Cred că am zis şi mai demult care este părerea mea despre religie, şi anume, că este o treabă profund personală. Mă scârbeşte felul în care unii popi îşi fac case pe banii enoriaşilor care bagă banii pentru reconstruirea bisericii. Mă scârbesc manualele de religie ale copiilor (vezi exemplul Florianei, sora mea) care sunt pline de prozelitisme, de poveşti vânătoreşti care nu au nimic de a face cu religia.
Aveam o postare, din 4 martie anul acesta, când blogul meu era încă în faşă, despre aberaţiile din unele manuale de religie. Dar nu numai în manuale se spun tâmpenii, le spune şi profesorul la clasă. La o clasă primară am auzit că se vorbea despre faptul că microbiştii sunt satanişti pentru că înjură pe stadion, la alta că cei din trupa AC/DC sunt demoni (cei de la AC/DC au vreo 50 de ani, nu cred că le mai arde de prostii de-astea), că simbolurile diavolului sunt peste tot (fulgere, pentagrame &co., unde se poate purta o discuţie lungă despre cum au ajuns atribuite diavolilor, când de fapt aparţineau doar altor credinţe decât cea creştină).
Am să pun un banner spre o campanie împotriva îndoctrinării religioase în şcoli, pe care, dacă vreţi, îl vizitaţi. Părerea mea este că totuşi, copiilor trebuie să li se facă o educaţie religioasă moderată, acasă. Orele de religie ar trebui să fie informative, să nu aducă prejudicii altor religii (din seria catolicii sunt de vină pentru Marea Schismă, sectele îşi atrag adepţii prin înşelăciuni şi şantaje) şi, mai ales, să nu întărâte minţile încă în formare ale elevilor împotriva nimănui. Un Tatăl Nostru, o icoană, nu mă deranjează absolut deloc... dar prostiile spuse de unii profesori sunt altă mâncare de peşte.
Live and let live.
