau “rea”. Dar, fără îndoială, cea mai importantă parte a acestei sume o reprezintă umanitatea pur și simplu, comportamentul social în lipsa standardelor (să nu judeci o persoană după cum se comportă cu superiorii săi, ci după cum se comportă față de cei ce nu îi pot oferi nimic), toleranța și civilizația. Pe scurt, o persoană “bună” nu e, în niciun caz, “nesimțită”.

* În acest sens recomand spre citire nuvela autoarei Nancy Kress, “Beggars in Spain” (”Cerșetori în Spania”)

Bila pătrată e nimic pe lângă tigăi

Ador teleshopping-ul. E, de cele mai multe ori, comedie în cea mai pură formă. Produse ca oricare altele sunt transformate în obiecte ce schimbă vieți și fac minuni. O mână de grăsane sunt în stare să vorbească 20 de minute încontinuu despre inovația supremă a clătitelor pătrate, de parcă ar fi descoperit fuziunea la rece, sau să își amintească înfrigurate traumele trecutului, când li se lipea halca de porc de tigaie și trebuiau să stea atente, lângă foc.

Nu e nevoie să mă rugați, voi detalia oricum. Aparent, e o chestie fenomenală să ai o tigaie pătrată (așa cum, mai demult, era fenomenal să ai o tigaie cu gaură pe mijloc), pentru că așa folosești toată suprafața și poți pune garnitura lângă carne, lucru imposibil de făcut într-o tigaie rotundă, unde nu poți face atâtea lucruri deodată, pentru că, desigur, cartofii prăjiți sunt pătrați în universul lor. Clătitele pătrate sunt de asemenea superioare clătitelor rotunde, pentru că... pentru că.

Mi s-a părut înduioșătoare povestea tragică a unei tipe care m-a făcut să verific dacă nu cumva era setat televizorul pe 16:9 din nou, pentru că tanti nu încăpea în cadru nici unsă pe margine. Or, tanti asta se văieta că pe vremuri, când nu avea așa tigaie șmecheră, trebuia să trudească ore în șir la aragaz pentru familia ei. Lucra așa de mult, încât la final nici măcar nu îi mai era poftă să mănânce și ea. Premiul I pentru Anorexie se acordă doamnei de 500 de kile de la Tigaia Pătrată, care, biata de ea, se vede că după ce trudea atât nu avea chef nici de ceafă de porc, nici de sângerete, nici de tobă, nici de maioneză sau cremă de unt cu zahăr, ci lua doar așa, un pic, din scârbă.

Problema e că oamenii chiar își imaginează că genul ăsta de produse le vor schimba viața, că dintr-o dată orele petrecute la aragaz se vor transforma în zece minute de aprins focul și luat mâncarea gata. Că orele petrecute pe banda de alergat la sală se pot înlocui cu niște ventuze electrice ce te fac să arăți a top model în timp ce mesteci chipsuri cu gust de motorină în fața televizorului. Ceva mă face să cred că produsele minune nu apar la teleshopping.

Studenții în sesiune

Ce credeți că fac studenții în sesiune? Mai ales prin prisma unei postări anterioare a mea, în care susțineam că, oricare două variante li s-ar oferi, studenții o vor alege pe cea fără învățat? Protestează.

În această seară mi-am scos capul dintre cursuri și am deschis televizorul (nu de alta, dar e plin facebook-ul de păreri, impresii și opinii legate de proteste) să văd ce se mai întâmplă. Am sfârșit într-o sesiune de râsete incontrolabile cu Deliile mele, legate de conceptul scârbei de învățat. Ce ar fi în stare să facă studenții, doar ca să nu învețe? Multe. Un tip era, mai devreme, frăgezit* de jandarmi și târât pe maidan. Altul luase foc, dar l-au stins ăștia... La final, amândoi erau zâmbitori. Pe față li se citea satisfacția pură și o umbră din gândul “Măcar în seara asta nu am învățat la Circuite...”

*Eu credeam că jandarmii dau cu bastoanele alea până când nu se mai agită/zbate individul, nu că dau din inerție, cu amplitudine mare și plini de tact, ca la șnițele.

