Vai, tată[asta ca să nu zic "vai, frate" de parcă aş fi fost la mitici prin weekend sau ceva de genul]... Ăsta e cel mai negru coşmar al unei femei? Să se uite iubi la alta pe stradă? Atunci încep îndoielile şi stresul şi învinovăţirea: "oare ce am făcut să nu mă mai iubească?". Hai, sictir. Aş crede că sistemul emoţional şi raţional pe baza căruia funcţioneşte femeile e puţin mai dificil de scos din echilibru stabil.
Acum, nu că sunt eu prea mare expertă în chestiunile acestea, dar cred că exagerările celor de la femina se datorează fie unei ipocrizii crase, fie lipsei unei distincţii clare dintre atracţie şi relaţie. Înclin spre ipocrizie, pentru că sincer nu am auzit femei care să nu se fi uitat după tipi niciodată. La TEDxBucharest a vorbit de exemplu un tip, alpinist, pe la 25-26 de ani, care ne mai şi arăta filme cu el pe vârful muntelui de 8000+ metri, "fără mască de oxigen, fără şerpaşi!". Păi mi-au picat plombele după el în ultimul hal, dar după cele 20 de minute alocate speechului lui mi-a trecut and I moved on to the next best thing.
Atracţia aleatoare faţă de o persoană de sex opus pe care o vezi odată mi se pare perfect normală şi chiar mi s-ar părea ciudat ca oamenii să nu aibă aceste mici ieşiri. E clar că nici eu cu alpinistul, nici iubiţeii gagicelor de la femina cu piţipoancele admirate pe stradă, nu se vor mai întâlni. Nu că nu există soluţie la ecuaţie. Pur şi simplu nu există ecuaţie.
Întrebarea mea era cum poţi, ca femeie, să te excluzi într-atât din rasa umană încât să renegi propriile porniri. Oameni, toţi observăm oameni frumoşi pe stradă, fie că sunt de sex opus, fie de acelaşi sex. Get over it. Nu se întâmplă nimic, nu moare dragoste eternă, "piară oamenii cu toţi,/ S-ar naşte iarăşi oameni."
A, şi încă ceva, un citat din articol:
O intrebare fundamentala pe care ar trebui sa ti-o pui este: "Oare ce face cand nu este langa mine sau cand este cu prietenii?"Trăieşte, fă! Că lângă tine nu poate.
