Lipsii o vreme. Bineînţeles, nu s-a terminat lumea cu faptul că nu am mai scris eu la blog dar în ultima vreme am destul de puţin timp pentru lucrurile care le fac cu plăcere. Bine, sunt o mincinoasă notorie, pentru că majoritatea lucrurilor pe care le fac le fac deoarece nu îmi place să stau locului... Dar să zicem că blogul este una dintre activităţile cele mai plăcute şi mai puţin rigide la care particip, deci sincopele astea mi se scuză - sper!
Ce s-a împlântat cât nu am mai scris eu nimic? Exact, nimic neaşteptat. Au pierdut acasă la ei şi Universitatea Cluj şi Naţionala României, deşi niciun eşec în fotbal nu ar trebui să ne mai dezamăgească, la ce super-generaţie de sportivi au crescut la sânul nostru. Bani să fie, gagici şi cluburi, presa să îi şteargă la fund, că eu una mai am puţin şi mi se face greaţă. Faptul că iei gol din fază fixă nu e pe norocul lor, faptul că dai un autogol nu e pe ghinion. Faptul că apari la televizor şi dai vina pe oricine, numai să nu recunoşti că ai jucat prost... PRICELESS.
Cât despre Ora Pământului, se pare că totuşi am ţinut-o, independent însă de propria-mi voinţă. Ni s-a luat curentul la bunică-mea pe la şapte şi ceva. Drept pentru care, bineînţeles, am trecut pe baterie şi aproape o oră, atât eu cât şi soră-mea, ne-am jucat pe telefon şi PDA. Eco-friendly şi nu prea.
Sper să am mai multe ocazii de update săptămâna asta. Cert este că sunt încă aici şi încerc să-mi strofoc creierii să găsesc subiecte juicy pentru voi.
Televizor pe întuneric
După tot cancanul care a precedat meciul România-Serbia, după ce că zâmbăreţele de la ştirile sportive au avut material de poveşti o vreme... ia ghici ce e sâmbătă? Da, Ora Pământului. Adicătelea alegerea românului este una foarte foarte radicală: ori meci, ori eco. Se ştie, pe de altă parte, că românul are cultura eco bine implementată în sistem, adică în niciun caz nu va alege să mestece sămânţă şi bere în faţa televizorului împreună cu Gicu, Vasi şi Nelu de la cinci. Nu! Categoric nu! Cum să lase el bunătate de manifest eco pentru un meci?
Reacţia mea aici nu poate fi decât LOL. Dar, apropo de cancanuri pre-meci, cele mai bune două mi s-au părut cele cu Fetele Marinarului şi cu Imnul Naţional. Prima dumă am văzut-o pe micul ecran, la Antena 1, unde o fâţă sexoasă ne explica că personajele din mega-telenovela (?) Fetele Marinarului s-au declarat fane ale naţionalei, că blonda merge la meci să-l vadă pe Bănel şi mă-sa i-ar consola pe sârbi, bieţii de ei... [link cu videoul]
A doua enormitate a fost emisă de Mutu. Lăudat la radio de o crăinucuţă cum că ar fi fost mult mai tare ca sârbul când şi-a cântat imnul, dragul de el a cam sfeclit-o. "Somnul cel de moarte/ În care te-adânciră / Şi cruzii tăi duşmani" nu e o mică greşeală, e o chestie de cultură generală. Nimeni nu îţi cere să ştii toate cele 123432612564578978 de strofe ale lui "Un răsunet", dar primele patru versuri să nu le poţi ţine minte e subţire de tot. Alo, tricolorii? Data viitoare când faceţi concurs de cântat imnul, trimite-ţi pe cineva care dă un exemplu bun.
Apropo, greşeala din paragraful anterior e intenţionată. E reprezentativă pentru gafele lingvistice neaoşe. Oricum ar fi, cu greşeli sau fără, mă mai aştept la cancanuri din această serie, printre care precis vor urma "Prietena blondă a tricolorului X îşi susţine prietenul punându-şi silicoane noi", "Copilu' dă haur a compus maneaua naţionalei", "Laura Andreşan zice că s-a culcat cu întregul prim 11" (ştim!) şi "Tricolorii au teneşi noi"
Mi-e dor de vremurile în care fotbalul însemna fotbal.
Reacţia mea aici nu poate fi decât LOL. Dar, apropo de cancanuri pre-meci, cele mai bune două mi s-au părut cele cu Fetele Marinarului şi cu Imnul Naţional. Prima dumă am văzut-o pe micul ecran, la Antena 1, unde o fâţă sexoasă ne explica că personajele din mega-telenovela (?) Fetele Marinarului s-au declarat fane ale naţionalei, că blonda merge la meci să-l vadă pe Bănel şi mă-sa i-ar consola pe sârbi, bieţii de ei... [link cu videoul]
A doua enormitate a fost emisă de Mutu. Lăudat la radio de o crăinucuţă cum că ar fi fost mult mai tare ca sârbul când şi-a cântat imnul, dragul de el a cam sfeclit-o. "Somnul cel de moarte/ În care te-adânciră / Şi cruzii tăi duşmani" nu e o mică greşeală, e o chestie de cultură generală. Nimeni nu îţi cere să ştii toate cele 123432612564578978 de strofe ale lui "Un răsunet", dar primele patru versuri să nu le poţi ţine minte e subţire de tot. Alo, tricolorii? Data viitoare când faceţi concurs de cântat imnul, trimite-ţi pe cineva care dă un exemplu bun.
