În bunul meu obicei de a citi ştirile când ajung acasă, aflu că noul proiect de reformă a învăţământului va fi aplicat în cel mai bun caz abia din anul şcolar 2011-2012. And as I rejoiced mi-am adus aminte de faptul că nimic nu e sigur, dar totuşi, cel puţin în ceea ce priveşte examenele şi toate cele, am avut în viaţă un noroc chior de zile mari.
Am fost penultima generaţie care a dat test naţional [capacitate] şi nu teze unice. În continuare îmi menţin părerea că tezele unice elimină stresul unui examen unic, de importanţă majoră, stres prin care trebuie să treci într-a opta cu bine, tocmai ca să poţi să dai randament mare la bac, obişnuit fiind cu sistemul. În fine, discutam despre teste. Cambridgeul pe care tocmai ce l-am luat [Proficiency cu A, in ya' face!] şi care e valabil pe viaţă se zvoneşte că de la anul va fi valabil doar 2 sau 3 ani, după modelul TOEFL. Bacul sper să fie în acelaşi format ca până acum şi la anul, că apoi cine ştie ce modificări stupiduţe i se aduc...
Dar nu numai testele mi-au zâmbit frumos pe parcursul şederii mele pe băncile şcolii, ci şi corpul didactic. Doamna mea învăţătoare era pur şi simplu genială în ceea ce făcea şi a ştiut să ne modeleze în aşa fel încât într-a cincea cei mai cei profesori se băteau pe capete cine să ne ia clasa. La liceu, of course, din nou încadrare bună, fiind clasa aia de mate-info cu cea mai mare medie de intrare din Cluj and all that.
Soră-mea în schimb, alt noroc. Sau, mai bine zis, ghinion. Prima ei învăţătoare a intrat în concediu maternal destul de repede, apoi a scăpat şi de vreo două suplinitoare dintre care uneia i-a murit soţul şi celeilalte iarăşi i s-a întâmplat ceva cu totul aiurea, atât doar că nu mai îmi amintesc eu exact ce. În orice caz, era ceva cu un spital or something. Pe parcursul a 4 ani a schimbat 4 sau 5 învăţătoare, fapt care i-a făcut pe profesori să privească cu neîncredere clasa lor. Acum intră într-a şasea, iar în 2011 va fi probabil prima generaţie de cobai în realizarea unor teste nici prea prea, nici foarte foarte, adică nici teze unice, nici teste naţionale.
Eh, noi să fim sănătoşi, sistemul de învăţământ să meargă, tinerele generaţii să fie luminate şi mult spor la învăţat să am eu anul ăsta, că deja simt degetele reci şi subţiri ale bacalaureatului apropiindu-se de spatele meu. Până atunci, însă, vacanţă!
