BAC dimpotrivă!

Citeam mai devreme un articol al Alinei Mungiu-Pippidi, în care m-a surprins puțin discursul, mai ales fiindă o știam a fi mai pragmatică. Îmi place și mie să fiu Gică Contra, dar din păcate a fi Gică Contra indiferent de situație nu e mereu cea mai bună alegere. Așa că, dați-mi voi să fiu eu împotriva acestui articol, ceea ce mă face, de altfel un... Gică Contra Gică Contra.

Linkul pentru referință e aici: http://www.romaniacurata.ro/bacalaureatul-la-romana-o-bataie-de-joc-nationala/ și voi încerca să merg în paralel cu alineatele doamnei Pippidi, ca să vă explic de ce argumentele dumneaei nu stau în picioare.

După introducerea anti-sistem clasică, autorul se trezește târziu la realitatea că nu îi place structura subiectelor de bacalaureat. Dintr-o dată, după ani în șir în care cele 3 subiecte ale bacalaureatului la română au fost variațiuni pe aceeași temă, cei care fac aceste subiecte "Trebuie dați toți afară!". Revolta legată de primul subiect se referă probabil la inutilitatea ca tinerii să cunoască semnificația semnelor de punctuație (huo, opresorilor! cum vă permiteți să cereți oamenilor să știe la ce folosesc punctele de suspensie?). Alte argumente:

• construirea unei propoziții în care să folosească o expresie/locuțiune având în componență cuvântul "gând". Pffff... nu doar că trebuie construită o propoziție, dar trebuie să cunoaștem și expresii? La naiba, mai învățăm un pic și dăm la anul.
• transcrierea a două cuvinte din text care aparțin câmpului semantic al "creației", o cerință total înjositoare. Oamenii trebuie să știe doar 2 cuvinte și să icnească. Asta, alături de abilitatea de a arăta cu degetul ca niște maimuțe compensează evident necesitatea unui vocabular bogat.
• notarea a două "motive literare", aici doleanța fiind că tinerii nu trebuie să ajungă critici literari. Evident, notarea a două motive literare îi dă tânărului absolvent de liceu o aură de atotcunoaștere literară cum nu am mai văzut...

După alte îndemnuri radicale la acte de revoltă, pe care mai mult ca sigur nu le-ar efectua chiar autorul articolului (sau nu le-ar recomanda copiilor proprii) - '[să] ștergi geamurile cu foaia asta [de subiect]", trecem și la subiectul al II-lea. Aici, autorul articolului este impotriva faptului că, la textul argumentativ, tinerilor li se dă un punct de pornire, prin acel citat dintr-un scriitor român. Vă explic eu de ce este cerut textul argumentativ la bacalaureat: pentru că e esențial ca oamenii să fie capabili să își exprime opiniile. Vă explic și de ce, uneori, se pornește de la citatul unui autor: pentru că, mai întâi, înainte de a ne exprima opiniile, trebuie să învățăm să ascultăm și opiniile altora. Elevii au libertatea de a fi de acord sau nu cu autorii respectivi, iar scopul exercițiului e unul deosebit de franc. Fără a putea să asculte și să se exprime legat de probleme importante, ce fel de viitor au acești tineri?

La subiectul al III-lea, argumentul principal al doamnei Pippidi împotriva bacalaureatului este formularea de "autori canonici". Că de ce nu se dă Shakespeare? Aici, logica e din nou incorectă. Bacalaureatul se dă din materia predată, care este axată pe literatura română. Nu putem considera acest subiect o problemă a bacalaureatului în sine, ci, mai degrabă, a programei.

Nu contest că doamna Pippidi are dreptate în unele situații, precum faptul că "reformismul" continuu prin care trece sistemul nostru de învățământ este dăunător multora. Dar nu cred că acest atac împotriva subiectelor are prea mult sens. Îi compătimim prea mult pe acești tineri. După părerea mea, dacă ai 18-18 ani și vrei bacalaureatul, ai face bine să știi semnele de punctuație, argumentarea unei opinii și câțiva autori români.