Apropo, greşeala din paragraful anterior e intenţionată. E reprezentativă pentru gafele lingvistice neaoşe. Oricum ar fi, cu greşeli sau fără, mă mai aştept la cancanuri din această serie, printre care precis vor urma "Prietena blondă a tricolorului X îşi susţine prietenul punându-şi silicoane noi", "Copilu' dă haur a compus maneaua naţionalei", "Laura Andreşan zice că s-a culcat cu întregul prim 11" (ştim!) şi "Tricolorii au teneşi noi"
Mi-e dor de vremurile în care fotbalul însemna fotbal.
Estetica operaţiilor estetice
Fac parte din categoria oamenilor care nu cred în femei urâte. Bine, poate că da, poate câteva femei urâte există, dar în principiu există incredibil de multe tipe care nu ştiu să se îmbrace, nu ştiu să se machieze sau nu au timp să se ocupe de propria persoană. Am prins în weekend la ProTV varianta românească a emisiunii Extreme Makeover, în care Victor Slav le dădea operaţii estetice gratis la nişte ţoape complexate şi cu chef de agăţat. Printre ele, o tipă cu un nas într-adevăr urât şi o băbuţă care vroia să se cupleze acum, la vârsta a treia, dar i se părea că e cam urâţică.
Părerea mea? Ca de obicei, Gică Contra. Nu am nimic cu cine vrea nas nou pentru că e de zece ori cât faţa, nu am nimic cu cine vrea să îşi recapete frumuseţea după vreun accident sau mai ştiu eu ce, dar să dai unei tanti cu fiţe de vedetă enşpe feluri de operaţie mi se pare de-a dreptul risipă de bani. Investiţie ar fi fost să îi găsească un psiholog, sau să o înveţe cum să se machieze frumos şi cum să se îmbrace. Nici nu îl aduc în discuţie aici pe superstilistul emisiunii, care a considerat că e o idee bună să o îmbrace pe băbuţă în rochie cu floricele cum purtam eu pe la 14 ani...
Pentru că a te aranja e o artă. Pentru că totul trebuie făcut cu măsură, astfel încât să nu cadă nici în ridicol, nici în absurd. Să nu fie nici prea strident, dar să fie de efect. Să crape de ciudă vecina de la doi, dar să nu dea cu capul de balustradă...
Revenind, degeaba îi scoţi văcuţei zece kile de grăsime dacă nu o înveţi să nu mai bage în ea ca într-un sac fără de fund în timp ce urmăreşte telenovelele preferate. Degeaba îi tunezi sânii dacă ea îi acoperă cu o eşarfă de doi lei cu paiete aurii şi argintii (da, am zis aurii şi argintii împreună! muhaha!) care cică se asortează la iegării spandex cu imprimeu de leopard şi care îi strâng şuncile abia redobândite. Poţi să predai stilul unei femei aşa cum poţi să înveţi oamenii să pescuiască în loc să le dai peşte.
Iar efectul dramatic pe care trebuia ca operaţiile acestea să îl aibă era mai mult o treabă de styling decât o treabă de bisturiu. Adică degeaba le-ar fi operat dacă nu le-ar fi aranjat cât de cât. Vedea-i-aş pe cei de la ProTV că se întorc la ele peste 3 luni şi să vedem atunci cum arată... Fără make-up profesionist şi cu părul coafat acasă, atunci oare se va vedea vreo diferenţă dintre cum arătau înainte de operaţie şi cum arătau după? Mira-m-aş.
Părerea mea? Ca de obicei, Gică Contra. Nu am nimic cu cine vrea nas nou pentru că e de zece ori cât faţa, nu am nimic cu cine vrea să îşi recapete frumuseţea după vreun accident sau mai ştiu eu ce, dar să dai unei tanti cu fiţe de vedetă enşpe feluri de operaţie mi se pare de-a dreptul risipă de bani. Investiţie ar fi fost să îi găsească un psiholog, sau să o înveţe cum să se machieze frumos şi cum să se îmbrace. Nici nu îl aduc în discuţie aici pe superstilistul emisiunii, care a considerat că e o idee bună să o îmbrace pe băbuţă în rochie cu floricele cum purtam eu pe la 14 ani...
Pentru că a te aranja e o artă. Pentru că totul trebuie făcut cu măsură, astfel încât să nu cadă nici în ridicol, nici în absurd. Să nu fie nici prea strident, dar să fie de efect. Să crape de ciudă vecina de la doi, dar să nu dea cu capul de balustradă...
Revenind, degeaba îi scoţi văcuţei zece kile de grăsime dacă nu o înveţi să nu mai bage în ea ca într-un sac fără de fund în timp ce urmăreşte telenovelele preferate. Degeaba îi tunezi sânii dacă ea îi acoperă cu o eşarfă de doi lei cu paiete aurii şi argintii (da, am zis aurii şi argintii împreună! muhaha!) care cică se asortează la iegării spandex cu imprimeu de leopard şi care îi strâng şuncile abia redobândite. Poţi să predai stilul unei femei aşa cum poţi să înveţi oamenii să pescuiască în loc să le dai peşte.
