Linkul pentru referință e aici: http://www.romaniacurata.ro/bacalaureatul-la-romana-o-bataie-de-joc-nationala/ și voi încerca să merg în paralel cu alineatele doamnei Pippidi, ca să vă explic de ce argumentele dumneaei nu stau în picioare.
După introducerea anti-sistem clasică, autorul se trezește târziu la realitatea că nu îi place structura subiectelor de bacalaureat. Dintr-o dată, după ani în șir în care cele 3 subiecte ale bacalaureatului la română au fost variațiuni pe aceeași temă, cei care fac aceste subiecte "Trebuie dați toți afară!". Revolta legată de primul subiect se referă probabil la inutilitatea ca tinerii să cunoască semnificația semnelor de punctuație (huo, opresorilor! cum vă permiteți să cereți oamenilor să știe la ce folosesc punctele de suspensie?). Alte argumente:
- construirea unei propoziții în care să folosească o expresie/locuțiune având în componență cuvântul "gând". Pffff... nu doar că trebuie construită o propoziție, dar trebuie să cunoaștem și expresii? La naiba, mai învățăm un pic și dăm la anul.
- transcrierea a două cuvinte din text care aparțin câmpului semantic al "creației", o cerință total înjositoare. Oamenii trebuie să știe doar 2 cuvinte și să icnească. Asta, alături de abilitatea de a arăta cu degetul ca niște maimuțe compensează evident necesitatea unui vocabular bogat.
- notarea a două "motive literare", aici doleanța fiind că tinerii nu trebuie să ajungă critici literari. Evident, notarea a două motive literare îi dă tânărului absolvent de liceu o aură de atotcunoaștere literară cum nu am mai văzut...
După alte îndemnuri radicale la acte de revoltă, pe care mai mult ca sigur nu le-ar efectua chiar autorul articolului (sau nu le-ar recomanda copiilor proprii) - '[să] ștergi geamurile cu foaia asta [de subiect]", trecem și la subiectul al II-lea. Aici, autorul articolului este impotriva faptului că, la textul argumentativ, tinerilor li se dă un punct de pornire, prin acel citat dintr-un scriitor român. Vă explic eu de ce este cerut textul argumentativ la bacalaureat: pentru că e esențial ca oamenii să fie capabili să își exprime opiniile. Vă explic și de ce, uneori, se pornește de la citatul unui autor: pentru că, mai întâi, înainte de a ne exprima opiniile, trebuie să învățăm să ascultăm și opiniile altora. Elevii au libertatea de a fi de acord sau nu cu autorii respectivi, iar scopul exercițiului e unul deosebit de franc. Fără a putea să asculte și să se exprime legat de probleme importante, ce fel de viitor au acești tineri?
La subiectul al III-lea, argumentul principal al doamnei Pippidi împotriva bacalaureatului este formularea de "autori canonici". Că de ce nu se dă Shakespeare? Aici, logica e din nou incorectă. Bacalaureatul se dă din materia predată, care este axată pe literatura română. Nu putem considera acest subiect o problemă a bacalaureatului în sine, ci, mai degrabă, a programei.
Nu contest că doamna Pippidi are dreptate în unele situații, precum faptul că "reformismul" continuu prin care trece sistemul nostru de învățământ este dăunător multora. Dar nu cred că acest atac împotriva subiectelor are prea mult sens. Îi compătimim prea mult pe acești tineri. După părerea mea, dacă ai 18-18 ani și vrei bacalaureatul, ai face bine să știi semnele de punctuație, argumentarea unei opinii și câțiva autori români.