(addendum)

Tot pe Libertatea am dat de un articol cu sfaturi pentru părinții ai căror copii au picat bacalaureatul. Sfaturi care par să implice enorm de mult părintele și prea puțin elevul care trebuie să învețe. Și mă întrebam, nu numai în ceea ce privește bacalaureatul, care totuși ține de școală, dar mai încolo, la facultate, ce fac elevii/studenții fără mami și tati să îi țină de mână, să le porționeze materia și să îi sprijine în a da în judecată ministerul? Pentru că mami și tati vor fi acolo pentru orice copil de clasa a-ntâia, ajutându-l să facă bastonașe și să adune 2 cu 2, vor fi acolo în clasa a III-a când copilul va repeta, împreună cu ei, tabla înmulțirii. Și probabil că, la eșecuri, copilul va fi pedepsit fie prin luarea banilor de buzunar, fie prin confiscarea telefonului mobil sau al calculatorului, fie printr-o perioadă de stat în casă. Dar oare mai funcționează aceste metode și peste vârsta de 18 ani? Dădăceala? Pedepsele? Sau oare, până la o anumită vârstă, copilul trebuie să-și asume singur responsabilitatea studiului?

Articolul despre care vorbesc e plin de formulări de genul "Trebuie să îl faci să învețe... (într-un anume mod)", "Fă-l să studieze...", "Este bine ca fiica/fiul dvs. să...", dar oare formulările corecte, în cazul unor tineri de 19 ani, nu sunt cumva "Trebuie să înveți...", respectiv "Studiază..." și "Este bine ca tu să..."? Pentru că un părinte care deja a pierdut controlul asupra odraslei în asemenea hal încât să își pice bacalaureatul din diverse motive (vezi postarea anterioară), nu îl poate recupera într-o lună jumate sau cât timp a mai rămas până la sesiunea de bac din toamnă. Sau, dacă e un părinte ce încă deține controlul, se așteaptă la rezultat și nu trebuie să afle din ziar cum să gestioneze criza.

Revenind, să presupunem că suntem la facultate și avem de a face nu cu un tânăr de 19 ani care și-a picat bacalaureatul, ci cu un tânăr de 21-22 de ani care riscă să repete anul din cauza restanțelor. Ce poate face un părinte în cazul ăsta? Dacă tânărul (pentru că nu îi mai pot spune copil) nu are încă format simțul responsabilității în învățare ORI curajul de a spune părinților că facultatea nu i se potrivește (sau că ar prefera să nu facă o facultate), nu e cam tardiv să așteptăm ca aceste virtuți să apară? Mai poate cineva să-și bată la cap sau pedepsi fiul/fiica, sperând ca aceste acțiuni să se fructifice cu rezultate școlare? Sau oare cauza e pierdută?

Cu alte cuvinte, cei de la Libertatea îi îndeamnă pe părinți să "conceapă un plan de bătaie" și să porționeze materia copilului, apoi să i-o dea cu lingurița până la următorul bacalaureat... După părerea mea, este normal ca un copil de 6 ani să își porționeze mâncarea și să mănânce singur cât are nevoie, fără ca mami să îl îndoape. Și, tot după părerea mea, când copilul are 19 ani, ar trebui să fie în stare să își porționeze singur materia și să învețe cât are nevoie.

Bacalaureatul se-ntoarce

Făceam revista presei acum câteva minute și am dat peste un titlu de-a dreptul îngrijorător, despre niște elevi de a 12-a care au râs a sictir în urma faptului că și-au picat bacul. Nici nu am vrut să dau click pe titlul respectiv, în principal din cauza faptului că nu îmi face deloc bine să mă enervez aiurea-n tramvai pentru prostia altora. Totuși, am câteva cuvinte de spus în urma bacalaureatului 2011, cel al următoarei generații. Să le fie rușine.

