Îmi plac multe chestii la americani. Îmi place că deleagă responsabilitatea, că sunt obișnuiți să își caute interesul chiar dacă asta înseamnă să exagereze lucrurile, să dea în judecată (chiar și unii candidați care au făcut promisiuni electorale de care nu s-au ținut), să nu tacă dacă au ceva de spus. Dar mai ales îmi place că au convingeri politice pe care și le exprimă, fără ca asta să “oftice” diverși alții. Mai puține atacuri la persoană de genul “bă tu ești prost că ții cu ăia” și mai mult argumentare de forma “iată de ce ăia cu care țin eu sunt mai buni”...
Unde vreau să ajung? Aseară am avut curiozitatea de a vedea ce se întâmplă dacă îmi expun convingerile politice, așa că am pus pe Facebook o poză de cover nouă, cu candidatul pe care îl susțin la alegerile locale. Nu am pus-o din postura de membru al vreunei organizații, nu am pus-o din dorința de a determina pe alții să voteze același candidat (tind să am prieteni greu influențabili, cu opinii formate și greu de schimbat), am pus-o pentru că este omul cu care voi vota. Și acum vine partea pe care nu o înțeleg: în decursul a o oră de când am pus-o, am primit comment-uri și mesaje private care mă blamau: “cum mi-am permis să am o poză politică la cover”?
(asta era poza)
În primul rând pentru că am încredere în filosofia politică pe care o adopt și nu mi s-a părut niciodată un tabu a vorbi despre ea. Sunt libertariană în sens larg, adică ideea mea de societate perfectă este aceea în care statul se amestecă minimul necesar în viața privată a cetățenilor. Prin anii ‘90 și toamna, îmi amintesc că dezvoltarea Clujului mergea destul de greoi, pentru că foarte multe investiții private erau efectiv frânate (a se vedea Metro, construit în Florești pentru că la Cluj “nu era voie”). Boc nu prea era la Cluj în timpul mandatului anterior, așa că nu a putut frâna mare lucru, de aceea se văd îmbunătățiri majore. Apostu
- Am cunoscut o parte din echipa liberalilor. Mi se par oameni cu capul pe umeri, care vor să facă ceva bun. Sunt tineri și de acolo trebuie să pornim.
- Partidul Național Liberal este partidul român cu cea mai apropiată viziune față de a mea. Și spun Partidul Național Liberal deși contextul curent este acela de USL, pentru că, în principiu, pe la noi PSD nu are prea mare spor în alegeri (a se vedea contextul urban și alți factori în care nu voi intra acum)
- Programul propus este bun și mă “atinge acolo unde mă doare”. Studentă la Calculatoare, mi se pare foarte bună propunerea Parcului IT, mai ales că am citit prin ziare că suntem mare centru IT pe țară, s-ar părea chiar și peste București.
De asemenea, susțin votul în sine. Există locuri (nu în România) în care votul alb “None of the Above” (”Niciunul dintre aceștia”) este o opțiune validă, care se numără în sondaje și e o modalitate de a exprima nemulțumirea față de clasa politică. La noi, în schimb, votul alb/mâzgălit/votul cu Mickey Mouse NU contează. DELOC. E ca și cum nu ai fi mers la vot, iar câștigătorul se decide din voturile valide. Simplu. Partea mai delicată e că votul trebuie să conteze dacă e nevoie de schimbare...
