Thoughts on Eurovision

Mă enervează oamenii care nu ştiu să piardă. Înainte de concurs, abia se pronostica un loc 10 pentru piesa României. După o fracţiune de secundă de bucurie că am ieşit pe locul 3, apar şi haterii, ca ciupercile după ploaie, că vezi-Doamne Paula merita primul loc, nu drogata de Lena care nici măcar nu ştie citi o notă muzicală.

Lena, reprezentanta Germaniei, mi s-a părut tare drăguţă pe scenă. Simpatică şi zâmbitoare, îmbrăcată frumos, fără prea multe artificii scenice, fără dansatori, a făcut totul din carismă şi a ştiut foarte bine să îşi pună în valoare piesa. Am observat că, în general, la Eurovision se merge ori pe spectacol, ori pe lălăituri sentimentale. Ei bine, Lena s-a descurcat cu piesa ei fără a apela la astfel de tertipuri şi s-a dovedit a fi o mişcare bună. A câştigat pentru că a fost diferită.

Nu mă înţelegeţi greşit, mi-au plăcut foarte mult Paula şi Ovi. Pentru prima dată în mulţi ani, avem o piesă de Eurovision fredonabilă şi ne-enervantă, care a meritat aprecierea primită. S-a văzut pe scenă energie, au avut voce bună, dar asta este. Nu au luat locul 1. Ce să mai vorbim despre moldoveni, care şi ei au avut o piesă drăguţă şi s-au trezit prin coada clasamentului. În orice caz, faptul că nu a câştigat România nu dă dreptul şi ultimului trepăduş să strige hoţul.

Am văzut un material despre cum Lena a avut o scenă de film în care îi apăreau sânii. Acum, toată lumea se scandalizează de moralitatea ei îndoielnică. Mare fâs, uităm oare câţi sâni de aşa-zis vedete apar frontal în tabloide? Blonda lui Bote vă spune ceva? Bomba sexy care e faimoasă pentru că e prietena unui fotbalist? Laura Plugaru şi eleva porno? Şi apoi comentăm că o puştoaică simpatică nu merita să câştige Eurovisionul pentru că anul trecut i-au apărut sânii pe RTL câteva fracţiuni de secundă?

Ştiţi bancu' cu timpu'?

Nu am mai scris de mult timp. Cu scuzele de rigoare, am de gând să revin, astăzi, în forţă, cu o serie de postări care mi s-au acumulat de-a lungul perioadei de inactivitate. Începem aşadar cu un link pe care mi l-a trimis mama, la siteul timpimpreuna.ro, care nu e el o idee rea, însă modul în care expune lucrurile are o uşoară aromă de cacao.

Mai exact, [doamne, am ajuns să îmi încep alineatele ca în comentariile literare!] pentru familiile care nu petrec destul timp împreună, se sugerează fixarea unei ore în care şi ăia mici să primească cevaşilea atenţie de la părinţi [şi invers]. Or, mi se pare cam penibil să trebuiască să îţi programezi timpul în familie cu norme rigide, să ai appointment cu mama între 20 şi 21, eventual toată lumea să şi-l treacă şi în agendă... Mult mai faine sunt activităţile spontane. Eu de exemplu mă distrez foarte bine cu soră-mea şi cu ai mei, iar dacă am o problemă vorbim despre ea când ne convine, nu în timpul unor sesiuni prestabilite, de forma "consiliu de familie".

Întotdeauna am considerat consiliile astea de familie formale ca fiind o pierdere de vreme. Însăşi ideea mi se pare inutilă, cu tot cu sfaturile aferente:

Reguli:
-toţi membrii familiei sunt egali;
-fiecare are posibilitatea de a reclama, de a emite idei şi de a fi ascultat;
-nimeni nu este întrerupt;
-fiecare trebuie să vorbească astfel încât să nu-i atace pe ceilalţi;

în primul rând pentru că într-o familie echilibrată această egalitate deja există, nu mai e nevoie să fie stabilită prin reguli, iar într-o familie în care emiterea unei idei înseamnă a primi bătaie... păi acolo nici nu are rost să faci consilii, că oricum nu se schimbă nimic.

Mai sunt pe acolo şi idei despre Ruga de seară şi cum părinţii trebuie să se roage cu copiii ca aceştia să crească în spiritul ortodox, cum trebuie să gătim împreună şi să ne decorăm reţetele preferate cu markere, sclipici şi stickere şi cum, de dimineaţă, e o idee bună să preparăm micul dejun împreună şi să lăsăm copiii să dea frâu liber fanteziei, jucându-se cu mâncarea. Dar vă las pe voi să vă iluminaţi cu sfaturile lor.

Eu una, citind siteuri cu sfaturi artificiale de îmbunătăţit relaţiile între membrii unei familii, sfaturi care seamănă mai degrabă a terapie de grup decât a distracţie, conştientizez ce noroc am cu o familie care nu are nevoie de astfel de siteuri.

