A început să mă scoată rău de tot din sărite treaba cu "un singur click": poţi să transferi bani cu un singur click, să accesezi subiecte de examene, poţi să faci cumpărăturile de Crăciun, poţi să te spovedesşti pă mess sau, mai nou, chiar să faci pe Big Brother cu copiii din parcuri.
Lăsând la o parte faptul că procesul implică nu numai mouseul şi calculatorul, ci şi tastatura, o conexiune la Internet, un sistem de operare, un browser funcţional, antiviruşi, precum şi efectiv să ştii adresa la care să te duci... Cică a apărut primul parc supravegheat cu camere video ale căror imagini ajung direct pe Internet, iar părinţii, cu un singur click, pot să vadă tot ce face copilul lor pe care l-au trimis la joacă. Adică nu tu pupături adolescentine, nu tu îmbrânceli, nu tu împins pe Gigel în noroi şi tras de cozi pe Andreea, că Big Brother e cu ochii pe tine... La fel şi nenea Raoul, vecinul de scară, în legătură cu care mami te-a avertizat ca nu cumva să intri în casa lui, sau să accepţi dulciuri de la el.
Pentru că părinţii nu ştiu cât vor sta să se zgâiască la pruncii lor, că doar i-au trimis afară, ca să nu mai aibă grija lor. Dar toţi psihopaţii, pedofilii şi obsedaţii vor fi 24/7 cu ochii pe puştii veseli din parcul on-line. Bună idee să cheltui bani pe un astfel de proiect. E ca şi super-bugetul programului de dat calculatoare la toţi elevii: bună, bună idee... (în loc să cheltui banii ăia pe nişte salarii de bodyguarzi la subiectele de bac şi de teze naţionale, doar-doar vor rămâne secrete şi nu vor trebui tocite de pe net, dar deja divagăm)
