1. Zicea mama că replica şasă cai a făcut istorie. Arhimede a spus Evrika!, Giordanno Bruno a spus E pur si muove, iar un tip cu clop intervievat pentru balul bobocilor a spus şasă cai. E pur şi simplu firul evolutiv al istoriei.
2. La mine în curte trăieşte o familie de [etnie formerly known as ţigani] rromi/indiromi, care acum 5 mintue dădeau muzica la maxim. Şi, ce credeţi că le place lor să asculte la 11 trecute noaptea? Guţă, Salam, Minune? Ei, aş, Andrea Bocelli! Şi nu glumesc, chiar răsuna Con te partiro în toată curtea ... Aşa cum cititorii mei sunt mai deştepţi decât ai altora şi eu sunt mai deşteaptă decât cei de la Caţavencu pentru că le-am împrumutat motto-ul, până şi indiromii de la mine din curte sunt mai culţi decât media.
3. Plec în tabără o săptămână, aşa că părăsesc tastatura o vreme. Sper să mă întorc cu material proaspăt şi să vă găsesc tot aici. Numa' bine!
Porno
Cu mai multe persoane am dezbătut problema meseriilor porno. Sună atât de natural eleva porno, profesoara porno, secretara porno, doctoriţa/infirmiera porno, pompierul porno sau poliţiştii porno. Totuşi, inginerul porno nu există...
Nu pot exista ingineri porno, pentru că sună ca o atrocitate a naturii, ca o adevărată abomination! Aşadar, solicit de urgenţă formarea unui sindicat care să apere [şi] astfel de interese ale absolvenţilor Politehnicii.
Later edit: Un prieten mi-a propus sloganul "Piţipoancele de la ISE de azi, contabilele porno de mâine!"
Nu pot exista ingineri porno, pentru că sună ca o atrocitate a naturii, ca o adevărată abomination! Aşadar, solicit de urgenţă formarea unui sindicat care să apere [şi] astfel de interese ale absolvenţilor Politehnicii.
Later edit: Un prieten mi-a propus sloganul "Piţipoancele de la ISE de azi, contabilele porno de mâine!"
Profeţii despre trecut
Ar trebui să dau la Academia de Ghicitoare. Sunt convinsă, mai nou, că am darul Mafaldei, cel puţin în ceea ce priveşte subiectele de BAC. Îi spuneam ieri la yoggy să-şi înveţe Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi aia cu balena [Iona], că sigur una dintre ele pică la română. Şi am avut dreptate.
Ceea ce e şi mai fascinant la mine, în afară de modestia mea extremă, este că sunt atât de darnică încât nu voi încasa bani pentru următoarea mea profeţie de examen. Aşadar, la matematică să ştiţi toţi cât e derivată din arctg şi proprietatea lui Darboux. Lagrange se înţelege oricum, doar şi la intrări de cluburi trebuie ştiută.
Disclaimer: Nu îmi asum responsabilitatea pentru eventualele neconcordanţe cu realitatea ale predicţiilor mele, având în vedere că dacă îmi folosesc darul pe un eşantion prea mare, intervin câteva distorsiuni ale semnalelor, şi vocile din capul meu nu pot procesa totul aşa cum trebuie.
La anul, vă aştept pe voi să îmi ghiciţi în palmă ce primesc. :)
Ceea ce e şi mai fascinant la mine, în afară de modestia mea extremă, este că sunt atât de darnică încât nu voi încasa bani pentru următoarea mea profeţie de examen. Aşadar, la matematică să ştiţi toţi cât e derivată din arctg şi proprietatea lui Darboux. Lagrange se înţelege oricum, doar şi la intrări de cluburi trebuie ştiută.
Disclaimer: Nu îmi asum responsabilitatea pentru eventualele neconcordanţe cu realitatea ale predicţiilor mele, având în vedere că dacă îmi folosesc darul pe un eşantion prea mare, intervin câteva distorsiuni ale semnalelor, şi vocile din capul meu nu pot procesa totul aşa cum trebuie.
