Treceam astăzi prin piaţa Mărăşti, un loc destul de aglomerat şi plin de plebe credulă. Locul perfect pentru a ridica o tarabă (galbenă, roşie sau portocalie, ce mai contează?) cu oameni veseli în tricouri de aceeaşi culoare psihedelică, împărţind pliante zâmbăreţe cu vreun catindat. Problema era că nu prea aveau ei mare succes, abia câte vreo băbuţă mai pleca ochiul, şi pliantele rămâneau pe masă şi în mânile acestor adevăraţi advertiseri de stradă.
Sus, pe un bloc, o echipă de Doreli urca un poster imens cu o gagică la fel de catindată, însă de altă culoare politică. O faţă banală de gospodină mediocră, cu un crucifix agăţat subliminal la gât, parţial acoperit de o cămaşă simplă, albă (strategie deloc nouă, ci mai degrabă becaliană, deşi tipa nu era de la PNG-CD). Bineînţeles că un poster cât blocu' având în centru figura ei nu mă impresionează nici pe mine, nici pe alţii cum ne-ar impresiona nişte acţiuni concrete, sau măcar nişte promisiuni deşarte, dar făcute cu simţ de răspundere. Simpla aninare a portretului dvs. în colegiul meu nu vă va aduce votul meu. [În primul rând pentru că nu am drept de vot.]
Pe cealaltă parte a drumului, un urs gigantic de la Diego, Diego fiind, dacă nu mă înşel, un fel de Carrefour pentru perdele, podele şi feţe de masă. Păi plecau de la el pliantele într-un hal fantastic, se aduna lumea de nu se mai putea trece pe partea aceea de trotuar pe care era ursuleţul Diego împărţind super-fluturaşele promoţionale cu melaminate şi covoare de baie. Dovadă că, ori ursuleţul, ori oferta celor de la magazin, era mult mai atrăgătoare decât oferta electorală, de care probabil s-a mai plictisit lumea...
***
Am apucat un Adevărul de seară de la un nene care le împărţea şi am observat un titlu superb: "Democratul [recte Obama] l-a bătut pe McCain". Nu, nu aţi înţeles: Ceea ce se petrece la americani din patru în patru ani nu este un meci de box, nu este un show de wrestling, este democraţie la un nivel superior faţă de a noastră. Obama şi McCain nu sunt Vandam şi Brusli, sunt doi oameni civilizaţi care au concurat pentru funcţia de preşedinte. Foarte fair-play mi s-a părut gestul lui McCain care, în momentul în care susţinătorii lui au început să-l huiduie pe Obama, republicanul i-a calmat, frumos şi elegant.
La noi nu se înţeleg doi din acelaşi partid şi se înjură public fără jenă. Ce politician din Românica ar face un asemenea gest precum McCain?
Apropo de preşedinţi americani, Dabăliu va pleca în curând de la Casa Albă, iar jurnalistul Tim Dowling de la The Guardian îi propune câteva slujbe pentru care să-şi pregătească CV-ul.
[linkul cu Bush via groapacuproşti]
