Nu mai suport deja câte ştiri cu Michael Jackson se dau la televizor, câţi îl omagiază şi câţi sunt îndureraţi de pierderea lui. Am văzut pe ceva post de muzică autohton [dacă nu mă înşel chiar acela cu trei în ... mea] că reporterii întrebau oamenii pe stradă ce părere au despre faptul că a murit Michael Jackson. Au nimerit-o pe o fătucă, i-au băgat microfonul în gură şi i-au pus sublima întrebare. Răspunsul: "Păi ce să zic? Îmi pare rău." Păi chiar aşa! Ce să zică? Să zică că îi place când moare lumea?
Oameni buni, de o săptămână şi ceva încoace, aud numai despre tot felul de vedete care fac diverse gesturi în amintirea lui Michael, că Madonna a dansat pe Billie Jean, că Loredana Groza plânge la ProTV de sare cămaşa de pe ea, că Doru Octavian Dumitru e invitat la diverse emisiuni să exprime întregul tragism din fiinţa lui, tragism declanşat de moartea lui Michael. Diaconescu cică deja i-a găsit şi fantoma lui Michael, suntem în stand-by pe OTV până intră şi în direct. Hai sictir, vorba sudiştilor.
Bun, a fost talentat, a fost mare cântecaci, dar lăsaţi omul să se odihnească. În pace.
