Legs aka I have superpowers

Nu, nu e vorba despre piesa celor de la ZZ-Top, dar i-am primis Ioanei [Stupariu] un post despre cum mie mi se văd picioarele în 90% din pozele în care apar. Majoritatea celor care îmi citiţi blogul probabil ştiţi că port fustă des, mai ales toamna şi chiar şi iarna când nu e foarte frig. Motivul e simplu, binecunoscutul "vreau. şi pot.", cu un adaos de orgoliu din partea subsemnatei, care am avut întotdeauna impresia că arăt smashing în fuste.

În fine, voi încerca să nu transform această postare într-una *prea* narcisistă, aşa că revin la subiect. Apariţia picioarelor mele în toate pozele se poate investiga, cred, la fel cum investighează apariţia feţelor de oameni pe sandwichuri, a monstrului din Loch Ness pe fundalul pozelor de vacanţă şi a fantomelor în lanurile cu porumb. De exemplu, la concursul cercurilor de lectură toate pozele au fost făcute mega-stângaci, toate erau tremurate sau blurry, dar unde apăream eu, partea cu picioarele mele era perfect clară.

Unde este eveniment formal, iaca picioarele mele. Unde este majorat, uite-le. Facebook? Acolo-s. La şcoală? Salopeta. La redacţie? Urme pe pereţi şi eu relaxată cu picioarele peste birou. [Aici mă împinge orgoliul să zic că am şi secretară, dar deja mi-am bătut prea tare joc de funcţia lui Avram şi mi-i prea drag de el ca să mi-l imaginez din nou turnând cafea Cola pentru şefi].

Să nu vă miraţi deci, dacă serialul Elodia va fi detronat de o nouă producţie marca Dan Diaconescu Direct. Va avea aproape la fel de mult succes ca poveştile cu fantome şi apariţiile stranii, atât că există unii care nu au văzut fantome... pe când toţi care mă cunoaşteţi live mi-aţi văzut picioarele măcar odată.

Straniu? Bizar? TLP va fi sceptic, dar voi, restul, mă credeţi, nu?