Dezbatere: emisiuni vs. emisiuni

Îmi plac emisiunile cu tipe complexate. De multe ori prind la sală câte o emisiune pe TLC cu diverse femei nemulțumite de câte vreo parte a corpului lor și vreun tip cu orientare sexuală incertă care le încurajează să încerce fuste scurte. Așa e și emisiunea aia cu Fashion Police, unde un tip “ferchezuit” și o gagică ușor trecută, dar încă bună, dau sfaturi vestimentare (de multe ori unor femei mai puțin atrăgătoare, de parcă tare ușor ar fi să empatizezi cu ele și să le trimiți prin magazine, când tu, ca femeie, încapi în măsura S). Întotdeauna cazul din episodul curent e cel mai grav pe care l-au văzut vreodată, e cazul să intervină în forță. Băieții de genul sunt tot timpul dramatici, în sensul că dau prin motocoasă toate hainele omului, ca să îi schimbe viața odată pentru totdeauna.


Pe de altă parte, sunt emisiunile de sănătate și mod de viață. Este Biggest Loser, unde îi aleargă pe ăia de le sare cămașa (trebuie să recunosc că e o motivație bună pentru sală, având în vedere că dacă nenea care își măsoară greutatea în quintale poate să alerge pe bandă, cum să nu pot eu, o amărâtă de ordinul zecilor de kilograme?), ba am prins la un moment dat ceva de alimentație, în care îi înșira la una ce-a mâncat ea în timpul săptămânii, rezultând cantități impresionante de suc carbogazos, maioneză și colesterol sub diverse forme. Ideea acestui tip de emisiuni pare a fi deprinderea participanților cu obiceiuri sănătoase care le pot îmbunătăți forma fizică per se, nu doar să o acopere cu haine avantajoase.


Așa că am o propunere de dezbatere. Care dintre aceste soiuri de emisiuni credeți că e mai utilă pentru participanți? Un argument pro pentru prima categorie este că încrederea în sine contează cel mai mult, că poți avea defecte fizice chiar notabile, însă trebuie să treci peste ele. Pe de altă parte, a doua categorie face o schimbare reală, benefică. Eu una nu suport toate fițele de genul “ah, vreau să slăbesc. dar dacă se poate nu vreau să îmi schimb alimentația și mi-e și lene să fac sport”, respectiv sunt atâția oameni care deja de la vârste fragede suferă de inimă și de ulcere și de tot felul de prostii. Și aici nu glumesc, pentru că am personal cunoștiințe care iau medicamente de inimă la sub 25 de ani, sau mai au puțin și dau în ulcer din cauza modului de viață. Însă divaghez. Revenind la discuția anterioară, nu o să vă întreb la ce emisiune v-ați înrola de bunăvoie, pentru că probabil nimeni nu își dorește să ia în piept mai știu eu ce probe teribile, dar unde ați trimite o altă persoană? La o emisiune unde i se aruncă chiloții în malaxor și i se cumpără alte haine care să-i ascundă defectele, sau la o emisiune unde va fi învățat să se urce din când în când pe bicicletă și să nu spargă 3 pizza și 2L de Cola la o singură masă?