La anul, vă aştept pe voi să îmi ghiciţi în palmă ce primesc. :)
Crâmpeie de ora 5
După cum am mai spus de atâtea ori, la bunică-mea, unde îmi petrec de obicei vacanţele, nu am net şi, în ciuda faptului că îmi duc rezerve imense de episoade din Star Trek, tot mai dau o geană şi pe la posturile de televiziune publice. Nu pot să zic că îmi face bine, nu pot să zic că îmi face rău, ci doar că îmi reconfirmă faptul că nimic nu se schimbă. Ştirile de la ora 5, care vin imediat după Tânăr şi Neliniştitul lui bunica, sunt mereu aceleaşi, mereu ţăranul care îşi omoară copilu/nevasta cu sapa, accidente de maşină şi prunci legaţi cu sfoara de gardul casei.
Totuşi, iată câteva chestii notabile, care pentru mine au fost imposibil de ignorat.
1. Prezentatoarea principală, blonda din spotlight, le cere întotdeauna amănunte oripilante omoloagelor ei provinciale. Dar întotdeauna totul vine după acelaşi tipar: Mai întâi, blonda şi provinciala apar amândoua în cadru, provinciala expunând pe scurt ştirea morbid-scârboasă aflată la ordinea zilei. Apoi, blonda pune o întrebare monumental de idioată. Nu exagerez - de fiecare dată e chiar incredibil de stupidă întrebarea: "Şi cum a reacţionat bătrâna când s-a văzut plină de sânge?", "Ce părere are familia victimelor despre accident?", "Ce riscă ucigaşul fetei de 16 ani?", "Când au aflat studenţii că s-au intoxicat cu shaorma?"
2. Oamenii au tendinţa de a ciocăni în orice. Da, aşa cum baţi la uşă, aşa batem şi în mumia spontană a lui Nea' Gheorghe ca să vedem cât de tare e, aşa batem şi în burta unei femei gravide, pentru a ne întări punctul de vedere: "Uite, copilul ăsta? Cum va creşte el în această groapă de gunoi?" [Offtopic, tanti de la ProTV zicea că sătenii lui Nea Gheorghe s-au împărţit în două tabere: cei care cred că în conservarea cadavrului e implicat Dumnezeu, şi cei care se tem că e ceva cu draci. Adică serios, nimeni nu s-a gândit şi la o explicaţie raţională?]
3. Nikita mi-a distrus speranţele că măcar viitoarea generaţie va ieşi mai bine decât noi. A zis că îi va da fetiţei ei tot ceea ce nu a avut ea, adică copilărie şi iubire. Bineînţeles, a uitat să zică de educaţie. Dar probabil aia, deşi Nikita n-a avut-o, nu e aşa important să o dea urmaşilor urmaşilor ei. Ne ducem de râpă...
Şi acum scuzaţi-mi acest post lung şi cam neinteresant despre subiectele tabloidelor. Am simţit nevoia să împart şi cu alţii ororile.
Totuşi, iată câteva chestii notabile, care pentru mine au fost imposibil de ignorat.
1. Prezentatoarea principală, blonda din spotlight, le cere întotdeauna amănunte oripilante omoloagelor ei provinciale. Dar întotdeauna totul vine după acelaşi tipar: Mai întâi, blonda şi provinciala apar amândoua în cadru, provinciala expunând pe scurt ştirea morbid-scârboasă aflată la ordinea zilei. Apoi, blonda pune o întrebare monumental de idioată. Nu exagerez - de fiecare dată e chiar incredibil de stupidă întrebarea: "Şi cum a reacţionat bătrâna când s-a văzut plină de sânge?", "Ce părere are familia victimelor despre accident?", "Ce riscă ucigaşul fetei de 16 ani?", "Când au aflat studenţii că s-au intoxicat cu shaorma?"
