De ce citesc

Pentru cei care nu mă cunosc personal, ar trebui să ştiţi că citesc cu o poftă incredibilă. Uneori şi două cărţi pe zi, uneori 2-3 pe săptămână, alteori - când nu sunt în formă - mai puţin. Citesc la masă, citesc în pat, pe toaletă, întinsă pe birou, cu capul în jos, ghemuită pe scaun, la plajă, în ore, în pauze, acasă, când dau peste biblioteca neatinsă a vreunui coleg... Oriunde, oricum, oricând. Nu chiar orice, dar multe. Bibliotecarele de la Judeţeană mă cunosc şi unele se ascund de mine când mă văd că vin cu lista de cereri...

Şi până acum nu mi-am putut explica de ce îmi place atât de mult. Mă ascundeam în spatele frazelor prefabricate de genul "E ceva ce nu pot descrie în cuvinte." Dar acum câteva zile am găsit un blog [cp-b.ro], pe care am găsit un video şi un afiş care exprimau atât de bine toată povestea încât nici nu-mi puteam imagina ceva mai potrivit.

Pentru neuroni, cititul e ca sexul.

Nu pun video-ul cu embed pe site, pentru că e puţin cu bulina roşie, dar vă dau linkul. Scuze, mama şi restul oamenilor care credeau că sunt adepta poveştii că "m-a adus barza".

Linkul aici.