Campanii şi Gică Contra

Am dat astăzi peste o campanie a celor de la Adevărul, referitoare la Proastele Obiceiuri în Şcoală, care sincer mi se pare de-a dreptul injustă. E o listă destul de lungă cu lucruri ce se înbtâmplă în şcoală şi pe care Adevărul le vrea eradicate. Dar parcă încep să îi dau dreptate domnului Berindei cum că părinţii şi elevii se aşteaptă la mult prea multe avantaje raportat la efortul pe care în depun. Dar voi detalia mai jos, la fiecare cerere în parte a celor de la Adevărul. Le enumăr pe cele care mi s-au părut că nu au ce căuta pe listă:

Nu săriţi peste orele de sport, de desen sau de muzică.

Uite un item care mi se pare a fi culmea ipocriziei. Adică pruncul pleacă de la şcoală, chiuleşte în masă de la orele care nu îl interesează pentru examene, şi dăm vina pe profesori, cum că ei ar sări peste orele de sport, desen şi muzică? Profesorii îşi fac datoria, fiecare pe orarul lui. Este plătit pentru orele respective, copiii pleacă de la ore. Punct. Noi sărim.

Nu ne mai xerocopiaţi diverse materiale necesare la clasă la preţuri de câteva ori mai mari decât cele de pe piaţă

Dudes, a auzit cineva aşa ceva? Eu zău că de când mă ştiu ori ne-au pus pe noi să ne xeroxăm materialele, ori ne-au cerut profesorii doar un top de hârtie, manopera fiind pe gratis. Nu ştiu cum e la alţii, dar niciodată nu m-a pus nimeni să dau bani pe materiale xeroxate de către profesori.

Nu mai faceţi excursii inventate doar pentru a stoarce un comision consistent

Încă una care mi se pare extrem de nedreaptă! Cum adică să inventeze excursii? Excursiile sunt unele dintre cele mai interesante evenimente din şcoală, sunt modalităţi de a socializa şi de a petrece timp cu colegii. Pentru profesoara care a văzut de atâtea ori toate peşterile din Apuseni şi mănăstirile din Moldova, care are acasă copii de hrănit, chiar credeţi că e foarte comod să meeargă cu fiecare generaţie să le revadă? Să meargă cu autocarul pe drum de ţară şi să suporte ifosele de copii prost crescuţi ale elevilor, care seara beau, fumează şi, mai nou, se uită la filme porno în clasa a cincea? Cât poate să îi iasă din toată afacerea unui profesor, care inventează excursii? 50 de lei? Îi merită, şi-aşa au salariu mizer. Am încheiat povestea.

Nu mai cereţi bani pentru dotările din clase: perdele, galerii, feţe de masă, materiale didactice, marker pentru scris pe tablă, proiectoare, combine muzicale

Aşa, mai bine lăsaţi toată şcoala să se prăbuşească. Statul, şcoala, nu are bani pentru a face frumos în clase. Vrem sau nu vrem să recunoaştem, e adevărul. Mi se pare că atât timp cât părinţii pun bani pentru renovări şi dotări care îl vor ajuta pe copilul lor să stea 7 ore într-un mediu mai bun, e dreptul lor să o facă. Cu alte cuvinte, dacă un părinte vrea ca creta ce atinge degetele delicate ale copilului său să fie rotundă şi fină, are libertatea de a cumpăra câtă cretă cerată doreşte.

Nu vrem ca paza în şcoli să o plătească familiile noastre, care dau lunar sume consistente doar ca să îşi ştie copiii în siguranţă

Alternativa? Nu daţi banii şi lăsaţi-vă pruncii la cheremul drogaţilor şi pedofililor de pe stradă care să intre şi să iasă când vor. O cotizaţie nu mai sună atât de revoltător, nu?

Nu vrem diplome şi cadouri la sfârşit de an la preţuri exagerate

Sunt chiar curioasă câţi oameni care îşi mănâncă de sub unghii şi folosesc sapa de lemn ca să scobească pământul nu şi-ar rupe de la gură ca la sfârşitul anului şi mai ales la sfârşitul unui ciclu de educaţie, copii să aibă parte de nişte momente frumoase. La noi se împodobeau clasele elevilor mai mari. Bobocilor li se plăteşte balul de către elevii de a zecea, iar Balul Majoratului este oferit de cei de a unsprezecea celor de a doisprezecea. Fondul clasei se dă pentru cadouri frumoase, ca să nu primim cărţi proaste pe care să nu le citească nimeni.

Înţeleg revolta, doar o promovez şi eu destul la mine pe blog, dar cu bun simţ. Să nu ne aşteptăm că doar profesorii au datorii faţă de noi. Şi noi avem datorii faţă de profesori, şi statul are nişte datorii neplătite... Cu toţii avem nu numai de luat, dar şi de dat. Să ne preocupăm, o zi măcar, de ceea ce putem oferi.