Trucuri de sesiune

Sesiunea îmi face creierul să intre în overdrive. În timpul anului, mi-e relativ ușor să vegetez, dar în zilele cu mult învățat e de parcă s-ar face autostrăzi printre neuronii mei și apar cele mai faine idei de glume (a se vedea cazul de anul trecut cu Ivan și prietena lui Pavel, care e pe cale de a face istorie ca una dintre cele mai bune glume făcute la un examen, pe aria Europei de Sud-Est), idei de postări pe blog, argumente superbe pentru discuții aprinse etc. Așa că mi-a venit următoarea idee. Ce ar fi dacă aș împărtăși câteva dintre trucurile mele de sesiune? Și voi la fel. Cum învățați? La ce strategii de planificare și trucuri obscure apelați? Și dacă se adună destule, voi face Trucuri de sesiune II și poate chiar III. Momentan, iată primele la care m-am gândit:

1. Fiul Risipitor
Pentru cei care vă scrieți cursurile pe foi și nu în caiete, dar și pentru cei care învață din surse multiple, adunați tot ce aveți legat de o materie și împrăștiați pe masă (să nu mai fie nimic altceva, legat de alte materii sau alte prostii). Organizați și împărțiți munca după cursuri SAU capitole în cărți SAU număr de pagini SAU dificultate dar cel mai bine luând în considerare totul. Fiecare zi înainte de examen are porția ei de învățat, plus una-două zile de recapitulare și probleme. Începeți să adunați fiecare "porție", ordonați pe zile și puneți mâna pe carte.

2. Think Big
Ajută să vă desenați lucruri și e ideal să aveți o tablă/whiteboard/caiet imens/planșe pe care să vă puteți desfășura în voie. Eu personal am un whiteboard cu markere, care servește și ca flipchart când îi pun foile. L-am luat din IPB vara asta și sunt foarte-foarte mulțumită.

3. Dopaje cinstite

• Guma de mestecat îmbunătățește fluxul de oxigen la creier.
• Coca-Cola îngrașă și e spurcată pentru cei care trăiesc sănătos, dar dă atât zahărul cât și cafeina necesare.
• Vitaminele sunt o idee bună - nu trebuie să fie neapărat cele scumpe pe care o să încerce farmacistele să vi le bage pe gât (gen EuroSuperUltraVita sau ce știu eu ce prostii la minim 50 de lei). Eu folosesc 9Vita. Domnul Ivan recomandă Gingko Biloba Plus Plus.
• Seara sau dimineața se iese la aer minim 10 minute, indiferent cât de mult e de învățat sau cât de frig e afară. În aceeași idee, se aerisește în cameră pentru că, științific vorbind, așa cum aparatura electrică funcționează cel mai bine atunci când e băgată în priză, așa și creierul uman funcționează la parametri optimi atunci când beneficiază de destul oxigen.

4. Worst case scenario: Regula de 3 simplă
În cazul în care chiar nu mai funcționează nimic împotriva oboselii, se doarme un timp de aproximativ 3 ore. De ce 3 ore? Pentru că mai puțin înseamnă a nu prinde somn REM (somnul odihnitor) și mai mult înseamnă a strica un ciclu de somn iar trezirea în mijlocul unui ciclu de somn vă lasă la fel de obosiți, dezorientați și fără chef cum v-a lăsat materia înainte. În general se spune pe Interneți că somnul trebuie planificat în ture multiple de 3 ore (adică 3, 6 sau 9 ore), deși după alte surse este vorba de multipli de o oră și jumătate (pentru cititorii cu pregătire preponderent umanistă, multiplii de 3 ore îi cuprind și pe cei de o oră și jumătate).

Momentan pe astea mi le amintesc, poate mai revin pe parcurs. Dar mă interesează voi ce faceți pentru a vă ajuta memoria și performanțele școlare, pe timp de restriște?

Sexul și Politehnica

Umblă pe facebook o poză cu o provocare simpatică, care zice așa: “Ia cea mai apropiată carte pe care o ai la îndemână. Deschide la pagina 45. Prima propoziție descrie viața ta sexuală în 2012”. Mi-a amintit de zilele faine de liceu, în care aveam timp să citesc beletristică, iar Drăgo și Micloș aveau talentul de a răsfoi cărțile mele exact acolo unde nu trebuia, formându-și părerea că eu citesc numai cărți cu morți, nebuni sau persoane cu activitate amoroasă la un nivel ridicat. Promit că, orice carte ar fi fost, chiar și Biblia, ar fi puricat-o până găseau ceva vag interpretabil ca aluzie sadică, morbidă sau sexuală (bine, bine, Biblia nu e exemplul potrivit de carte fără scene morbide, sadice sau sexuale).