Iar efectul dramatic pe care trebuia ca operaţiile acestea să îl aibă era mai mult o treabă de styling decât o treabă de bisturiu. Adică degeaba le-ar fi operat dacă nu le-ar fi aranjat cât de cât. Vedea-i-aş pe cei de la ProTV că se întorc la ele peste 3 luni şi să vedem atunci cum arată... Fără make-up profesionist şi cu părul coafat acasă, atunci oare se va vedea vreo diferenţă dintre cum arătau înainte de operaţie şi cum arătau după? Mira-m-aş.
Evidentul zilei
Pentru că atunci când nu sunt ştiri, reporterii născocesc cele mai senzaţionale chestii, iată o infimă parte din revista presei de azi:
DĂĂĂ...
DĂĂĂ...
Şoferitoare
Sigur, nu se pune, pentru că încă fac şcoala. Dar testul e drăguţ şi poate o să vă placă. Click numa' pe imagine.
Marea informatizare
Calculatorul e anti-prost. Chiar foarte anti-prost. În general, programele sunt intuitive, sistemul de operare este intuitiv, perifericele sunt intuitive. Din punctul acesta de vedere, nimeni nu ar trebui să aibă probleme în a se obişnui cu ceea ce este un PC, deşi e clar că cei tineri sunt mult mai uşor adaptabili. Totuşi, dacă nicicum nu poţi educa omul să folosească măgăoaia, atunci nu i-o da pe mână. Astăzi am dat peste un reportaj al celor de la Realitatea, de-a dreptul simpatic, mai ales pentru cineva care ştie cevaşilea calculatoare.
Rezumat pentru cei care nu au chef să vadă filmul:
1. Parola tipului este 123. La fel de bine putea să fie password, sau 0000
2. Tanti nu se ştie descurca pe interfaţa de la Siveco. Ei, aici baiul e că cine lucrează cu statul pentru lecţii interactive şi minuni din aceeaşi serie nu îşi prea dă osteneala să facă interfeţe utilizabile. Eu o înţeleg pe tanti, şi eu abia am deschis lecţiile din AeL de la noi de prin laboratoare.
3. Copiii vor şi probabil ştiu să folosească PCurile
4. o serie de profesori se plâng că cică vezi doamne de acum doi ani, de când au facut cursul de calculatoare, au uitat şi că au făcut pe altfel de calculatoare. Deşi mă îndoiesc că au făcut lecţiile pe Linux, compilând kernels şi testând linia de comandă, iar acum nu dat cu sama ce e cu Windowsul şi cu butonul de start.
Păi bine, dar ce vor să facă cu laboratorul ăla? Au ore de informatică? Au inginer de sistem? (La cât de neprofesionist era aranjat totul, mă îndoiesc) Ce contează? Adevărata problemă, aici, nu este calculatorul, sau că ar fi tare greu să conectezi o tastatură, ci conflictul între generaţii. Pentru că pe feţele copiilor se vedea clar că vor, că sunt interesaţi, în timp ce gloata aia de profesori bleguţi abia se descurcau să compună nişte scuze pentru jurnalişti, cum că au notiţe, deci nu au uitat cum e cu calculatoarele.
Dar, pe de altă parte, îmi şi imaginez cum decurge dialogul profesor-elev într-o asemenea şcoală:
Rezumat pentru cei care nu au chef să vadă filmul:
1. Parola tipului este 123. La fel de bine putea să fie password, sau 0000
2. Tanti nu se ştie descurca pe interfaţa de la Siveco. Ei, aici baiul e că cine lucrează cu statul pentru lecţii interactive şi minuni din aceeaşi serie nu îşi prea dă osteneala să facă interfeţe utilizabile. Eu o înţeleg pe tanti, şi eu abia am deschis lecţiile din AeL de la noi de prin laboratoare.
3. Copiii vor şi probabil ştiu să folosească PCurile
4. o serie de profesori se plâng că cică vezi doamne de acum doi ani, de când au facut cursul de calculatoare, au uitat şi că au făcut pe altfel de calculatoare. Deşi mă îndoiesc că au făcut lecţiile pe Linux, compilând kernels şi testând linia de comandă, iar acum nu dat cu sama ce e cu Windowsul şi cu butonul de start.
Păi bine, dar ce vor să facă cu laboratorul ăla? Au ore de informatică? Au inginer de sistem? (La cât de neprofesionist era aranjat totul, mă îndoiesc) Ce contează? Adevărata problemă, aici, nu este calculatorul, sau că ar fi tare greu să conectezi o tastatură, ci conflictul între generaţii. Pentru că pe feţele copiilor se vedea clar că vor, că sunt interesaţi, în timp ce gloata aia de profesori bleguţi abia se descurcau să compună nişte scuze pentru jurnalişti, cum că au notiţe, deci nu au uitat cum e cu calculatoarele.
Dar, pe de altă parte, îmi şi imaginez cum decurge dialogul profesor-elev într-o asemenea şcoală:
- Dna, profesoară, de ce nu putem folosi calculatoarele?Şi atunci elevii tac, se aşează, şi speră ca atunci când vor fi mari, să nu fie la fel ca profesorii lor. Profesori care ar trebui să fie modele pentru ei.
- Nu aveţi voie.
- Dar ştim să le folosim şi promitem că nu stricăm nimic.
- AM ZIS CA NU AVEŢI VOIEEEE! ACUM TRECEŢI ÎN BĂNCI ŞI SCOATEŢI-VĂ PERGAMENTELE!
