Maria?

Zilele trecute mi-am ridicat ochii din monitor şi am prins o scenă pe Acasă TV, în care o tipă era internată la urgenţe şi doctorul era întrebat dacă va supravieţui (atât ea cât şi copilul cu tată incert cu care era gravidă). Ceea ce e mişto e că oricâte scene asemănătoare am văzut, toate erau cu acelaşi actor pe post de doctor grizonat, experimentat şi empatic. Presupun aşadar că este chiar acelaşi doctor, iar personajele de telenovelă trăiesc toate în acelaşi univers vorbitor de limbă spaniolă, în care incidenţa gemenilor este mai mare decât cea a copiilor unici, unde toate doamnele au fost cândva servitoare şi bărbaţii au muşchi, dar şi sentimente pe care şi le exprimă în mod direct via şiroaielor de lacrimi.

Aşadar e un gen de univers asimovian, în care personajele din diferite opere (respectiv seriale) coexistă. Precis sunt personaje precum R. Daneel Olivaw, care apare la Asimov în mai multe romane, dar chiar şi în serii diferite. Doctorul pe care l-am văzut este cu siguranţă doctorul recurent al tuturor telenovelelor. El anunţă femeile că sunt embarasade [însărcinate], el anunţă că face tot ce poate, dar pacientul nu va supravieţui [urmând un No, mi amada Maria! Por que? Por que Dios mioooo!?]. Nu are nume, la fel ca dragul de EMH din Star Trek: Voyager. E acolo doar ca să îşi facă treaba în mod discret şi să reprezinte întreaga esenţă a telenovelismului.

El şi dictonul latin ce spune că Pater semper incertus est.

$$$

Un subiect de criză. Ah, nu criza despre care vorbeşte toată lumea, oricât de înşelător ar părea titlul în acest sens, ci un subiect născut din criza de subiecte. Să vă explic: am multe de comentat, multe răutăcisme la adresa tabloidelor şi a trepăduşilor media în general, dar, considerând că îmi voi plictisi cei 5 cititori dacă voi continua prea mult pe aceeaşi nişă, am decis să caut nişte subiecte absolut aleatorii. După câteva refresh-uri ale unei pagini destinate panei de inspiraţie, am dat peste subiectul "Primul dolar câştigat". Şi mi-am amintit cum am făcut primii mei bani...

Mereu un spirit întreprinzător, consider însă că nu se pune la socoteală perioada în care cântam piese de la Andre şi apoi ceream bani de la bunică-mea [banii de bilet la spectacol]. Să zicem că nu se pune nici tentativa de a vinde decupaje din reviste la vecinele din Grigorescu, deşi ţin minte că am fost dezamăgită să văd că statuia de Oscar de mărimea unei pagini A4 întregi, un adevărat chilipir la cinci mii, nu a fost primită cu prea mult entuziasm. Am aflat atunci că sunt bişniţară şi am renunţat repede la stand, sau mai degrabă am înlocuit moneda [din lei în frunze frumoase de diferite culori].

Prima afacere de succes [sic, care aţi mai participat la CIA şi acum, că nu daţi admiterea, aveţi timp de citit bloguri, precis vi s-a făcut deja rău de la expresia "afacere de succes"] a fost în clasa a VII-a, când am început să produc desene tehnice aproape pe bandă rulantă. Un singur desen tehnic era treizeci de mii, dar, produse în masă, îmi lua foarte puţin timp să le fac [suprapuneam pe geam planşele şi marcam punctele esenţiale, apoi era floare la ureche să le unesc cu un liniar lung, urmând apoi doar haşuratul]. Cum s-ar zice că lenea (clienţilor) se plăteşte, ei bine eu am băgat la buzunar o sumă drăguţă, pe care atunci am investit-o într-o cămaşă de la Metro. Pe atunci Metro era cel mai mare magazin şi avea, implicit, o aromă de coolness. Păstrez şi azi cămaşa, deşi nu mai îmi vine şi soră-mea nu o poartă pe motiv de veche.

Peste ani [acum că sunt studentă îmi permit să dezvălui următoarele] mica mea afacere şi-a găsit ecou în trocurile cu proiecte la informatică şi teme la engleză contra produse nesănătoase, variind de la sticle de Coca-Cola la sandwichuri sau meniuri McDonalds. Eram, totuşi, de treabă, în general ceream ce era la ofertă la McDonalds şi îmi amintesc cu plăcere promoţia cu doi dublu-cheeseburger şi cea cu meniu BigMac la 10 lei. Am făcut siteuri în HTML şi CSS (de-alea seci, nu cine ştie ce chestii), proiecte în C# (spânzurătoare, diagrame, galerie foto, magazine virtuale), reports, perigrefs, letters şi câte şi mai câte...

Ăştia au fost primii mei bani. Nu uitaţi să lăsaţi un comment în cazul în care mica mea încursiune în trecut vă aminteşte de vreo experienţă proprie, sunt chiar curioasă...