Revenind, să vă povestesc o fază demnă de a intra în istoria Universității Tehnice sau, așa cum ne place nouă să zicem, “o fază de Poli”. Bineînțeles că eram cufundată în studiu în momentul în care am făcut o micuță pauză pe facebook, ca să observ poza despre care vorbeam mai sus. Având astfel două alternative, adică fie să revin la învățat sau să îmi aflu horoscoapele sexuale, am făcut ceea ce ar face orice student în cazul meu: am ales orice altă variantă care nu implică a mă întoarce la învățat...

Așa că pun eu mâna pe cea mai apropiată carte, întâmplător rămasă prima pe stiva din cărțile din birou, pentru că avusesem colocviu ieri. Cartea mea norocoasă se numește așadar "Lumea Asambloarelor - Programare în limbaj de asamblare Intel I80x96". Șansele nu păreau mari ca să am parte de ceva picant la pagina 45, însă nu mă așteptam chiar să lipsească cu desăvârșire. Și, credeți sau nu, în Lumea Asambloarelor paginile sar de la 44 la 47 fără nici măcar o explicație.

Dar explicația mea e una simplă. Țineți minte cum la soldați le punea bromură în ceai ca să nu aibă chef de distracții prea nebune? Nouă, celor de la Poli, ne scoate pagina 45 din manuale, ca să fie siguri că ne dedicăm 100% învățatului. Bine, că politehniștii nu prea au viață sexuală nu e un lucru nou, dar sunt mândră de noua mea teorie a conspirației.

Caracterul ce nu aparține niciunei categorii

Mama mă cunoaște de mult. Nu numai că e obișnuită cu comentariile mele acide la adresa diverselor întâmplări cotidiene, știri, filmulețe ș.a., dar a ajuns să le poată și prezice. Așa că se mai întâmplă să îmi trimită subiecte incognito, sub forma unor linkuri sau remarci directe, la care știe că iau foc și iese de un post nou pe blog.

Așa e cazul și cu filmulețul de ieri (intitulat astăzi “Caracterul Oamenilor din sec. XXI” și probabil redenumit pentru că ieri era “Caracterul Feminin”), care prezintă scurta romanță a unei pipițe răsfățate cu un om cinstit și muncitor pe care inițial îl ignoră pentru că nu are BMW. Așadar, ca totul să decurgă cât mai lin, vă sugerez să priviți filmul (un click mic aici), apoi să reveniți la lista cu un milion de lucruri care sunt în neregulă:

1. Poleiala e degeaba. Puțin îmi pasă de BMW și de haine de firmă. Ești burtos, nebărbierit, neîngrijit și (cel mai important) ai privire tâmpă? Salut și la revedere.

Ierarhia greșită:

• ghiolban cu BMW > bărbat frumos și deștept fără BMW > ghiolban fără BMW

Ierarhia mai aproape de adevăr, în continuare greșită:

• bărbat frumos și deștept cu BMW > bărbat frumos și deștept fără BMW > ghiolban cu BMW > ghiolban fără BMW

Ierarhia mea:

• bărbat frumos și deștept*. (Da, e o ierarhie cu un singur element.)

 *posibil semi-pițiponc sau ceva nenorocit, nu zic că am gusturile perfecte

2. Că tot veni vorba, în momentul în care dai sute de euro pentru haine de firmă și închirierea unui BMW doar de dragul de a impresiona/face sex o gagică, ești fie ipocrit, fie disperat, fie habar nu ai la ce folosesc banii. De exemplu puteai plăti gazul cu ei. Sau puteai să îi pui la ciorap. Până și a-i juca la păcănele era mai demn decât să îi folosești ca să dai jos ciorapii fini ai pipiței mai sus numite. Menționez o treabă: dacă dădeai ăia sute de euro pe haine ca să te simți tu mai bine în societate sau ca să mergi la un interviu (nu că munca de cărător de mobilă "Mircea, fă-te că lucrezi, ridică un scăunel și apoi freacă menta împreună cu colegul tău pe canapea, în timp ce el scrie mesaje și tu te holbezi la femei" nu ar fi o muncă nobilă ca toate celelalte, dar poate vrei ceva mai mult, care să îți cumpere un BMW adevărat), la un examen, la școală... atunci era altă treabă.