Virus detected
Încep să mă satur de virozele astea... Circulă pe la noi prin şcoală (şi din câte am înţeles, nu numai) o formă destul de cretinuţă de viruşi cu febră şi tuse, ceva de groază. Cred că e pentru prima dată când sunt bolnavă şi nu simt nicio înrăutăţire la nivelul nasului, ba chiar simt toate mirosurile mai bine decât înainte (se ştie că într-o şcoală în care se schimbă sălile e foarte tare să simţi şi transpiraţie, şi varză călită cu ceapă de la cantină, şi miros de creier ars într-un interval de 60 de minute). Scandalos, nu alta!
În rest, se pare că febra îmi afectează şi capacitatea de a scrie coerent, de a găsi ceva inteligent de zis şi de a funcţiona în mod acceptabil. Aşa că mă tem că în această perioadă nu voi fi cine ştie ce sursă de dume. Deci revin când am sub 37 de grade şi o dispoziţie mai bună.
Mult noroc celor pe care i-a lovit deja viroza (Cristina, Miclăuş, Victor, TLP, dacă nu mă înşel şi Dan) şi celor care aparent şi-au mai revenit (Mihai, Sălă). Celor pe care am tuşit astăzi le urez acelaşi noroc, plus că o vitamina C mi s-ar părea o idee bună în locul vostru.
În rest, se pare că febra îmi afectează şi capacitatea de a scrie coerent, de a găsi ceva inteligent de zis şi de a funcţiona în mod acceptabil. Aşa că mă tem că în această perioadă nu voi fi cine ştie ce sursă de dume. Deci revin când am sub 37 de grade şi o dispoziţie mai bună.
Mult noroc celor pe care i-a lovit deja viroza (Cristina, Miclăuş, Victor, TLP, dacă nu mă înşel şi Dan) şi celor care aparent şi-au mai revenit (Mihai, Sălă). Celor pe care am tuşit astăzi le urez acelaşi noroc, plus că o vitamina C mi s-ar părea o idee bună în locul vostru.
Comedie
Pot aprecia un banc. Sigur, dacă e un banc bun... Şi aici intervine următoarea treabă: Cum poţi să te numeşti comediant când ţi se pare că "Emil Smoc" e o glumă bună? Sau atunci când faci bancuri cum făceau neinspiraţii ăia ce i-am prins pe HBO odată? Omule, nu e amuzant când zici că teoria lui Einstein era cam relativă, nu e amuzant când compari sexul cu strănutul, nu amuzant când reversifici stupid melodii celebre...
Sau, cel puţin, mie nu mi se pare. Nu suport nici sitcomurile idioate gen La Bloc, sau Trăsniţi în NATO. Ţociu, Palade, Doru Octavian Dumitru... nici să nu mai vorbesc. Unde găsim, însă, speranţa? Păi, Julius, unul dintre cei ale căror texte mă fac întotdeauna să râd (sau măcar să zâmbesc) şi-a lansat propriul blog. Mult noroc să aibă prin hăţişurile mizerabile ale comediei autohtone actuale!
Sau, cel puţin, mie nu mi se pare. Nu suport nici sitcomurile idioate gen La Bloc, sau Trăsniţi în NATO. Ţociu, Palade, Doru Octavian Dumitru... nici să nu mai vorbesc. Unde găsim, însă, speranţa? Păi, Julius, unul dintre cei ale căror texte mă fac întotdeauna să râd (sau măcar să zâmbesc) şi-a lansat propriul blog. Mult noroc să aibă prin hăţişurile mizerabile ale comediei autohtone actuale!
Exiled
Am prins weekendul ăsta o emisiune destul de interesantă pe MTV, cu nişte gagici care au totul de-a gata şi sunt aşa răsfăţate încât nici părinţii nu le mai suportă, aşa că le trimit într-un sătuc departe de lume, prin India, Panama sau Amazon, să trăiască o săptămână cu aborigenii. Emisiunea se vrea moralistă, în sensul că gagicile îşi strică manichiura săpând pe câmp, curăţând manioc şi dormind în hamac, ceea ce le face să realizeze că viaţa nu e pe gratis şi că ar trebui ca, din când în când, să mişte şi ele câte un deget pentru alţii, nu doar să aştepte totul de-a gata.
Pe scurt, au primit o excursie gratis într-o lume cu totul nouă, şi radical diferită faţă de ceea ce trăim noi. Sincer, cred că mi-ar plăcea să încerc şi eu ceva de genul ăsta... Şi să nu vă aud că îmi cade coroana de pe cap dacă aş săpa un şanţ, că nu asta e problema. Cred că ţine mai mult de o experienţă inedită. Aş munci cot la cot cu o indiancă timp de o săptămână dacă asta mi-ar da posibilitatea de a înţelege modul în care oamenii aceia gândesc şi trăiesc.
Pentru că, după cum remarca un coleg, mă interesează ceea ce este diferit. Sigur, el a folosit expresia "ce te distrează lucrurile diferite!", însă nu despre asta e vorba, ci mai degrabă despre fascinaţie. Mă fascinează faptul că alţii sunt diferiţi, mă fascinează unicitatea umană. Poate este şi motivul pentru care încerc să nu judec ca greşite unele atitudini, fie ele generatoare de dezbateri, precum cele religioase, sau sexuale. Pentru că, odată cu pierderea individualităţii nu vom fi mai mult decât roboţei patetici, pentru că avem nevoie de diferenţe. Din păcate, nu îmi iese întotdeauna, aşa cum nici nu mă pot abţine să nu critic ignoranţa, prostia, apatia unora...
