Showing posts with label politete. Show all posts
Showing posts with label politete. Show all posts

O meserie veche

Se spune că prima meserie apărută pe lume a fost aia despre care nu am voie să vorbesc pentru că mama citeşte blogul. Strâns înrudită cu aceasta, ar fi apărut ulterior politica. Cu mare promptitudine, a apărut atunci vechea, tradiţionala şi straşnica meserie de băgător de seamă politic, cu titulatura corespunzătoare de specialist în injurii politice. Mi se pare fenomenal cum reuşesc oamenii ăştia să bage referinţe politice în orice discuţie internautică. A născut papagalul Coco din Zambezi? Imediat se trezeşte un deştept cu un comentariu pertinent: "Boc e ăla papagal!" A făcut sex Liviu Vârciu cu DJ Harra? "Guvernul ăsta ne **** pe toţi mai ceva ca Vârciu pe Harra!" Kim Kardashian are o rochie nouă? "Noi murim de foame şi astea au rochii! Huo Băsescu!"

Departe de mine gândul de a aproba ce face clasa politică. Dar, totuşi, oameni buni... Tata îmi zicea că în Statele Unite nu vine nimeni să îşi facă reclamă atunci când nu e campanie electorală. Cu alte cuvinte, dacă Barack Obama e preşedintele, prin el trebuie găsite soluţii la criză şi a-l înjura şi confrunta politic nu serveşte la niciun scop. Mai mult, se lucrează împreună cu opoziţia. La noi nu e cazul. La noi toată lumea preferă să moară toate caprele din sat, atâta timp cât moare şi a vecinului. Toată lumea ştie să înjure, să exagereze şi să facă scandal. E mai greu când trebuie muncit, aia e naşpa.

A nu se înţelege greşit. Apreciez faptul că oamenii îşi exprimă părerea politică, atâta timp cât o fac într-un cadru potrivit, atât în ceea ce priveşte comentariile pe Internet, cât şi în viaţa reală. Dacă cineva aduce vorba despre politică şi toţi interlocutorii doresc să participe la o astfel de conversaţie, vorbiţi până epuizaţi subiectul! Dacă lumea încearcă să îşi distragă gândurile cu câte o ştire optimistă, cu câte o bârfă, cu câte un articol mai light, lăsaţi înjurăturile acasă şi puţină civilizaţie, vă rog!

iPocrizia - I'm hating it

Am fost nevoită să asist, astăzi, la o superbă demonstraţie de ipocrizie publică, condimentată cu scandal, din partea unei tipe cu limbă ascuţită.

Aşadar intru în magazin, unde o individă între 40 şi 50 de ani se certa de mama focului cu vânzătoarea, care avea cam jumătate din vârsta "distinsei"... Intriga a fost o sumă de 1 leu pe care cică vânzătoarea nu l-ar fi dat ca rest. Văzând că scorpia de clientă îşi scoate cele 3 capete şi cele 5 limbi despicate, tipa îi dă un leu. Ete, na, asta să o calmeze pe tanti? Nici vorbă, ea dacă vrea harţă, asta să i se dea.

- Domnişoară, te rog să nu vorbeşti nerespectuos cu mine. [Deşi nu îmi amintesc să fi auzit ca vânzătoarea să treacă la un registru de tutuială, sau să îşi fi insultat clientela în vreun fel]
- Nu am vorbit.
- Poftim? Vezi că poate o încurci.

Văzând că nu se gată scandalul, o altă tanti, pe la 60-70 de ani, iţeşte capul din cabina de probă şi zice "Doamnă, dar nu a spus nimic! Dumneavoastră sunteţi cea care este nerespectuoasă!". Bang, punct ochit, punct lovit, scorpiei i se multiplică mai sus pomenitele capete:

- Tu de ce te bagi, hoaşcă ce eşti? [asta venind de la cine pretindea respect mai devreme]
- Oricum, aşa ca mine veţi ajunge şi dumneavoastră.
- Da' nu e treaba ta, spurcăciune. Că arăţi de parcă ai avea o sută de ani!

Cu acestea zise şi cu multe altele bombănite până la ieşire, tanti 40-50 îşi ia leul şi îl trânteşte plină de furie în portmoneu, lăsând-o pe vânzătoare aproape în lacrimi [poate de nervi, poate de ruşine] şi pe interlocutoarea din cabină înapoi la hainele ei.

Chestii precum astea mă fac să îmi fiarbă sângele. Cum îşi permite individa asta ordinară şi toate cele de teapa ei să insulte oameni în public, să ceară respect din partea celor mai tineri dar să nu acorde acest respect celor mai în vârstă? Mama tot timpul îmi spune că mă iau de toţi dezaxaţii pe blog şi că nu merită. Totuşi, o parte din mine, o mică, minusculă parte, speră ca odată şi odată femeia asta să se recunoască între aceste rânduri. Ruşine să vă fie, doamnă.

La per tu

De unde atâta lipsă de politeţe la televizor? Am impresia că toţi sunt într-o feerie a tutuitului şi a diminutivelor, indiferent cu cine vorbesc. Am fost uimită să văd, la schimbarea guvernului, culmea prostului gust, sub forma unui titlu de reportaj "Vine Boc, pleacă Tări". Păi cum pleacă Tări? Eu înţeleg că nu vă place mutra lui, că nu vă place cum a condus guvernul sau mai ştiu eu ce, dar de unde până unde aveţi dreptul de a-l cadorisi de sărbători cu diminutivul de Tări?

Spre exemplu, eu urăsc când oamenii îmi spun Căli. Sună de parcă aş fi reterdată, tâmpită, sau căţel maidanez. Şi, de obicei, cine are bun simţ şi aude că nu îmi place diminutivul ăsta, încetează să-l folosească. Având şi oareşce 7 ani de acasă, mi-e greu să îmi dau seama cum, ca moderator, îţi poţi lua invitaţii (poate să fie Ion Cristoiu, Fernando de la Caransebeş sau eleva porno, nu mă interesează) cu "tu", darămite să îi iei cu familiarisme!

Înţeleg să-i spui la colegul tău de platou "Busu", "Dani" sau "Adi", dar să-l faci pe primul ministru al ţării "Tări" e de-a dreptul grobian.

Apropo, v-o imaginaţi pe Alina Plugaru tratată distant cu "domnişoară Plugaru"? Aş vrea să văd un prezentator de emisiune care să aibă atâta bun simţ. Sau atâta ironie.