Prima dată să le fie rușine celor care au impresia că a copia este un drept inalienabil al elevului. Nu este așa. A copia e a fura sistemul și dacă ești prins, o riști pe propria răspundere. Nu sunt de vină nici profesorii, nici ministerul, nici inventatorii camerelor video și nici nimeni altcineva că elevii nu au luat notele pe care și le doreau. E pur și simplu vina unei generații de elevi care, în loc să pună mâna pe carte, are impresia că orice se poate obține fără muncă, fără efort și mai ales, fără a o dori prea mult. Au ajuns să considere că e un lucru natural să ia note mari, de 9 și de 10 și să facă o facultate în doru' lelii, împinși din spate de părinții care "vor o educație bună pentru copilul lor". Au ajuns să considere că e un lucru natural ca aceste note să fie obținute prin copiat, vorbit pe lângă subiect, șpăgi la supraveghetori și scandal. Au ajuns să considere că meditațiile pot înlocui învățatul și că pot sta să aștepte pară mălăiață să le cadă din cer notele bune, doar pentru că plătesc profesorii în particular.

A doua oară, să le fie rușine celor care nu își asumă răspunderea. N-ai citit bine textul și l-ai caracterizat pe Ștefan Gheorghidiu? Nașpa. Dar nu te lega de chichițe precum "subiectele au fost greșite". Ai fost prins cu ocaua mică și ți-ai ratat următoarele două sesiuni de bac? Nasol. Dar nu te lega de chichițe precum "pe alții nu i-a prins" sau "alții au putut copia liniștiți. Pe mine de ce nu m-au lăsat?". Ai picat/ai luat notă mică? Neplăcută treabă. Dar nu râde ca broasca la inundație, ci stai în banca ta și învață pentru următoarea sesiune de bacalaureat.

Asumați-vă răspunderea pentru greșelile voastre. Despre asta este testul maturității, nu despre motivul țăranului român sau despre teorema lui Lagrange.

Absolut incredibil

Dincolo de orice comentarii. click aici.

PS: Rişca şi Bughy, fără bancuri vă rog.

Edu.ro atacat cu flacăra violetă

Am dat astăzi simularea la proba de "Competenţe digitale". Ce e de spus? Epic fail made in Romania. Trebuia să intrăm în săli pe la 12 şi jumătate şi, ajungând oleacă mai devreme, am avut ocazia de a admira sigiliul pus pe sala de clasă, o foaie de hârtie ştampilată pusă cu lipici pe uşa minunatului laborator de info. Supraveghetorii, logopedul, consilierul, o profesoară de muzică şi una de engleză, deci oameni fără vreo tangenţă cu lumea competenţelor digitale, după ce găsesc cheia (prilej de bancuri nereuşite precum "şi ăştia, bă, în loc să dea sălii o cheie primară..."), ne aşază la locuri. Primim şi ciorne ştampilate "T.S.U. - Teze cu Subiect Unic", de parcă ar fi trebuit să ne facem planul de idei la apăsat butoane sau să scriem vreun roman pe foile de examen...

La ora 1 începe distracţia. Jumătate de oră alocată pentru 4 itemi. Primul, a crea un fişier text care să conţină numele nostru, celelalte legate de Internet. Mai exact, de făcut prin screen şi de downloadat ceva de pe subiecte2010.edu.ro. Întrebare de baraj: Ce se întâmplă când 'jdemii de tineri competenţi şi simulanţi accesează, în acelaşi timp, edu.ro? Păi să o luăm logic: glumeam când am adus vorba despre atacul energetic şi flacăra violetă, deci ne gândim la altceva. Ah, da, parcă de fiecare dată când se afişau subiecte sau rezultate la vreun examen serios nu se putea intra normal vreo câteva ore, pentru că toţi trepăduşii se băgau introduceau în seamă pe site chiar la început.

Exact. A murit, a crăpat, a cedat serverul. Nu e de parcă edu.ro ar fi Youtube sau Amazon, să aibă câte servere trebuie ca să prevină astfel de incidente. Şi începe toată lumea să apese pe F5... Atât de mulţi şi atât de des încât consilierul se uită mirat, întrebându-ne dacă F5 face aceeaşi chestie ca şi cum ai apăsa butonul de refresh din program. Încercăm diverse strategii, printre care "OK, acum toată lumea să iasă şi dacă-mi intră mie pun răspunsurile pe reţeaua locală!" sau downloadul de alte browsere (pe Chrome începuse să se încarce pe la 1:29, tot degeaba, că apoi s-au strâns materialele).

