O educaţie

Nu, de data aceasta nu este vorba de filmul An Education (care merită, totuşi, văzut când aveţi timp la dispoziţie), ci mai degrabă despre o problemă urâtă legată de dscrepanţa între oraş şi sat. Specia comentatorului de site de tabloide este şi a fost întotdeuna un monument de prostie şi lipsă de cultură, pentru că dacă oamenii aceia aveau opinii atât de pertinente, ştiau să şi le exprime folosind mai mult de două fraze, corecte gramatical şi coerente din punct de vedere al discursului. În fine, ceea ce vreau să desfiinţez cu această postare este atitudinea de mârlan băgător de seamă cu fiţe de mare orăşean, care, pentru mine cel puţin, nu îi ajunge nici la degetul mic omului de la ţară de care îşi bate joc. Dar să clarific.

Aţi văzut şi voi circul mediatic în care se bălăcăresc mai nou Irinel Columbeanu şi Monica, circ în care bineînţeles au târât-o şi pe fiica lor. Ei bine, cică a apărut acum o filmare cu Irina zicând că nu vrea la mama, că mama o bate. Nu am să insist mult pe acest subiect, mai ales că îmi miroase a făcătură zâmbetul fetiţei în momentul când zice că mamă-sa o bate. Un copil nu vorbeşte despre bătaie (pe care a primit-o şi e teoretic speriat de perspectiva unei noi sesiuni) cu zâmbetul pe buze. Niciodată. Dar se trezeşte un deştept să comenteze la articol următoarele:

Hai sa fim seriosi: Ce educatie a putut avea monica gabor in copilarie, la ea la tara? Nu are de unde sa stie cum sa creasca un copil in mod civilizat.

În momentul ăsta mi-am pierdut încrederea în ceea ce numim cu toţii "civilizat". Am mai spus că am crescut ca un copil al asfaltului, că nu am tangenţe directe cu mediul rural, că nu mi-a plăcut să citesc Baltagul şi Moromeţii... dar niciodată nu am îndrăznit să dispreţuiesc omul de la ţară. Educaţia corectă şi civilizată a unui copil nu este în niciun caz condiţionată de provenienţa părinţilor din mediul rural sau din cel urban. Sunt convinsă că există, la ţară, foarte mulţi părinţi care au crescut copii buni, copii care au probabil, deprins de acasă, mai mult bun simţ decât fiinţa care a lăsat acest comentariu.

Civilizaţia nu înseamnă doar apă curentă, toaletă în casă şi centrale nucleare, înseamnă a fi om de nădejde, înseamnă a avea enorm de mult bun simţ şi respect pentru ceilalţi. Iar copiii cresc aşa cum văd la părinţi. Dacă modelul ei în cele ce urmează (fie el mama sau tata sau oricine altcineva apropiat) este un om civilizat, harnic şi demn de respect, aşa va creşte şi Irina Columbeanu. Iar părinţii comentatorului nostru de azi au fost cel mai probabil nişte ţopârlani de mahala, mândri că sunt orăşeni şi că pot sparge sămânţă de floarea soarelui şi bea bere ieftină în faţa blocului şi nu pe tarlaua pe care mai trebuiau să şi muncească din când în când. La muncă, nu la comentat aiurea!