Măi, deosebiţilor

Pentru toţi cei care comentează prin diferite părţi că prea ne-am luat cu engleza că lumea foloseşte RIP şi nu Odihnească-se-n pace, amintim că expresia este Requiescat In Pace şi e în latină. Epitafurile cu RIP, precum şi expresiile ce conţin acronimul nu provin din limba engleză şi a le folosi nu înseamnă că te dai de partea ultra-anglofonilor (d-alde Connect-R şi Inna).

De asemenea, înot se scrie cu un singur n şi la cerere numele subsemnatului se izolează prin virgule. Competenţilor.

Cel mai vândut ziar

... trăieşte din exagerări. Bine, nu e de parcă nu ştiaţi acest lucru şi eu tocmai am venit cu o idee revoluţionară. Dar vreau să exemplific prin acest articol minunat din Click! modul în care cultura senzaţionalului se răsfrânge asupra vieţii de vedetă şi cum curiozitatea bolnavă şi nesănătoasă este complet inutilă. Bun, tocmai am îmbrăcat în cuvinte frumoase faptul că voi comenta un articol de tabloid.

Aşadar Cristiano Ronaldo a fost "prins" de paparazzi cu unghii negre la picioare. Mega-senzaţie! Cum îndrăzneşte să îşi dea unghiile cu ojă ca o femeie? Vai, precis e homosexual! Dar tocmai că a fost mai cochet decât prietenă-sa, că ea a venit la plajă - ATENŢIE! - nemachiată! O femeie vine nemachiată la plajă, iar prietenul ei are unghiile negre? Aflăm mai încolo în articol că nu e prima abatere a lui Cristiano Ronaldo de la căile masculine, pentru că acum un an a fost "prins" dat cu ulei de plajă pe corp. ULEI DE PLAJĂ! SENZAŢIONAL!

Bineînţeles, pe lângă faptul că unghiile vopsite nu te fac homosexual, Click! ignoră şi faptul că machiajul la plajă e contraindicat, pentru că rişti să ajungi urâtă şi bolnavă [expunerea piţipongismului la plajă, cu fond de ten&co. e super indicată femeilor care vor să ajungă ca The Joker] De asemenea, uleiul de plajă nu e "apucătură feminină", după cum o demonstrează concursurile de culturism. Groteşti, dar elocvente în argumentarea mea. Ăăăă... cred.

Revenind la dilemele mele existenţiale, cui îi pasă? Serios, cui îi pasă atât de mult despre viaţa lui Cristiano Ronaldo, Lady GaGa sau Britney Spears ca să conteze în ziare ştirile de genul "Lady GaGa are celulită!", "Britney are un coş pe faţă", "Miley, te jenează sandalele?", "Lindsay Lohan izbucneşte în plâns când află că e condamnată la închisoare!" [ce era să facă? să sară-n sus? să facă dansul pinguinului?]. Toate chestiile astea sunt perfect normale pentru o fiinţă umană. Înţeleg să scrii în ziar despre vedete, dar nu ieftinităţi ce se pot întâmpla oricărui om. Desigur, eu încă ţin minte pozele senzaţionale cu dragul de Cove, care îşi ducea mama la piaţă şi o ajuta să pună plasele în portbagaj. Ăla a fost cel mai articol neinteresant. Decât prostiile astea, prefer caracatiţa psihică.

Nemţilor, ce caracatiţă psihică v-aţi tras!

Explicaţi-mi şi mie care e faza cu caracatiţa Paul. Am înţeles că toate rezultatele meciurilor Germaniei au fost prevăzute de această fiinţă acvatică paranormală, iar acum a prevăzut şi rezultatul finalei. Am înţeles şi procedeul: Coboară în acvariu două cutii cu mâncare ornate cu steaguri, iar caracatiţa Paul alege una dintre cutii, pe care o deschide şi mănâncă din ea.

Ceea ce nu înţeleg eu este de ce tentaculele mă-sii acest eveniment ocupă aproape o pagină întreagă în ziare, potrivindu-se ca nuca în perete cu rubrica de sport şi mişcare. Nu că s-ar fi potrivit mai bine scandalurile cu sexy-impresara sau bâlbâielile oierului legate de banii lui şi toate hahalerele care îi vor... dar până la caracatiţa psihică e mult, dom'le! Chiar aşa ne-am tabloidizat că vuvuzela şi caracatiţa psihică sunt marile atracţii ale mondialului?

Pe de altă parte, tata propunea să nu mai votăm nimic, să nu fie campanii electorale sau speechuri pline de promisiuni. De acum înainte, caracatiţa Paul să îi aleagă!

Cum să nu le iubeşti?

Connector

Cică faimosul cântăreţ Connect-R a cerut-o pe prietena lui în căsătorie, pe motivul că aceasta are "creier mişto, ambalaj mişto, suflet mişto". Pot numai să îmi imaginez scena cu Connect-R flexându-şi pectoralii şi spunând "Rappinooooun' Baby! Cea mai mishto girl ever. Yeah. Vhrei să fii my nevastă?"