Îmi spunea mama la un moment dat că tot ce scriu eu pe blogul meu este contra. Într-adevăr, în general sunt acuzatoare, acidă, rea, dar uite cum uneori scriu şi lucruri de bine. Un lucru de bine mi se pare ştirea celor din Click!, potrivit căreia un francez a primit un transplant de braţe, el fiind de 6 ani lipsit de ambele membre superioare. Se vorbea şi despre tipa care a fost mutilată de câinele ei şi a primit transplant parţial de faţă... În orice caz, mă face să mă gândesc până unde a ajuns medicina, câţi oameni pot fi ajutaţi să ducă vieţi normale, câtă suferinţă putem alina în 2009 faţă de 1809, de exemplu.
... Şi cum umanitatea, încet dar sigur, se duce spre ceva mai bun. Există două viziuni asupra lumii: cea că, pe zi ce trece, suntem tot mai hedonişti, mai cruzi, mai aroganţi şi mai egoişti şi cealaltă - că ne maturizăm ca rasă, că ajutăm, că înflorim. Da, la o vedere îngustă se văd numai cele rele, dar oameni ca cei 30 de doctori care l-au operat pe fermierul francez mă fac să cred că o specie de extratereştri care ne-ar cunoaşte cu adevărat ar avea respect pentru noi. Pentru modul în care tragem din greu spre progres, pentru faptul că nu ne mulţumim cu puţin, pentru faptul că ne mişcăm înainte.
Apropo, pentru cei cu stomac tare, găsiţi poze cu Isabelle Dinoire (tipa cu transplant de faţă) pe pagina ei de wikipedia.
