Mic tratat de logică sinucigaşă

Să presupunem că am 15 ani şi m-am certat cu iubitul. Să presupunem că iubitul meu e un tip care aduce a combinaţie între Brad Pitt şi George Clooney tânăr. Pe lângă asta, mai e şi fantastic de inteligent, simpatic încât să fac febră musculară la burtă de atâta râs, totodată şi destul de serios încât să nu mă facă de râs în societate. Adică e atât de superb şi de extraordinar încât momentul despărţirii să mă distrugă cu totul... În trecutul apropiat ne-am certat.

Aşa că, ce mă fac? Am următoarele opţiuni:

• 1. Mă împac cu el, dacă situaţia/cearta permite. Trec la pasul 2a sau 2b.
  
• 2a. Îl dau dreaq şi nu alerg după el ca după autobuz. Peste câtva timp, fără ca eu să mă strădui prea mult, se dă la mine o combinaţie de Eric Bana, Gerard Butler şi Johnny Depp, mai inteligent şi mai spiritual decât fostul. Sfârşit fericit.
• 2b. Plâng după el până îmi sare cămaşa. Cu timpul, mă calmez şi îmi duc existenţa mai departe. Moment în care e foarte probabil să apară altul mai ocoş [Eric Gerard Depp] şi care să-mi placă mai mult. Sfârşit fericit.
  
• 3. Încerc să mă sinucid cu 10 sticle de Mona [deh, spirtul sanitar mai select e scump şi suntem pe vreme de criză] cumpărate de la drogheria din colţ. Ajung pe ştirileprotv.ro şi, cel mai probabil, şi la ştirile de la ora 5. Dacă mor, m-am răzbunat pe prietenul meu! Dacă trăiesc, vom fi din nou împreună şi vom trăi o existenţă mizeră pentru că el va fi mereu speriat să nu mă sinucid. Eventual ne vom căsători, iar el va avea amantă, o pasiune aprigă pentru Monopol [băutura aia infectă făcută din alcool cu apă] şi pumni de fier cu care mă va pune la punct din când în când pe principiul "las' că ştii tu de ce". Copilul nostru va fi emo şi va avea tendinţe suicidale, pentru că niciodată nu am putut trece de propriile frustrări ca să-i acordăm o educaţie, atenţie şi iubire.

Şi, ce credeţi că face deşteapta? Aţi ghicit.