Necunoscutele căi

Se zicea la un moment dat despre populaţia americană că este [ca să mă exprim politically correct] slab dotată din punct de vedere intelectual şi logico-deductiv, dar asta le bate pe toate. Cică o femeie pretinde că a rămas însărcinată în timp ce se uita la un film porno 3D. Bineînţeles, ca de fiecare dată când ating astfel de subiecte, o rog pe mama, fidelă cititoare a blogului, să considere că am presupus filmul a fi cu berze.

Tatăl cică era în Irak, luptând eroic, când s-a întâmplat evenimentul, iar copilul seamănă cu actorul de culoare din film. Mama se scuză, pudic, că nu obişnuieşte la astfel de producţii cinematografice, dar s-a decis să probeze experienţa cu nişte prieteni. Personal, nu am de unde şti până unde a ajuns experienţa respectivă şi nici nu fac efortul de a-mi imagina, ocupată fiind să mă mir de intelejenţa soţului, care îşi crede nevasta.

Şi de-ar trăi Heliade-Rădulescu acum, să vadă cum avem Zburător high-tech. Te pomini că poţi rămâne gravidă placebo. De fapt, propun feministelor din întreaga lume să cerceteze acest fapt incredibil, astfel s-ar putea crea prima societate umană fără bărbaţi, o societate a şopingului, pantofilor frumoşi, comediilor romantice şi filmelor 3D cu Brad Pitt, Johnny Depp şi Gerard Butler.

Comedii romantice - scurtă analiză

Am fost aseară la When in Rome şi m-a lovit revelaţia că majoritatea comediilor romantice sunt de un misoginism monumental şi, culmea, tot chick-flicks se numesc. Păi gândiţi-vă şi voi că personajele feminine suferă în general de probleme psihice, sociale sau legale de-a dreptul neplăcute, în mod tradiţional atitudine anti-socială [oh, sunt atât de blondă şi de 90-60-90 dar nu am pe nimeni pentru că, vezi tu, nu am încredere în bărbaţi] dar ajungând până la chestii mai grave, asupra cărora voi detalia mai târziu. În schimb, tipul e mereu un fermecător şi jumătate, 'nalt la stat, mare la sfat, şi viteaz cum n-a mai stat, care, prin normalitatea şi siguranţa lui o face pe gagică, într-un final, să creadă în ză pauăr of lav. Mai e nevoie să iau pe rând comediile romantice văzute în ultima vreme? Hai că o fac şi pe asta:

Ugly Truth: Tipa e frustrată sexual şi control-freak. La fel ca în Not Another Teenage Movie, pare urâtă doar pentru că îşi poartă părul în coadă, dar odată ce i se dau sfaturi de fashion şi atitudine [tu, desfă-ţi părul şi ia un sutien pe tine], e mult mai atrăgătoare. El pare bădăran la început, apoi se îndrăgosteşte de ea.

When in Rome: Tipa e oareşcum paranoică, are tendinţa de a-şi îneca amarul în alcooale, scoate bani din fântâna unde nici nu ar fi trebuit să intre, drept pentru care e şi urmărită de poliţie. [bineînţeles, o femeie desculţă în rochie aleargă mai rapid decât poliţia călare] El e un tip de 2 metri care a jucat fotbal american şi vorbeşte italiana. La final se îndrăgostesc.

The Proposal: Tipa e o imigrantă ilegală obsedată de muncă şi care îşi exploatează şi şantajază angajatul fără milă. El e angajatul oprimat. La final se îndrăgostesc.

The Bounty Hunter: Gagica se bagă de una singură în tot felul de tâmpenii mafiote. Mama ei e o cântăreaţă (?) trecută cu ruj strident şi sfaturi în materie de sex. Ceea ce e şi mai grav, deşi ajunge deasupra, apoi dezbrăcată în proximitatea, lui Gerard Butler, preferă să facă pe supărata. [protagonista, nu mama] Trebuie că e o boală psihică gravă să nu te tenteze Gerard Butler. La final se reîndrăgostesc.

Bride Wars: Serios? Serios? Se aşteaptă cineva să stau să enumăr toate alea? Ambele personaje principale are a basket case. La final se împacă... după ce, în prealabil, s-au îndrăgostit. Fiecare de altcineva.

Confessions of a shopaholic: Datorii, dependenţă, din câte îmi amintesc chiar şi falsă identitate. La final se îndrăgostesc.