Dar perseverez. Şi merg în continuare, încercând să învăţ cât mai multe despre alţii. Încercând să dau şi să primesc umanitate, să ajut la construirea unor oameni puternici, iar ei să mă ajute pe mine la propria mea construcţie.
Sentimental? Poate.
Pe scurt, au primit o excursie gratis într-o lume cu totul nouă, şi radical diferită faţă de ceea ce trăim noi. Sincer, cred că mi-ar plăcea să încerc şi eu ceva de genul ăsta... Şi să nu vă aud că îmi cade coroana de pe cap dacă aş săpa un şanţ, că nu asta e problema. Cred că ţine mai mult de o experienţă inedită. Aş munci cot la cot cu o indiancă timp de o săptămână dacă asta mi-ar da posibilitatea de a înţelege modul în care oamenii aceia gândesc şi trăiesc.
Pentru că, după cum remarca un coleg, mă interesează ceea ce este diferit. Sigur, el a folosit expresia "ce te distrează lucrurile diferite!", însă nu despre asta e vorba, ci mai degrabă despre fascinaţie. Mă fascinează faptul că alţii sunt diferiţi, mă fascinează unicitatea umană. Poate este şi motivul pentru care încerc să nu judec ca greşite unele atitudini, fie ele generatoare de dezbateri, precum cele religioase, sau sexuale. Pentru că, odată cu pierderea individualităţii nu vom fi mai mult decât roboţei patetici, pentru că avem nevoie de diferenţe. Din păcate, nu îmi iese întotdeauna, aşa cum nici nu mă pot abţine să nu critic ignoranţa, prostia, apatia unora...
Dar perseverez. Şi merg în continuare, încercând să învăţ cât mai multe despre alţii. Încercând să dau şi să primesc umanitate, să ajut la construirea unor oameni puternici, iar ei să mă ajute pe mine la propria mea construcţie.
Sentimental? Poate.
Mulţumim pentru precizare
Opriţi-vă, domnule! Nu suntem la şedinţe foto, nu sunt Sexi Brăileanca şi nici Romaniţa Iovan. Nu sunt nici fotomodel. Ai luat 150 de poze, doar, doar mă vezi cu mâna în nas. N-ai să mă vezi!Mulţumim, domnule Corneliu Vadim Tudor! Aş fi putut să jur că semănaţi perfect cu Sexi Brăileanca, dar dacă dvs. spuneţi că nu, atunci nu.
M-a făcut mama şofer
Cică l-au prins pe unul din Argeş că are permis de conducere B, C şi E, fiind analfabet. Ei, mare fâsss, parcă ai avea nevoie să ştii să citeşti când eşti în trafic! Doar când vezi om într-un pătrat pe zebră frânezi, când vezi trompetă tăiată îţi claxonezi numai prietenii şi când vezi triunghi întors accelerezi să nu prinzi neprofesionişti în intersecţie.
La modul cel mai serios, nu ar fi mai bine să scoată proba teoretică (de legislaţie) şi să introducă probe de canto şi de dans?
ATENTIE: Dacă daţi click pe cuvântul canto,ImaginiSunete Şocante.
La modul cel mai serios, nu ar fi mai bine să scoată proba teoretică (de legislaţie) şi să introducă probe de canto şi de dans?
ATENTIE: Dacă daţi click pe cuvântul canto,
Tur de forţă Oscars
Da, ştiu că marile discuţii despre premiile Oscar pentru 2008 s-au purtat deja, dar de obicei eu nu port discuţiile în necunoştiinţă de cauză. Aşa că mi-am făcut temele şi am vizionat Slumdog Millionaire, Milk şi The Reader (astea ceva mai recent, The Dark Knight şi The Curious Case of Benjamin Button le-am consumat acum ceva vreme), în primul rând din curiozitate.
Aşa că: cel mai mult cred că mi-a plăcut The Reader. Povestea e credibilă şi probabil că a apelat şi la subiectivitatea mea în ceea ce priveşte cărţile. Dincolo de scenele de sex, filmul are o sensibilitate aparte. E genul de compoziţie care te atrage, care transmite ceva puternic. Personaje bine conturate şi într-adevăr o Kate Winslet foarte bună în rolul Hannei Schmitz. În orice caz, mult mai matură decât în veşnic-pomenitul Titanic. [Apropo, l-am văzut şi pe Leonardo di Caprio în Body of Lies acum ceva timp - film pe care de asemenea îl recomand - mult mai ne-copil decât mi-l aminteam.]
Slumdog Millionaire e bun pentru povestea fantastică pe care o are. Mi-a plăcut modul în care flashbackurile lui se intercalau cu concursul şi cum apoi a revenit la povestea de bază, treabă bine făcută, cu montaj impecabil şi care captivează din primele scene. [Da, de la partea cu latrina, ştiu] Totuşi nu pot să zic că a fost incredibil de bun, că m-a lăsat perplexă. Are idei interesante, soundtrack fain, întorsături şocante, rămâi cu gust bun în gură de pe urma filmului, dar, într-un final, parcă totul se transformă într-o povestioară iniţiatică...
Cât despre Milk, ce aş putea spune? Filmul în sine nu e foarte pasionant, însă Sean Penn în rolul unui homosexual face toţi banii. E al naibii de convingător. Atât de convingător încât m-a făcut să mă întreb ce orientări are în viaţa reală... Filmul e despre political corectness şi despre curajul acestui Harvey Milk de a contra bigotismul şi însăşi mentalităţile americane faţă de minorităţi. Încep, totuşi, să mă streseze puţin filmele narate, adică sunt fie un personaj care citeşte jurnalul eroului principal, fie eroul îşi povesteşte viaţa...