Şi, dacă unii au optat pentru a face print screen la eroarea 404, trebuie să admir originalitatea autorului anonim al următoarei imagini, de a desena în paint siteul edu.ro şi desktopul aferent. Din păcate munca lui/ei nu a putut fi salvată, însă aveţi mai jos reconstrucţia personală, după modelul văzut la Camelia, tipa care a stat la calculatorul de lângă mine:


Şi să mai zici că nu ne-am distrat... În rest, totul ok, probele sunt penibil de simple, a trebuit să apelez la Clippy doar la Powerpoint, unde nu îmi aminteam cum se adaucă efectele de animaţie la nivel de cuvânt, ci doar la nivel de obiect. Am prins drag de micuţa agrafă de birou animată, care prinde chiar bine dacă îi este solicitată prezenţa. M-ar enerva în continuare să apară cum îi vine ei cheful.

În fine, după atâta activitate brain-dead legată de calculator, mă gândesc să mă apuc azi de ceva programare, să fiu sigură că nu mi s-au fleoşcăit circumvoluţiunile. Succes la BAC, tinere speranţe! Spor cu stresiunea, studenţi de pretudindeni! Distracţie plăcută tuturor...

UPDATE: Rareş Giurgea a făcut asta:Tot respectul meu.

UPDATE NR. 2: Rog autorul primei imagini să îşi revendice lucrarea. E clar că a fost în sală cu mine, dar nu ştiu cine l-a pus pe share.

Nu, nu îmi convine

Se zvoneşte că profesorii vor intra într-o grevă serioasă de tot, pe perioadă nelimitată. Şi nu îmi convine. Nu, pentru că se pierde foarte mult din materia de BAC, care nici aşa nu ştim exact în ce constă. A fost bine o zi, hai că ar mai merge încă vreo zi sau două de relaxare, dar nu pot să înţeleg de unde a picat atât ghinion pe capul nostru într-un singur an.

Dna Sitaru, suplinind la ora de recapitulare de mate, spunea că de generaţia noastră şi-au bătut joc, şi îşi bat joc în continuare, aşa cum nu au făcut-o faţă de nicio generaţie anterioară. Ce ştim la momentul de faţă? Nişte date incerte, pasibile amânării, nişte programe vagi, nişte proiecte de experimente de încercări la care nici măcar nu e sigur că vom beneficia de simulări pentru a înţelege modul de desfăşurare al fiasco-ului.

Şi da, mi-e foarte uşor să spun că nu mă interesează deocamdată, că mă vor interesa toate acestea abia prin aprilie, dar, aparent, sunt o mincinoasă notorie. Aşa să fie lumea asta, noi ăştia mici să nu avem nimic de spus? Ştiţi cum ar fi o grevă a elevilor? Ne-ar pune pe toţi absenţi sau ne-ar da afară din şcoală pe motiv că învăţământul, după clasa a zecea, nu e obligatoriu.

Deci da, nu avem nimic de zis.

Scurte clickuri (II)

Continuând seria senzaţionalităţilor Click!, aflu următoarele, pe care mă voi strădui să nu le comentez atât de pe larg precum subiectul Ginei Pistol:

Abramburica vrea camere de filmat la BAC. Păi măi oameni măi, nici măcar nu ştim exact ce probe vor fi şi când se vor da, şi lumea îşi face deja probleme de cum se va da BACul? Să nu comentăm investiţiile uriaşe care ar putea fi mai bine puse la bugetul şcolilor cărora li se prăpădeşte structura de rezistenţă peste elevi, probabil chiar în timpul BACului. Luaţi mai bine webcamuri la calculatoarele care [ah, stai, am uitat, nu se mai dau calculatoare la elevii săraci, aşa cum promitea proiectul acela ce a pornit acum mai puţin de un an şi a murit în faşă]... Sau filmaţi cu telefoanele elevilor [ah, stai, am uitat, sunt pline deja cu poze şi filmuleţe de piţipoancă făcute pe catedră]... Sau... Sau mai bine nici nu mai spun nimic legat de asta.