2. Oamenii au tendinţa de a ciocăni în orice. Da, aşa cum baţi la uşă, aşa batem şi în mumia spontană a lui Nea' Gheorghe ca să vedem cât de tare e, aşa batem şi în burta unei femei gravide, pentru a ne întări punctul de vedere: "Uite, copilul ăsta? Cum va creşte el în această groapă de gunoi?" [Offtopic, tanti de la ProTV zicea că sătenii lui Nea Gheorghe s-au împărţit în două tabere: cei care cred că în conservarea cadavrului e implicat Dumnezeu, şi cei care se tem că e ceva cu draci. Adică serios, nimeni nu s-a gândit şi la o explicaţie raţională?]
3. Nikita mi-a distrus speranţele că măcar viitoarea generaţie va ieşi mai bine decât noi. A zis că îi va da fetiţei ei tot ceea ce nu a avut ea, adică copilărie şi iubire. Bineînţeles, a uitat să zică de educaţie. Dar probabil aia, deşi Nikita n-a avut-o, nu e aşa important să o dea urmaşilor urmaşilor ei. Ne ducem de râpă...
Şi acum scuzaţi-mi acest post lung şi cam neinteresant despre subiectele tabloidelor. Am simţit nevoia să împart şi cu alţii ororile.
The w8
Ştiţi emoticoanele acelea de la Yahoo cu :-w ? Care de obicei sunt puse la nerăbdare, la aşteptare plicticoasă, etc. Este una dintre calităţile care ne definesc cel mai bine de decenii întregi. Noi niciodată nu acţionăm, mai tot timpul ni-s moi posmagii şi aşteptăm ca norocul să se reverse peste noi şi noi doar să stăm şi să ne lăfăim în el ca porcii în noroi.
Veţi spune că iar mă iau de exprimări nefericite şi că le caut paiul în ochi la cei care scriu articole, dar m-a şocat ceva de groază să văd, ca subtitlu la o ştire despre Bookfest, sintagma "Cultură la preţ redus!". Şi, dacă în ultimul post vorbeam despre intelectualitate şi despre cum termenul nu prea mai e valabil astăzi, termenul de cultură este cu totul altceva. NICIODATĂ, dar NICIODATĂ, cultura nu se va rezuma la cumpărarea unor cărţi. Pentru că valoarea cărţii nu stă în eticheta de preţ care îi este pusă, aceea fiind contravaloarea materialelor necesare tipăririi şi a salariilor celor din editură. O carte e o investiţie, în sensul că valoarea ei iniţială nu se măreşte decât dacă este citită, dacă oferă proprietarului ei senzaţii şi lumi noi, nu dacă este bibelou în bibliotecă.
După cum probabil am mai zis, nu mă impresionează absolut bibliotecile de bibelouri. Dacă Sandra Brown şi Danielle Steel sunt uzate şi roase de atâta citit, iar Codul bunelor maniere zace neatins, laolaltă cu alte cărţi status-symbol [Hemingway, Tolstoi &co.], e clar că investiţiile nu au avut mare succes. E ca şi cum ţi-ai cumpăra Lamborghini când stai în chirie la bloc; contravine logicii.
Revenind, ceea ce exprimă cuvintele "Cultură la preţ redus!" este că putem cu minimul de efort să facem rost de cultură. Nu să citim, să gândim, să judecăm cu propria materie cenuşie, ci să zacem confortabil în timp ce cultura ni se bagă ea singură în sistem. Problema cea mai stringentă este că nu numai cultura, dar şi bunăstarea, fericirea şi împlinirea, în timpul în care trăim, nu sunt gratis. Niciodată nu au fost şi niciodată nu vor fi. Cultura nu este ieftină, ci cere timp, dedicaţie şi interes. Bunăstarea nu vine din Occident şi ne cuprinde dintr-o dată, ci trebuie noi să ne întindem după ea, să muncim pentru a ne fi mai bine.
Bine-ar fi să nu gândim aşa:
Oamenii din popor ştiau să scoată nişte maxime destul de inteligente. Una dintre ele era că Dumnezeu îţi dă, da' nu-ţi bagă-n traistă...