Dar dubios e că, pentru un muncitor low-pay cum apărea tipul din clip, are și un apartament foarte frumos, bine mobilat și dotat. Asta e puțin incredibil, în cazul în care nu cumva a împrumutat și apartamentul ca să dea bine pentru gagică... Dar să îi dăm licența poetică și să nu intrăm în amănunte.

3. Nu te îngrijești numai pentru femei. Dacă vii la lucru cu părul slinos, nebărbierit (și să fim serioși că nici nu ești Adonis la corp) și mai ales dacă și faci fața asta:

NORMAL că tipa nu vrea să aibă nimic de a face cu tine (ceea ce nu înseamnă că te-ai descurca mai bine cu bărbații). De fapt, și în poleiala de mai târziu din filmuleț (vezi punctul 1), aproape o calci cu mașina și îi zâmbești ca un obsedat. În plus, cine mama naibii se urcă în mașină cu un străin? Mai ales un străin care era să vă turtească sub BMW în parcare? Nu v-au învățat mamele voastre mai bine decât atât?

Epilog (important): Da, nenorocita cu ciorapii e o pițipoancă infectă, care atunci când e aproape lovită cu mașina face botic, se răsfață ca ultima prințesucă de Cacasburg și mănâncă chipsuri cu eleganța unui porc mistreț, dar asta a remarcat toată lumea. Asta era presupusa lecție a filmulețului. Că femeile sunt rele și superficiale. Dar punctul nostru de vedere? Noi, cele pe care le judecați că nu socializează cu muncitorii? Cititori de sex masculin de pretudindeni, când a fost ultima oară când ați invitat-o în oraș pe domnișoara grasă care spală pe jos?

Scurte de 2012

Un pre-update de sezon: dacă luna asta îmi iese totul așa cum trebuie pe plan financiar, vă dau pentru februarie două secrete ale meseriei de student cu buget amărât.

Am citit zilele astea două texte cel puțin interesante despre supermarketuri. Unul dintre ele era în stilul caracteristic, argumentat și semi-științific al celor de la cracked.com (la nr. 4), iar al doilea pe binecunoscutul blog al lui visurat. Vi le recomand. Eu cel puțin am constatat că multe dintre micile trucuri la care apelează supermarketurile pentru a distrage atenția cumpărătorilor sunt într-adevăr eficiente și tare șmechere...

Cei de la gaz sunt niște nenorociți. Probabil am mai povestit asta pe blog sau live și înainte, dar oricum merită povestit din nou. Anul trecut am plătit sume uriașe, în decembrie am avut surpriza unei regularizări de 750 de lei (studenții sunt, de altfel, cunoscuți pentru bunăstarea materială și dărnicia constantă). S-a dus mama să facă scandal la ei la sediu, dar ne-au făcut disprețuitor un semn cu mâna și au cerut 1000 de lei pentru o nenorocită de verificare a instalației de gaz. Câteva luni mai târziu, vecinii au sesizat miros de gaz în scară și au venit trepădușii pe gratis, au verificat țevile și (să vezi surpriză) au găsit scurgeri de gaz. Anul ăsta, factura pe decembrie vine 260 de lei. Mulțumim hărniciei generale care animează țara și din cauza căreia studenții cinstiți nu au bani de alcool în timpul anului și de Gingko Biloba Plus Plus în sesiune.

Nu am făcut nicio rezoluție de Anul Nou, pentru că mi se pare o chestie total aiurea. Dacă vreau să schimb ceva la viața mea, nu am nevoie să încep din 1 ianuarie, din prima zi a lunii, de lunea viitoare, sau de mâine. Încep “când vrea mușchii mei”

În schimb de Revelion am avut parte de mult trolling, alături de soră-mea. Mai exact am fost la oareșce paranghelie prin centru cu familia și era o muzică de nuntă de nu vă pot povesti. Persoanele 40+ au început să danseze instant, noi două făceam bancuri de ultimă speță din seria “La mulți ani 1988!”, “Ai auzit de cântărețul ăla nou, Gică Petrescu?” și, în contextul în care din boxe răsuna Felicita a lui Al Bano, ceva de Laura Pausini, o piesă de la Roxette și alte hituri frumoase dar ușor perimate, “Când aduc ăștia supa romană?” (Dacă nu înțelegeți bancul stați liniștiți, rareori ne înțelege cineva pe mine și pe soră-mea... și nu pentru că trăim drama anilor adolescenței. Cel puțin nu amândouă.)

Vă țin la curent :)