Tot legat de şcoală, cică de luni se intră în grevă, dar tot trebuie mers la şcoală, doar că nu se pun note. Cei de la Click! spun că

Şcolarii sunt în culmea fericirii: vor veni la ore, dar nu vor mai primi note. Sindicaliştii au decis ca, din această săptămână, să nu mai pună note în catalog şi nici în carnetele de note, ci pe caiete speciale, unde ei scriu evoluţia elevului la clasă.

Nu pot să cred ce exprimare nefericită a fost asta. Eu sunt elevă şi abia de simt un uşor fior de bucurie la gândul că nu se pun note (deşi s-ar putea să fie ceva ce am mâncat). Absenţele, tot absenţe. Orele, tot ore. Unde e greva? Unde e culmea fericirii pe care o aruncă în dreapta şi în stânga redactorul articolului? Nici nu înţeleg dacă e să o luăm ca pe o chestie japoneză, sau ca pe o sărbătoare a plusurilor, minusurilor şi cataloagelor improvizate. [Pentru cei care au părăsit şcoala de ceva vreme, plusurile şi minusurile sunt sistemul acela ingrat în care nouă semne fac o notă, cu un punct din oficiu, şi dacă te prinde fără temă îţi pune 3 minusuri]

Vă salut. Spor la citit cele mai recente debitări şi revoltăciuni de la mine sau de la alţii de pe blog.

Profeţii despre trecut

Ar trebui să dau la Academia de Ghicitoare. Sunt convinsă, mai nou, că am darul Mafaldei, cel puţin în ceea ce priveşte subiectele de BAC. Îi spuneam ieri la yoggy să-şi înveţe Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi aia cu balena [Iona], că sigur una dintre ele pică la română. Şi am avut dreptate.

Ceea ce e şi mai fascinant la mine, în afară de modestia mea extremă, este că sunt atât de darnică încât nu voi încasa bani pentru următoarea mea profeţie de examen. Aşadar, la matematică să ştiţi toţi cât e derivată din arctg şi proprietatea lui Darboux. Lagrange se înţelege oricum, doar şi la intrări de cluburi trebuie ştiută.

Disclaimer: Nu îmi asum responsabilitatea pentru eventualele neconcordanţe cu realitatea ale predicţiilor mele, având în vedere că dacă îmi folosesc darul pe un eşantion prea mare, intervin câteva distorsiuni ale semnalelor, şi vocile din capul meu nu pot procesa totul aşa cum trebuie.

La anul, vă aştept pe voi să îmi ghiciţi în palmă ce primesc. :)

Mor duşmanii

Cunosc (direct) foarte puţini oameni de vârsta mea care au blog. Trei dintre ei îl updatează, celălalt l-a lăsat în paragină. Şi cei trei updateri (Awi, Gârby şi Miro), au ultima postare bazată pe marele eveniment al afişării subiectelor de bac de anul ăsta.

Drept pentru care le fac în ciudă, că eu mai am un an până să mă stresez de M1... Bine, poate doar încerc să mă dau balenă în borcan şi să amân şi eu evenimentul psihologic de faţă. Că doar peste 365 de zile nici eu nu mă voi relaxa pe o plajă din Hawaii cu suc de cocos lângă mine şi înconjurată de Brazi Pitţi în slip Speedo. Sau... mai ştii?

MEC Schimbă modificarea

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/813836/Fara-subiecte-afisate-pe-net-la-Bacalaureat/

Cu toate că am promis că nu mă mai preocupă problema BACului până când nu sunt implicată direct, uite că am dat click pe linkul de mai sus... Mi s-a confirmat ipoteza că degeaba am acum impresia că ştiu ce examene voi da, în doi ani totul va fi exact pe dos.

Vestea bună: La BAC nu se mai afişează pe Internet subiectele.
Vestea proastă: Rămâne în continuare instaurat regimul tezelor unice, ceea este o mare prostie. Una e să fii stresat doi ani aproape continuu, şi alta să îţi dai seama cum este un examen adevărat, aşa cum era pe vremuri capacitatea.

