Janis Stuf - o recenzie cinstită

Nu am comentat prima oară când am fost în Janis Stuf, pentru că nu obişnuiesc să îmi formez păreri în urma unei singure evaluări. Dar tocmai ce m-am întors din a doua experienţă şi am de gând să pun cărţile pe faţă, să argumentez de ce nu îmi place. Pentru că dacă nu îmi expun ideile în totalitate, va sări toată lumea să îmi spună că sunt piţipoancă, snoabă, uptight sau mai ştiu eu cum. Aşa că le vom lua pe rând.

1. Aglomeraţia nebună. Săptămâna trecută a fost mare scandal legat de PHI18, că vezi-doamne au închis porţile la seara de 1 martie şi mulţi clienţi fideli au rămas pe dinafară. Lucru care mi se pare perfect normal. În momentul în care un club pune mai mult preţ pe profitul din vânzări decât pe confortul clientului în incintă, atunci este o problemă la nivel de management. Oricând aş plăti 10 lei pe o Cola rece într-un club în care mă simt bine, am loc să mă mişc, nu se împinge lumea în mine şi nu se varsă lichide în proximitatea mea, decât să plătesc 2 lei pe o bere într-un loc ca Janis Stuf.

2. Ventilaţia. Ştiţi bancul ăla cu tipul care a ajuns la spital după un accident de maşină şi i-au găsit 5 picături de sânge în alcool? Ei bine cam asta e şi proporţia între aer şi fum de ţigară în Stuf. Fiind şi multă lume şi probabil că nici sistemele de ventilaţie nu sunt grozave, cred că l-ar fi pişcat ochii şi pe cel mai înrăit fumător. Pentru asta, pot foarte bine să tai o ceapă acasă. Poate o şi includ la ceva bun de mâncare.

3. Focul. Sincer, nu mă mir că a ars. Dacă sunt atât de inspiraţi încât să dea locului o aromă rustică folosind lumânări puse LA MARGINEA SCĂRILOR, în condiţiile în care oamenii se călcau în picioare şi abia se ţineau să nu cadă ei, darămite să mai aibă grijă să nu dărâme obiectele de decor, mi se pare normal ca, într-un final, să se întâmple şi cu focul. Nici nu comentez de lumânările de pe mese puse în halbe de bere, care erau relativ sigure faţă de cele de tip cimitir în care era să calc eu cu cizmele.

4. Oamenii. În ceea ce priveşte clientela Janis Stuf, mi se pare că întăreşte în mod trist stereotipul că rockerii sunt nişte jegoşi. O spun cu toată părerea de rău, mai ales că sunt o fană a rockului, a metalelor şi a tot soiul de muzică neliniştită, dar mi se pare că rockerii de Stuf se comportau mai necivilizat decât ultimii manelişti. Cred că nici în ultima bodegă de pe lumea asta nu îţi permiţi să împingi oamenii în halul ăla fără să te ia personalul localului la o discuţie simpatică de genul "mă băiete, ori te speli cu puţină apă rece pe faţă şi te întorci oleacă mai civilizat, ori ieşi acasă." Lucrul mecanic cu coatele şi umerii se face la pogo, acolo unde lumea se bagă în mod voluntar, nu oriunde.

În concluzie: Nu îmi place să fiu atinsă de mâini străine, fie ele cu cele mai curate intenţii (i.e. de a mă muta dintr-un loc în altul, ca să poată trece). Nu îmi place să ştiu că pot lua foc în orice moment. Nu îmi place să se împingă în mine toate bagaboantele grase şi hipsteriţe sau drogaţii care nu ştiu pe unde merg. Nu îmi place să mă gâdile pe mână părul necunoscuţilor. Nu îmi place să intre lumea peste mine la microfonul de karaoke şi să mă stropească cu iz de alcool la versurile cu P, T sau S, nu îmi place când vreun imbecil se împiedică de cablurile de microfon şi e atât de dobitoc încât, în loc să îşi descurce picioarele dintre cabluri când vede că celălalt capăt al cablului opune rezistenţă, să tragă mai tare şi să îmi zboare microfonul din mână, lovind pe altcineva cu el.

Sunt prea snoabă? Cer prea mult respect pentru client de la un local? Cert este că mi-am format părerea personală şi... să zicem că nu e una prea bună.