Veţi spune că iar mă iau de exprimări nefericite şi că le caut paiul în ochi la cei care scriu articole, dar m-a şocat ceva de groază să văd, ca subtitlu la o ştire despre Bookfest, sintagma "Cultură la preţ redus!". Şi, dacă în ultimul post vorbeam despre intelectualitate şi despre cum termenul nu prea mai e valabil astăzi, termenul de cultură este cu totul altceva. NICIODATĂ, dar NICIODATĂ, cultura nu se va rezuma la cumpărarea unor cărţi. Pentru că valoarea cărţii nu stă în eticheta de preţ care îi este pusă, aceea fiind contravaloarea materialelor necesare tipăririi şi a salariilor celor din editură. O carte e o investiţie, în sensul că valoarea ei iniţială nu se măreşte decât dacă este citită, dacă oferă proprietarului ei senzaţii şi lumi noi, nu dacă este bibelou în bibliotecă.
După cum probabil am mai zis, nu mă impresionează absolut bibliotecile de bibelouri. Dacă Sandra Brown şi Danielle Steel sunt uzate şi roase de atâta citit, iar Codul bunelor maniere zace neatins, laolaltă cu alte cărţi status-symbol [Hemingway, Tolstoi &co.], e clar că investiţiile nu au avut mare succes. E ca şi cum ţi-ai cumpăra Lamborghini când stai în chirie la bloc; contravine logicii.
Revenind, ceea ce exprimă cuvintele "Cultură la preţ redus!" este că putem cu minimul de efort să facem rost de cultură. Nu să citim, să gândim, să judecăm cu propria materie cenuşie, ci să zacem confortabil în timp ce cultura ni se bagă ea singură în sistem. Problema cea mai stringentă este că nu numai cultura, dar şi bunăstarea, fericirea şi împlinirea, în timpul în care trăim, nu sunt gratis. Niciodată nu au fost şi niciodată nu vor fi. Cultura nu este ieftină, ci cere timp, dedicaţie şi interes. Bunăstarea nu vine din Occident şi ne cuprinde dintr-o dată, ci trebuie noi să ne întindem după ea, să muncim pentru a ne fi mai bine.
Bine-ar fi să nu gândim aşa:
Dar, dacă putem fi ca Monica Columbeanu şi să ne pice din cer tot binele, de ce să ne mişcăm fundurile şi să punem mâna pe ceva?
Oamenii din popor ştiau să scoată nişte maxime destul de inteligente. Una dintre ele era că Dumnezeu îţi dă, da' nu-ţi bagă-n traistă...
A gândi sau a nu gândi?
Uite ce nu pot eu să înţeleg. Toată lumea face paradă cu termenul de intelectualitate, care mie de altfel mi se pare de-a dreptul obsolete [scuzaţi, dar după examenul de Cambridge de astăzi nu prea mai sunt coerentă în română] şi care îmi evocă, laolaltă cu gospodină şi alimentară, un trecut la care nici măcar nu am luat parte în întreaga-mi existenţă.
Cine e cu adevărat intelectual în lumea în care trăim astăzi? Când diplomele de facultate se pot lua en-gros, când orice trepăduş care scoate pe gură două-trei generalităţi/truisme e mare gânditor şi/sau filosof? Când nu sunt bani de cercetare în ţară pentru că oricum nu îi pasă nimănui de astfel de probleme? De altfel, se întreba o prietenă de-a mea dacă ar băga cineva de seamă o grevă a cercetătorilor.
Revenind, definiţia e subiectivă:
... pentru că aşa şi eu gândesc din când în când. Şi Gigeluş, şi nea' Costică au o activitate a minţii, fiecare în felul lui. Ce e pregătirea temeinică şi ce înseamnă a lucra într-un domeniu? Mi se pare o definiţie prea ambiguă ca să mă scoată din actuala confuzie:
Cine e şi cine nu e intelectual? Ce înseamnă sintagma "clasă de intelectuali" [cu varianta "intelectualii", pe principiul "băi, intelectualule!"] pe care o tot aud pe la tembelizor? Şi, dacă îmi permiteţi o subtilitate... cine are dreptul să se (auto)proclame intelectual?
