Nu îmi explic de ce. Pur şi simplu îmi repugnă ideea de a vedea sau de a atinge şosete negre, fie ele curate şi spălate de trei ori [femeie] cu jdemii de detergenţi şi balsamuri. Cine ştie? Oare am o traumă din copilărie? Oare am creat o conexiune subconştientă între o anumită clasă de oameni şi şosetele lor?
Cert este că întotdeauna mi se pare că şosetele negre... ei, bine, că put. desfăcute din mototoleala aia în care sunt strânse şi fluturate în aer, sau când se descalţă cineva [recte, în tren, lângă mine] şi îşi bălămbăne picioarele, am pur şi simplu reflexul idiot de a mă trage înapoi şi de a-mi ţine respiraţia. Am două perechi de şosete negre care zac mai tot timpul în fundul sertarului din dulap, sunt doar în caz de urgenţă, dacă vezi doamne am mai mult de două găuri per bucata albă de şosetă, ca Al Bundy.
Şosetele albe FTW. Am zis.
