Să închidem ochii

În afară de a mă uita la deschiderea Jocurilor Olimpice, ieri am mai zapat puţin pe la TV. Şi am rămas contrazisă de imbecilitatea unor producători de reality show. Lăsând la o parte amalgamul de cocalari şi printzese prezente în super-emisiunea Magic Taxi, prostul gust (în materie de haine, accesorii, comportament, socializare, etc.) al personajelor şi, probabil, şi al telespectatorilor, am observat că ţigările erau acoperite cu blur.

Bombă. Reportajele făcute la mare de diferite televiziuni, care au în prim-plan ţâţe (scuzaţi cuvântul) nu sunt cenzurate, dar un amărât de Kent dus la gură de o tanti uşor trecută, dar cu aere de divă, este blur-uit. Şi era clar că dacă duce la gură un blur care scoate fum, trage din el şi îl scutură în scrumieră, era vorba de o ţigară.

Ori, era clar că fuma, dar hai să ne facem că nu vedem. Hai să facem ca cele 3 maimuţe cu Hear no evil, See no evil, Speak no evil. Oamenii nu fumează, copiii nu mor de foame, nimeni nu fură şi noi nu am auzit niciodată să se întâmple nimic rău. De ce nu cenzuraţi ştirile de la ora 5? De ce nu cenzuraţi scenele de prin Africa, din zonele sărace, cu subnutriţi care mor pe capete (chiar dacă Andreea Marin Bănică şi Angelina Jolie îi adoptă pe câţiva)?

De ce să dăm piept cu problemele? Decât să spunem omului direct să nu mai fumeze... Mai bine ne facem că nu există ţigări.

PS: Nu fumez, nu de-aia "iau apărarea" fumătorilor.