Per total, sora mea, care trece pe a cincea, o păţeşte mai rău decât mine, care trec pe a unsprezecea. Dar, bineînţeles, până anul viitor, probabil se desfiinţează tezele unice, BACul va insemna trei teste grilă (la mate, română şi religie intensiv), elevii vor fi implicaţi cu toţii în programul "laptele, cornul, mierea, fructele, batoanele energizante, napolitanele şi cocktailurile dietetice", iar absolvenţii de facultate îşi vor permite să-şi cumpere, dintr-un salariu de McDonalds, o diplomă bunicică.

Nu exclud nicio posiblitate.

Cea mai fericita tara

... Nu este Romania, deci nu va ambalati inainte sa cititi si restul articolului. Reuters anunta ca cea mai fericita tara este Danemarca, urmata de Puerto Rico, Columbia, Irlanda de Nord, Islanda, Elvetia, Olanda, Canada si Suedia. Si toate astea nu din cauza frigului. Motivele pentru care Danemarca este o tara fericita sunt "democratia, egalitatea sociala si atmosfera pasnica", continua agentia de presa Reuters. (link aici)

Zilele trecute ascultam un reportaj pentru radio facut de sefu si un prieten. Un VOX, adica erau intrebati oamenii de pe strada daca stiu ca a venit Hamlet, printul Danemarcei in Cluj-Napoca si ca este cazat pe banii statului roman la Teatrul National. Bineinteles, multi n-au auzit in viata lor de Shakespeare si s-au trezit sa comenteze ca Hamlet a venit precis ca sa ne dea fonduri si sa ajute Romania.

Ce concluzii pot eu sa trag din aceste doua paragrafe?

1. Concluzia ignoranta: Daca tot sunt asa fericiti danezii, sa faca bine sa ne ajute si pe noi. Sa vina Hamlet! Sa vina Uniunea Europeana! Aveau dreptate toti cei care injurau sistemul politic romanesc in cardul reportajului, sa faca bine strainii sa ne scoata pe noi din mizerie.

2. Concluzia reala: Daca danezii sunt fericiti, nu este din cauza faptului ca au venit altii sa le rezolve problemele. Sigur ca e comod sa dam banutzul la profesori sa ne treaca BACu' si apoi sa-i injuram pe cei de la Ministerul Educatiei ca sprijina coruptia in invatamant. Sigur ca e comod noi sa stam la o berica intr-o zi senina de vara in timp ce personajele lui Shakespeare ne dau bani pe gratis. Dar se opreste cineva vreodata sa se intrebe daca nu cumva NOI trebuie sa ne schimbam mentalitatea?

Eu sunt fericita in Romania. Sunt fericita pentru ca nu astept ca altii sa vina sa se ocupe de treaba mea. Si sunt fericita pentru ca - poate - macar unul sau doi cititori (fideli sau intamplatori) ai acestui blog gandesc la fel. Sau vor incepe sa gandeasca.

BAC, BA nu C

Ministerul Educatiei va inlocui subiectele de BAC de anul acesta, dupa ce foarte multi elevi s-au plans ca sunt mult prea grele. Supertare, adica facem sute de variante pentru ca nu putem sa facem 3 la fiecare materie cu niste oameni cinstiti, care sa nu le vanda. Le publicam in februarie, sunt extrem de grele, le anulam si facem alte sute de variante. Apoi, dupa ce vor fi publicate cele finale, elevii se apuca sa le lucreze si sa le memoreze.

Dar intram deja intr-un cerc vicios. Sa gasesti niste profesori care sa nu vanda subiectele trebuie ori sa gasesti pe cineva cu un simt moral inalt (dar ei au plecat deja in strainatate), ori sa dai profesorului un salariu destul de mare incat sa nu se coboare la asemenea treburi. Ce s-a intamplat cu greva profesorilor de acum cativa ani? Unde sunt acei bani si acele modernizari ale invatamantului promise?

E un plus faptul ca se dau variantele pe Internet ca toti cei care stiu materia sa fie "luati" de cei care le memoreaza? E un plus faptul ca fiica presedintelui pronunta "succesuri" in loc de "succese" si ca unii merg la scoala numai ca sa fumeze o tigara si sa-si arate hainele? Eu nu cred. Si nici multi altii nu cred ca invatamantul e OK acolo unde este.