Capacitate de tip Twitter

Ok, deci soră-mea dă acum capacitatea. Sau testarea națională, sau cum i-o mai zice în zilele noastre. De fapt, nomenclatura nu mă deranjează deloc, iar faptul că sunt doar două materii în loc de trei (așa cum am prins eu) mă lasă la fel de rece. Ceea ce mă revoltă însă este faptul că sistemul de învățământ regresează în mod continuu și îi tratează pe copiii de 15 ani de parcă nu ar avea nici măcar abilitățile cognitive ale unui prunc de clasa a patra.

Ieri am fost pe la ai mei și am întrebat-o pe soră-mea din materie. În mod surprinzător, aveam memorii clare și bine definite a multor concepte de limba și literatura română, datorate faptului că am făcut româna cu un profesor foarte bun, dl. Berindeiu, alături de alți factori auxiliari, precum faptul că mi-a plăcut gramatica, literatura și efectiv cititul. Au avut 5 amărâte de oprere de studiat: pastelul, basmul, nuvela, schița și fabula.

- Spune-mi 3 epitete din “Iarna”.
- ...
- Bine, atunci 3 figuri de stil, orice figuri.
- Are imagini artistice vizuale.
- Îmi poți da niște exemple?
- ...
- Păi din text. Gândește-te la text și scoate-le de acolo.
- ...
- Poezia, Flory.
- ...
- Nu ai învățat-o?
- O zis [doamna dirigintă] că nu trebuie să o știm pe de rost.
- Și atunci nu dai exemple din text?
- Nu. Spun numai că sunt imagini și gata.

Îi explic că, dacă învață poezia pe de rost, poate căuta orice figură de stil sau idee chiar pe text, în timpul examenului. Ajungem și la sfaturi. Îi povestesc că noi aveam cam tot timpul aceeași structură-schelet a comentariilor și că e bine să înceapă cu niște lucruri despre autor, să încadreze poezia în opera autorului. Ce-a mai scris Alecsandri? Eu și mama divagăm puțin, mă apuc să recit Peneș Curcanul, finalul de la Sergentul, ne amintim ce poezii faine știam pe de rost (și încă știu), ce multe poezii faine sunt în literatura română, de fapt. Ne amintim de El Zorab. De Scrisoarea a III-a. Revenim asupra subiectului. Deci, Flory, înțelegi cum e cu introducerea, cu autorul?

- Unde să mai îmi încapă și astea?
- Cum adică unde să îți încapă? Ai două pagini. Îți încape...
- Nu am două pagini. Am 10-15 rânduri. Numa’ definiția îmi ia 4 rânduri, unde să îmi mai încapă și opera autorului?!

Asta m-a lovit ca o piatră în cap. Mi-a luat câteva secunde să trec prin starea de uimire la starea de revoltare, pe care nu am avut atunci timp să mi-o afirm, și într-un final la “hai să ne facem că nu am auzit ce ai spus”. Dar așa se explică totul. Faptul că nu trebuie să învețe poezia, că nu trebuie să dea exemple din text. Faptul că întreg conceptul de “compunere ce demonstrează apartenența unei opere la specie sau gen*” e doar formal, pentru că nu este mod posibil în care 10-15 rânduri să poată demonstra ceva. Capacitatea la Limba și Literatura Română nu e Twitter, unde ai limită de 140 de caractere. Trebuie să se vadă acolo că elevul gândește, interpretează, leagă fraze cu ușurință. Româna e mai mult decât o materie azvârlită la întâmplare în programă, să nu fie de folos mai departe. La facultate am avut de scris documentații, proiecte, articole... pentru toate mi-au trebuit cunoștiințe de bază despre coeziunea și coerența unui text. 10-15 rânduri nu sunt un text. Sunt 5 fraze trântite acolo, care pot fi legate prin orice fel de mijloc, fără să pară lipsă de creativitate sau originalitate. Doi de “și”, un “în concluzie” și gata, ai făcut textul?

Le-a picat, la subiectul al II-lea, să descrie o persoană pasionată de cărți. La subiectul al III-lea, cel de literatură, nici măcar nu au avut demonstrație, ci li s-a dat un text și s-a cerut să scrie despre mesajul transmis. Trezirea, sunt elevi de 15 ani! Își petrec timpul bând, fumând și vopsindu-și părul, se dau maturi și independenți, iar la română primesc subiecte de clasa a patra? Sunt oameni. Adolescenți, dar totuși oameni. Puțin respect li se cuvine și lor, nu să primească subiecte jenant de simple...

* pentru cititorii care au dat capacitatea cu ceva timp în urmă, compunerea de demonstrație e un soi de comentariu