Overall, eu zic să puneţi mâna pe un The Reader (dacă rezistaţi primei jumătăţi de oră, după aceea nu mai este sex, şi e păcat să pierdeţi un film bun din pudicitate), un The Dark Knight şi un Slumdog Millionaire, data viitoare când nu aveţi alte idei de filme bune.
Aşa că: cel mai mult cred că mi-a plăcut The Reader. Povestea e credibilă şi probabil că a apelat şi la subiectivitatea mea în ceea ce priveşte cărţile. Dincolo de scenele de sex, filmul are o sensibilitate aparte. E genul de compoziţie care te atrage, care transmite ceva puternic. Personaje bine conturate şi într-adevăr o Kate Winslet foarte bună în rolul Hannei Schmitz. În orice caz, mult mai matură decât în veşnic-pomenitul Titanic. [Apropo, l-am văzut şi pe Leonardo di Caprio în Body of Lies acum ceva timp - film pe care de asemenea îl recomand - mult mai ne-copil decât mi-l aminteam.]
Slumdog Millionaire e bun pentru povestea fantastică pe care o are. Mi-a plăcut modul în care flashbackurile lui se intercalau cu concursul şi cum apoi a revenit la povestea de bază, treabă bine făcută, cu montaj impecabil şi care captivează din primele scene. [Da, de la partea cu latrina, ştiu] Totuşi nu pot să zic că a fost incredibil de bun, că m-a lăsat perplexă. Are idei interesante, soundtrack fain, întorsături şocante, rămâi cu gust bun în gură de pe urma filmului, dar, într-un final, parcă totul se transformă într-o povestioară iniţiatică...
Cât despre Milk, ce aş putea spune? Filmul în sine nu e foarte pasionant, însă Sean Penn în rolul unui homosexual face toţi banii. E al naibii de convingător. Atât de convingător încât m-a făcut să mă întreb ce orientări are în viaţa reală... Filmul e despre political corectness şi despre curajul acestui Harvey Milk de a contra bigotismul şi însăşi mentalităţile americane faţă de minorităţi. Încep, totuşi, să mă streseze puţin filmele narate, adică sunt fie un personaj care citeşte jurnalul eroului principal, fie eroul îşi povesteşte viaţa...
Overall, eu zic să puneţi mâna pe un The Reader (dacă rezistaţi primei jumătăţi de oră, după aceea nu mai este sex, şi e păcat să pierdeţi un film bun din pudicitate), un The Dark Knight şi un Slumdog Millionaire, data viitoare când nu aveţi alte idei de filme bune.
Fă-te frate cu biologia!
Am promis că mă revolt în legătură cu manualul creaţionist de biologie. Adică, de parcă nu ar fi fost de ajuns că dacă Vasilică se urcă în copac, Dumnezeu îi trage scara şi dacă nu îţi faci cruce în faţa bisericii te calcă maşina, ieri primesc un link spre o nouă găselniţă a epocii moderne: manualul de bioreligie.
Oameni buni, de unde apar personajele astea? Cei care să scrie aşa ceva? Cei care să aprobe manualul pentru uzul la clasă? Cei care să facă ghiveci din îndoctrinare şi ştiinţă? Vreau să spun, profesoara noastră de biologie dintr-a şasea nu a avut niciodată probleme în a explica evoluţia fără să o facă să pară contrastantă cu religia.[Dna. Ciugudean, dacă îmi citiţi blogul, tot respectul!] De asemenea, profesoara actuală de religie nu ia Biblia ad literam. Şi atunci, cu evoluţionismul ce-au avut?
Hai, nu zău! Parcă îmi şi imaginez următoarele manuale de ştiinţe din serie, scriind că plăcile tectonice nu sunt decât o iluzie, că legea lui Ohm i-a fost revelată de Dumnezeu şi că derivata lui 666 (aia de pe paşapoarte, băăă) e unealta necuratului. De altfel, subminarea ştiinţei e deja la ordinea zilei, pagina 33 a manualului fiind elocventă în acest sens:
Bineînţeles, nu oamenii de ştiinţă, care au trudit vieţi întregi pentru a face lumea mai bună sunt responsabili pentru vaccinuri, ci Dumnezeu. Exclusiv Dumnezeu. Pentru că, aparent, nu putem crede şi în Dumnezeu şi în umanitate. În muncă, în cercetare?
Deci, am stabilit că manualul de faţă subminează în mod grav abordarea ştiinţifică asupra unei probleme şi că nu ajută la înţelegerea biologiei. Dar ajută el măcar în religie? Mă îndoiesc. Pentru că în momentul în care cineva ţi-l bagă pe Dumnezeu cu linguriţa, în loc să-ţi lase libertatea de a face propriile consideraţii asupra naturii Lui, când cineva te împinge să iei totul ad literam, şansele de reuşită nu sunt tocmai mari. Vezi şi:
Poate că Dumnezeu ar trebui înţeles într-un mod mai liberal. Poate că modalitatea Lui de a crea Universul a însemnat crearea unor legi pentru el (matematice, fizice, chimice, biologice etc). Dar în niciun caz nu ar trebui ca cele două concepte (religie şi ştiinţă) să fie puse în opoziţie. Evul Mediu s-a terminat deja de ceva vreme...
