Am păţit că mi-am tăiat prea tare unghiile. Şi atunci una dintre ele a crescut aiurea, s-a bagat în carne şi am ajuns să mă opereze. Practic mi-a bagat o injecţie NAŞPA de anestezic, apoi mi-a retezat (cred) o parte din unghie, până la rădăcină, după care a cauterizat tot ce era pe acolo. Nu ştiu exact pentru că nu m-am uitat; acum e ok, anestezicul începe să treacă şi implicit mă doare toată zona unghiei mare de la picior.
Absurd că am ajuns la asta pentru că mi-am tăiat prost unghiile (ştiu), dar ideea e că acum sunt ţintuită în casă şi la calculator, deci probabil când găsesc ceva material ok de comentat, voi mai posta pe blog, asta deoarece în ultima vreme nu v-am prea servit revoltăciuni, funny stuff şi alte alea.
Oricum, bancul zilei (sec) a fost următorul: Mama se duce până la farmacie, eu cu un pansament plin de sânge şi nu pot călca decât puţin pe călcâi.
Mama: Să stai aici cuminte până mă întorc, bine?
Eu: Mda... Ce aş putea să fac? Să mă ridic pe vârfuri şi să fug afară?
Mama: Da, pe poante. (poante=vârfurile picioarelor, ca să vă scutesc de un google)
Eu: Eventual pe bancuri, dar slabe şanse.
Dar aşa suntem noi, seci.