Cine e cu adevărat intelectual în lumea în care trăim astăzi? Când diplomele de facultate se pot lua en-gros, când orice trepăduş care scoate pe gură două-trei generalităţi/truisme e mare gânditor şi/sau filosof? Când nu sunt bani de cercetare în ţară pentru că oricum nu îi pasă nimănui de astfel de probleme? De altfel, se întreba o prietenă de-a mea dacă ar băga cineva de seamă o grevă a cercetătorilor.
Revenind, definiţia e subiectivă:
INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine intelectului, care se referă la activitatea minţii, la intelect. 2. S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
... pentru că aşa şi eu gândesc din când în când. Şi Gigeluş, şi nea' Costică au o activitate a minţii, fiecare în felul lui. Ce e pregătirea temeinică şi ce înseamnă a lucra într-un domeniu? Mi se pare o definiţie prea ambiguă ca să mă scoată din actuala confuzie:
Cine e şi cine nu e intelectual? Ce înseamnă sintagma "clasă de intelectuali" [cu varianta "intelectualii", pe principiul "băi, intelectualule!"] pe care o tot aud pe la tembelizor? Şi, dacă îmi permiteţi o subtilitate... cine are dreptul să se (auto)proclame intelectual?
Între timp
Mâine am examen de CPE şi sunt foarte prinsă cu învăţatul. Până am totuşi ceva inteligent de zis, vă las mai bine cu imagini, de fapt cu un video foarte drăguţ, care sigur vă va plăcea dacă sacrificaţi 10 minute din timpul vostru pentru a-l urmări în întregime.
Şi ca să evit întrebările indiscrete, e un filmuleţ danez, nu norvegian. Prietenii ştiu de ce(?). Pe data viitoare şi ne mai citim.
Şi ca să evit întrebările indiscrete, e un filmuleţ danez, nu norvegian. Prietenii ştiu de ce(?). Pe data viitoare şi ne mai citim.
Londra. Coafura rezista
In primul rand mii de scuze pentru lipsa diacriticelor. Aici nu prea au asa ceva, insa au multe alte chestii interesante care compenseaza pentru lipsa caciulitelor de deasupra unor litere. In primul rand ca lumea e extrem de amabila, atat de amabila incat nu iti vine sa crezi... Toti iti raspund daca le zmbesti, toti te salut, toti cauta sa te ajute in orice fel de demers posibil si oricand ai nevoie. Atmosfera e una tipic englezeasca (la inceput aveam emotii cand cineva intra de pe sensul opus, cu legislatia rutiera fiind mult prea proaspata in mintea mea ca sa pot accepta usor ca cineva, intrand pe stanga, nu e pe contrasens), cu strazi marcate frumos, cu case de caramida, cu liniste... Apropo, mai ca imi venea sa dorm la ei in mijloacele de transport, pentru ca nimeni nu se cearta, nimeni nu pune muzica la difuzoare si nimeni nu face scandal.
Este imposibil sa te superi pe oamenii astia sau ca unul dintre ei sa te deranjeze cu ceva. La un moment dat stteam pe o banca si ne-a intrebat un politist de unde suntem si daca le putem canta imnul Romaniei. Il invata de fapt pe unul mai proaspat intrat in Politie cum se indentifica oamenii, cum ii verifici daca sunt cine iti spun ca sunt. Seriously, totul a fost facut cu atata amabilitate (ne-au dat si materiale promotionale cu Politia districtului lor), incat nu am putut niciuna dintre cele "identificate" sa fim nemultimite, jignite, sau altceva. Se gandesc la toate posibilitatile: exista chiuvete mai mici pentru copii, ca ei sa ajunga, exista automate cu fise la toalete pentru dresuri, absorbante si medicamente ca sa nu te surprinda cand iti fuge firul si sa trebuiasca sa mergi pana nu stiu unde dupa o pereche noua de ciorapi...
