Feminism

Stiu, nu ne-am mai scris si citit de ceva vreme, aceasta fiind datorata faptului ca am plecat la IPW, la un gen de scoala de vara de IT&stuff. Dupa cum ati observat, acest post nu va avea nici diacritice, din motive tehnice care tin de laptopul pe care l-am imprumutat, insa am dat de niste treburi destul de... suculente sa le zicem, pe net, chestii comentabile si care ma fac, deja dintr-un reflez, sa intind mana dupa tastatura si sa deschid blogger.com

Asadar, ceva bloggerita da sfaturi despre femei si cum ar trebui sa fie ele. Problema este ca viziunea superba pe care tanti aceasta o are este una parca picata din anii 1800 toamna. Dar, decat sa va explic, mai bine dau citatul:

Nu stiu ce sa simt mai intai cand vad o femeie moderna - uimire sau mila? Cel mai rau dintre toate este "femeia-cariera", un termen care descrie pe cea care si-a abandonat feminitatea pentru pseudo-barbatie. Una ca aceasta si-a tradat tot ce e nobil si frumos in sufletul femeii - s-a negat pe sine. Fetele lor sunt necajite, obosite inainte de vreme, fete pe care tooata frumusetea feminina s-a pierdut de mult si a trebuit sa fie inlocuita cu o "frumusete" artificiala - machiajul. [...] O, femeie, ce ai pierdut! Sotia si mama crestina, urmatoare traditiei milenare, libere de sclavia si pozitia servila a femeii din lumea pagana

Fontul folosit a ramas intact in citat. Si da, este fontul pe care toti il foloseam in clasa a 6-a la referate, Comic Sans MS. Voi realizati ca unii oameni chiar au parerea asta despre viata? Nu stiu cine zicea ca providerul de servicii de Internet ar trebui sa dea un test de inteligenta sau cel putin un test psihologic clientilor, inainte de a le da acces la www. Femeia cu cariera este demna asadar de mila? Care a tradat ce e nobil si frumos in sufletul femeii?

Daca e sa ne luam dupa citatul de mai sus, munca si dorinta de a munci sunt o contradictie cu frumosul, cu nobilul. Munca este redusa, de la stadiul de "bratara de aur" la cel de rusine, la cel de mizerie cu care doar barbatii ar trebui sa se indeletniceasca. Nu, nu e ok sa fii femeie-pilot sau femeie de stiinta, nu e ok sa fii casierita sau muncitoare, nu e ok sa muncesti ca sa asiguri un viitor si o stare materiala buna familiei. Cel mai bine este pur si simplu sa stai acasa, sa freci si sa cureti jeg si, docila, sa ii faci un masaj sotului cand vine acasa. Teoretic sotul cica aduce destul, si oricine se poate descurca cu mai putin, dar eu as spera ca pruncilor mei sa le dau o ciocolata, sa le cumpar un dulce sau o jucarie. Daca sotul, the big provider, e un betiv infect? Daca in loc de ciocolata la copii el cumpara jinars si Monopol? Atunci nu mai bine imi misc curul de pe canapea si sacrific natura mea feminina, atat de nobila si frumoasa dupa cum este descrisa mai sus, si pun mana sa fac niste banuti?

Ceea ce oamenii nu inteleg este ca a munci si a-ti dedica parte din timp muncii tale si carierei pe care o urmaresti nu este nici pe departe rusinos. De la oameni de servici la dealeri de Mertane, de la femei la barbati si de la vladica la opinca, munca ESTE bratara de aur. Nu este umilitoare, nu este rusinoasa. Eu, care mama are serviciu si totusi isi gaseste timp sa se ocupe si de noi, sa ne mai faca o coada impletita, sa ne mai duca prin parc, nu cred ca mi-as dori o mama care sa stea acasa, care sa puna inainte dadacitul si spalatul mai presus de demnitatea ei ca om, care sa nu urmareasca niciun scop personal si care sa asculte de astfel de bloguri precum cel citat mai sus.

Iar eu, niciodata nu m-as putea imagina in postura de femeie intretinuta. Cred ca si de ar castiga familia mea cu miliardele, tot as face un voluntariat, sau o munca care sa ma tina cat de cat in randul populatiei active. Nu e sclavie, e demnitate.

[sursa citatului]