Oameni buni, de unde apar personajele astea? Cei care să scrie aşa ceva? Cei care să aprobe manualul pentru uzul la clasă? Cei care să facă ghiveci din îndoctrinare şi ştiinţă? Vreau să spun, profesoara noastră de biologie dintr-a şasea nu a avut niciodată probleme în a explica evoluţia fără să o facă să pară contrastantă cu religia.[Dna. Ciugudean, dacă îmi citiţi blogul, tot respectul!] De asemenea, profesoara actuală de religie nu ia Biblia ad literam. Şi atunci, cu evoluţionismul ce-au avut?
se pot identifica numeroase seturi informaţionale disjuncte, rupte, în contrasens cu valorile religioase (vezi anumite teme din manualele de biologie, geografie, fizică etc).
Hai, nu zău! Parcă îmi şi imaginez următoarele manuale de ştiinţe din serie, scriind că plăcile tectonice nu sunt decât o iluzie, că legea lui Ohm i-a fost revelată de Dumnezeu şi că derivata lui 666 (aia de pe paşapoarte, băăă) e unealta necuratului. De altfel, subminarea ştiinţei e deja la ordinea zilei, pagina 33 a manualului fiind elocventă în acest sens:
„Dumnezeu în dragostea şi mila Lui călăuzeşte omul pentru prevenirea virozelor prin:
(...)
- descoperirea unor vaccinuri (antigripal, antihepatic, antipoliomelitic etc).”
Bineînţeles, nu oamenii de ştiinţă, care au trudit vieţi întregi pentru a face lumea mai bună sunt responsabili pentru vaccinuri, ci Dumnezeu. Exclusiv Dumnezeu. Pentru că, aparent, nu putem crede şi în Dumnezeu şi în umanitate. În muncă, în cercetare?
Deci, am stabilit că manualul de faţă subminează în mod grav abordarea ştiinţifică asupra unei probleme şi că nu ajută la înţelegerea biologiei. Dar ajută el măcar în religie? Mă îndoiesc. Pentru că în momentul în care cineva ţi-l bagă pe Dumnezeu cu linguriţa, în loc să-ţi lase libertatea de a face propriile consideraţii asupra naturii Lui, când cineva te împinge să iei totul ad literam, şansele de reuşită nu sunt tocmai mari. Vezi şi:
Plantele au fost create în ziua a treia a săptămânii de creaţie, conform afirmaţiilor scripturale, toate în aceeaşi zi, indiferent de complexitatea lor.
Poate că Dumnezeu ar trebui înţeles într-un mod mai liberal. Poate că modalitatea Lui de a crea Universul a însemnat crearea unor legi pentru el (matematice, fizice, chimice, biologice etc). Dar în niciun caz nu ar trebui ca cele două concepte (religie şi ştiinţă) să fie puse în opoziţie. Evul Mediu s-a terminat deja de ceva vreme...
2 x 2
Adică două ştiri scurte, cu câte două baiuri per ştire. Cică Alina Mungiu Pippidi nu vrea să candideze cot la cot cu Elena Băsescu, că prea e fata lui tata. Am râs în hohote când am văzut că unii dintre comentatorii ştirii de preocupă de fizicul celor două, că doar modela de Elena (cu tot cu buziţele ei delicate care ar eclipsa microfonul) ar da mai bine în Parlamentul European. Doamne, că au răsărit concursurile astea de frumuseţe ca ciupercile după ploaie. Sau ce? Asta cu Parlamentul European nu e tot un fel de beauty pageant?
Greu şi cu orele de sport, care ba se adaugă, ba se scad, pe principiul "pe ici, pe colo, din punctele esenţiale". Cică un grup de vedete (nu zice cine, poate Tolea Ciumac şi cuplul Mihaela-Dani) şi sportivi protestează pentru că a mai rămas doar o singură oră de educaţie fizică obligatorie pe săptămână. Nu vă îngrijoraţi, până ieşiţi voi în stradă, iar se schimbă modificarea şi în loc să scoată ore, pun ore în plus. Dar, dacă răzgândeala Ministerului vă prinde deja porniţi în stradă, strigaţi şi voi ceva de paşapoarte...
Greu şi cu orele de sport, care ba se adaugă, ba se scad, pe principiul "pe ici, pe colo, din punctele esenţiale". Cică un grup de vedete (nu zice cine, poate Tolea Ciumac şi cuplul Mihaela-Dani) şi sportivi protestează pentru că a mai rămas doar o singură oră de educaţie fizică obligatorie pe săptămână. Nu vă îngrijoraţi, până ieşiţi voi în stradă, iar se schimbă modificarea şi în loc să scoată ore, pun ore în plus. Dar, dacă răzgândeala Ministerului vă prinde deja porniţi în stradă, strigaţi şi voi ceva de paşapoarte...
Chestii care ne place
De fapt, Chestii care le place lor. A trecut şi 8 martie, a trecut febra feminităţii pentru o vreme. Aşa că să dăm puţină atenţie şi bărbaţilor, cărora le place, în această ordine:
[citiţi articolul sursă aici.]
- ca gagica să poarte un tricou cu echipa preferată
- ca gagica să poarte lenjerie gen Victoria's Secret
- ca gagica să apară goală
[citiţi articolul sursă aici.]