Un coleg a pierdut o insigna pe strada. Ziua urmatoare, a coborat pe aceeasi strada si si-a gasit insigna ridicata de pe jos, pusa intr-un loc de unde se putea observa usor. La metrou sau la tren ti-e jena sa arunci o guma pe sine, cand vezi cat e totul de curat si de frumos. Transportul este impecabil ilustrat si explicat, astfel incat nu te poti pierde nici daca vrei... Lista poate continua si sunt sigura ca oricum ati mai auzit cum e Occidentul sau l-ati vazut si voi. Dar pentru mine e inca o lume in care nu pot sa cred ca ma gasesc la momentul de fata. E o lume totalmente diferita, o lume care asteapta sa fie descoperita, o lume nu numai cu atractii turistice, dar cu un alt soi de oameni. E o lume de care mi-ar placea sa apartin.
Nu va mai plictisesc cu obiectivele vizitate sau cu lucruri prea precise asupra carora voi avea sansa sa comentez cand ajung inapoi in tara (cand voi descarca si poze, de altfel), insa ma voi rezuma deocamdata la urmatoarea concluzie: Au avut dreptate toti cei care mi-au spus ca imi va placea Londra. E... britanica. E superba.
PS: Eventualele typos se datoreaza, la fel ca si lipsa diacriticelor despre care vorbeam la inceput, tastaturii diferite de cele pe care le folosesc de obicei.
Este imposibil sa te superi pe oamenii astia sau ca unul dintre ei sa te deranjeze cu ceva. La un moment dat stteam pe o banca si ne-a intrebat un politist de unde suntem si daca le putem canta imnul Romaniei. Il invata de fapt pe unul mai proaspat intrat in Politie cum se indentifica oamenii, cum ii verifici daca sunt cine iti spun ca sunt. Seriously, totul a fost facut cu atata amabilitate (ne-au dat si materiale promotionale cu Politia districtului lor), incat nu am putut niciuna dintre cele "identificate" sa fim nemultimite, jignite, sau altceva. Se gandesc la toate posibilitatile: exista chiuvete mai mici pentru copii, ca ei sa ajunga, exista automate cu fise la toalete pentru dresuri, absorbante si medicamente ca sa nu te surprinda cand iti fuge firul si sa trebuiasca sa mergi pana nu stiu unde dupa o pereche noua de ciorapi...
Un coleg a pierdut o insigna pe strada. Ziua urmatoare, a coborat pe aceeasi strada si si-a gasit insigna ridicata de pe jos, pusa intr-un loc de unde se putea observa usor. La metrou sau la tren ti-e jena sa arunci o guma pe sine, cand vezi cat e totul de curat si de frumos. Transportul este impecabil ilustrat si explicat, astfel incat nu te poti pierde nici daca vrei... Lista poate continua si sunt sigura ca oricum ati mai auzit cum e Occidentul sau l-ati vazut si voi. Dar pentru mine e inca o lume in care nu pot sa cred ca ma gasesc la momentul de fata. E o lume totalmente diferita, o lume care asteapta sa fie descoperita, o lume nu numai cu atractii turistice, dar cu un alt soi de oameni. E o lume de care mi-ar placea sa apartin.
Nu va mai plictisesc cu obiectivele vizitate sau cu lucruri prea precise asupra carora voi avea sansa sa comentez cand ajung inapoi in tara (cand voi descarca si poze, de altfel), insa ma voi rezuma deocamdata la urmatoarea concluzie: Au avut dreptate toti cei care mi-au spus ca imi va placea Londra. E... britanica. E superba.
PS: Eventualele typos se datoreaza, la fel ca si lipsa diacriticelor despre care vorbeam la inceput, tastaturii diferite de cele pe care le folosesc de obicei.
Plecare
Să vă aşteptaţi la o scurtă perioadă de lipsă din partea mea de la bordul calculatorului. Sper să am acces la ceva ordinatoare şi prin străinătăţurile în care plec, deşi de vreo 10 minute am citit nişte reviewuri foarte proaste la hotelul la care voi fi cazată.
În fine, vă pup pe toţi şi staţi pe aproape, că revin.
În fine, vă pup pe toţi şi staţi pe aproape, că revin.
Subscribe to:
Posts (Atom)