Despre Bamboo şi alţi demoni

Se deschide Bamboo la Cluj. Superveste, nu? Acum, Obsession va fi mult prea uncool, şi bamboo va deveni unicul loc valid de a-ţi arăta arfele, talentu' şi banii. Ne capitalizăm. Ne uniformizăm.

Am văzut azi la Arhi o postare drăguţă pe tema bambu-ului, a fiţelor şi a sărăciei. O domnişoară se plânge aşadar (pe un forum roz) de condiţiile modeste în care trăieşte prietenul ei. Îl place mult, dar tipul e atât de amărât încât conduce un Logan şi nu un BMW şi o duce la pizzerie şi în parc în loc să o ducă în Bamboo. Toţi prietenii gaigcii sunt scârbiţi de condiţia prietenului ei. Să recunoaştem, totuşi, că nu îţi freci hainele Armani de scaunele de la McDonalds şi papuceii Jimmy Choo din piele de crocodil şi antilopă nu pot fi uzaţi de pavajul ăla aspru din parc.

Fie că e adevărat sau nu, mi se pare destul de oribil.

Deja, a fi pitzi nu cred că se mai rezumă la haine sclipitoare, la clubbing cool şi la poze cu telefonul, îmbibate în gloss. Asta e o rasă de pitzi modificată, new and improved. Nu fac eu elogiul frumuseţii naturale şi lipsei de îngrijire. Nu susţin că misrosind a transpiraţie, neepilată şi nearanjată este reţeta unei femei cu adevărat frumoase, însă probabil ar fi cazul ca unii să mai dea jos vreun strat-două de fond de ten... de pe moacă şi de pe mentalitate.

Daphnis şi Chloe nu aveau Bambu. Dar, peste 1500 de ani, stră-stră-stră-strănepoţii noştri vor citi marile poveşti de iubire ale epocilor trecute ca fiind împerecheri ciudate prin cluburi, între un tip cu lanţ de haur şi o tipă cu botic încordat.