Colaj de copii cu accent pe o

Cică Beyonce, în noul ei videoclip, o copiază pe Inna, care a făcut, acum un an, un pictorial sexy în care era îmbrăcată ca o gospodină şi întindea rufe la uscat. Analog, Beyonce apare mai nou ca gospodină sexy, repară o maşină şi se ocupă şi de rufe. Managerul Innei spune că totul se datorează faimei Innei care a ajuns demult peste hotare. OK, acum că am terminat cu expoziţunea, voi ştiţi cine e Inna? Face parte din noua generaţie de cântecaci români care abia le rup pe engleză, dar ştiu că e mult mai cul să ai piese în engleză. De acolo provin numeroase colecţii de versuri idioţele:

Zboară ca şi cum o faci

Ca şi cum eşti la înălţime

Ca şi cum zbori,

Ca şi cum o faci

Ca o femeie

Precum şi acestea, de care m-am legat iarna trecută:

Zboară, zboară...
Zboară, zboară, fluturaş,
Dragostea ta e foc.

Nici cu astea nu mi-e ruşine:

Am nevoie de niste apa
Pentru ca ma usuc
Dragostea ta arde
Ca soarele in iulie.

Dar cea mai culă piesă rămâne tot cea cu:

Spune-mi ce vrei sa faci
Daca am pus dragostea pe tine

Beyonce, pe de altă parte, e cunoscută pe tot globul [Andrei Bara ar trebui să o încorporeze în Know your world, inside joke]. Are o grămadă de fani, printre care chiar şi eu, deşi nu aparţine ariei mele generice de muzică preferată. Şi vine menegiăru' Innei cu poveşti de-astea? Dar mi se pare foarte logic! Mai las-o-n amarul ei de Beyonce, că toate astea ne copiază pe noi, românii, la ce deştepţi şi originali suntem noi.

Dacă e până acolo, Ricky Martin îl copiază cu neruşinare pe Voicu-şoferul-lui-Moni, Lady Gaga era o amărâtă de brunetă neinteresantă până să audă de Anda Adam, Elvis Presley a avut noroc cu time-travelingul că şi-a putut trage inspiraţia de la Ştefan Bănică Junior, Brangelina sunt mici copii pe lângă Prigoană şi Bahmu [un cuplu care oricum ocupă mai mult spaţiu de emisie], Larry King ar vrea el să fie ca Dan Diaconescu, iar Kim Kardashian oftează noaptea şi plânge imaginându-şi viaţa ca Iulia-prietena-fotbalistului-ăluia.

Limbajul ne omoară

Apropo de ultimele videouri, pline cu femei de o cultură/inteligenţă precară, intellectually challenged, ca să par mai politically correct, cică denumirile de profesii precum doctoriţă şi frizeriţă sună peiorativ, asta cel puţin în viziunea unor doamne care vor să introducă denumiri feminine în Clasificarea Ocupaţiilor din România. Aşadar în curând ne vom găsi în situaţia de a merge la o doctoră, să ne opereze o chirurgă şi să ne aducă pizza [cu ou vechi desigur, prietenii ştiu de ce] o chelneră. Vorba bancului cu animalele, când Bulă zicea veveră, bufnă, gărgără.

Uite ce mi se pare mie aiurea în toată povestea asta: de ce nu contează competenţele reale, profesionalismul? Argumentul lor era că între un doctor şi o doctoriţă alegi doctorul, pentru că el nu e numit doctoruţ şi nu sună tălâmb. Sincer, mi se pare cel mai idiot raţionament din ultima săptămână, pentru că eu nu îmi aleg doctorul/doctoriţa după cum îi sună numele pe plăcuţa de la cabinet, ci după referinţele unor oameni de încredere care au mai trecut pe acolo sau au informaţii conform cărora cabinetul e de încredere. De multe ori, doctoriţele şi asistentele sunt mai drăguţe, au mai multă răbdare şi încearcă să îşi liniştească pacienţii cu o vorbă bună înainte să le căsăpească diverse părţi anatomice.

Eu vreau să mă fac inginer. Că îi va zice ingineră, ingineriţă, inginerucă, ingineroaică, persoană-inginer, eu ştiu una şi bună: tot de la ingeniosus provine. Voi fi la fel de bună la ceea ce voi face indiferent de denumirea aleasă ca fiind politically correct în respectivul caz. De ce? Simplu, pentru că întotdeauna am crezut că faptele valorează mult mai mult decât vorbele, decât finesurile lingvistice, pentru a demonstra valoarea unei persoane.

PS: frânturi de idei cu privire la noile ocupaţii:

• gagicile din videoul ucigător vor fi o manechină - două manechine
• toate specializările medicale se vor termina în -oloagă [proctoloagă, cardioloagă, neuroloagă], sufix mult mai finuţ şi mai puţin peiorativ decât -iţă
• vom avea soldate şi, cel mai probabil, pilote sau piloate
• clovnă, ghidă, geamgie?

Şi mai ucigător

Reporteriţa: Cum e spuma?

Spălătoarea de maşini sexy: E foarte frumoasă şi albă.

EPIC. Mii de ani i-au trebuit civilizaţiei terestre să ajungă la nivelul de dezvoltare la care a ajuns azi. Bruneta sexy a reuşit să cuprindă sute de ani de înţelepciune şi de progres într-o frază, desigur ajutată de o reporteriţă aflată la acelaşi nivel intelectual.