Scurt dialog
Am avut o discuţie pă mess cu un coleg, despre care mai toată lumea şi-a dat cu părerea că trebuie să o pun pe blog. Aşa că, pe criteriul cererii şi ofertei, iaca-şa:
Personajele: Eu şi un coleg care lipseşte mai tot timpul de la şcoală, şi cu care mai povestim despre chestii religioase/pocăite, să-l numim Flaviu.
Contextul: Am la avatar o poză în care dansez sexy cu iubirea mea de o viaţă, Ale Dascăl.
Prolog: Flaviu comentează cu privire la locul care îmi este sortit mie după această viaţă, prin prisma avatarului meu (în glumă, desigur). După un timp, apare aceeaşi poză şi la avatarul lui Ale Dascăl...
Flaviu: zi-i si la ale sa isi schimbe avataru .. k altfel merge ea in locu in care iti era sortit tie sa mergi
Flaviu: de fapt mergeti amandoua
Calina: exact
Calina: mergem toti
Calina: facem o linie de conga spre Iad
Flaviu Dan: nu toti
Flaviu Dan: eu nu vin
Calina: of
Calina: o sa ne fie dor de tineeeee
Flaviu Dan: eee stiu
Calina: o sa fie ca in clasa
Flaviu Dan: =))))))
Personajele: Eu şi un coleg care lipseşte mai tot timpul de la şcoală, şi cu care mai povestim despre chestii religioase/pocăite, să-l numim Flaviu.
Contextul: Am la avatar o poză în care dansez sexy cu iubirea mea de o viaţă, Ale Dascăl.
Prolog: Flaviu comentează cu privire la locul care îmi este sortit mie după această viaţă, prin prisma avatarului meu (în glumă, desigur). După un timp, apare aceeaşi poză şi la avatarul lui Ale Dascăl...
Flaviu: zi-i si la ale sa isi schimbe avataru .. k altfel merge ea in locu in care iti era sortit tie sa mergi
Flaviu: de fapt mergeti amandoua
Calina: exact
Calina: mergem toti
Calina: facem o linie de conga spre Iad
Flaviu Dan: nu toti
Flaviu Dan: eu nu vin
Calina: of
Calina: o sa ne fie dor de tineeeee
Flaviu Dan: eee stiu
Calina: o sa fie ca in clasa
Flaviu Dan: =))))))
Special de 8 martie
Ce credeţi că oferă Iulius Mall Cluj de ziua femeilor? Un concert şi o tombolă cu premii fantastice. Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă hai să zicem că vor aduce câţiva spectatori (spectatorii lor fideli, dar în niciun caz nu femei înnebunite că merg la concert de 8 martie, unde vor vedea bărbaţi sexy a la Chippendales), dar tombola e de-a dreptul genială.
Poţi câştiga vouchere la Perfect Nails, dar din păcate nu sunt în stare să vă recomand vreun serviciu de manichiură-pedichiură din lumea asta, având în vedere că ultima mea pedichiură s-a făcut la chirurgie dermatologică (deja am făcut destul pe victima, aşa că nu mă mai explic în legătură cu operaţia)... Mai sunt printre premii şi cine romantice la Wasabi Running sushi, unde romantic probabil înseamnă că la la standul ăla din Iulius - unde abia sunt câteva scaune gen bar şi prin faţă îţi trec felurile de mâncare, pe o bandă rulantă - vor pune o lumânare parfumată. În fine, poate voucherele la magazine de fitze şi la solar vor fi atractive pentru populaţia pitzi, dar eu cred că sper la un premiu Coca-Cola. Eh, dependenţa...
Oricum, nici ziua femeilor şi nici nimic nu prea e cum apare în filme şi la televizor. La asta m-am gândit astăzi, chiar de două ori.
Poţi câştiga vouchere la Perfect Nails, dar din păcate nu sunt în stare să vă recomand vreun serviciu de manichiură-pedichiură din lumea asta, având în vedere că ultima mea pedichiură s-a făcut la chirurgie dermatologică (deja am făcut destul pe victima, aşa că nu mă mai explic în legătură cu operaţia)... Mai sunt printre premii şi cine romantice la Wasabi Running sushi, unde romantic probabil înseamnă că la la standul ăla din Iulius - unde abia sunt câteva scaune gen bar şi prin faţă îţi trec felurile de mâncare, pe o bandă rulantă - vor pune o lumânare parfumată. În fine, poate voucherele la magazine de fitze şi la solar vor fi atractive pentru populaţia pitzi, dar eu cred că sper la un premiu Coca-Cola. Eh, dependenţa...
Oricum, nici ziua femeilor şi nici nimic nu prea e cum apare în filme şi la televizor. La asta m-am gândit astăzi, chiar de două ori.
- a fost când am citit pe net despre un tip romantic care i-a pus inelul de logodnă al iubitei în milkshake, iar ea a ajuns în spital, pentru că l-a înghiţit. Drept pentru care tipul a fost genial de inspirat şi a cerut-o de nevastă cu radiografia, doar nu era să aştepte până îşi făcea laxativul efectul.
- a fost când l-am văzut pe stradă pe nenea ăla de la televizor (de pe ceva post clujean) al cărui cioc negru şi aproximativ creţ, cu buze foarte vizibile exact în mijlocul pilozităţii, seamănă cu ... da, presupun că v-aţi prins. În carne şi oase, asemănarea e şi mai frapantă. Mă mir că nu i-am râs în faţă pe trecerea de pietoni.
Subscribe to:
Posts (Atom)