Pun pariu pe Tudor Chirilă

CanCan l-a urmărit pe Tudor Chirilă, observând că după despărţirea de Andreea Raicu, solistul Vama este trist, conduce maşina şi stă la ore în şir la CEC şi la ceva clădiri de birouri din centrul capitalei. Şanse sunt destul de slabe ca mutra lui plouată să fie din cauza Andreei.

De fapt, pun pariu că nimeni nu îşi poate păstra zâmbetul pe buze şi buna dispoziţie când are de a face cu balaurul birocratic. Sunt convinsă că acreala secretarei de la ghişeu, completarea pentru a zecea oară a Formularului (cu F mare), drumul de la CEC la birouri, ştampilele şi hârţogăria ... can get anyone down.

Şi eu nici măcar nu am încercat să plătesc vreo factură. Experienţele mele cu birocraţia se rezumă la decontarea unui bilet de tren şi ridicarea unei alocaţii, două chestii amărâte de tot. Acea zi a fost, totuşi, una dintre cele mai oribile.

Chioşcul şcolii se întoarce

Avem două chioşcuri la şcoală. La cel din subsol am fost azi şi am cerut un măr, care de obicei vine într-o pungă, dar acum stătea singurel pe poliţa aia mizeră acoperită cu hârtie naşpa şi pete de ketchup. I-am zis vânzătoarei că dacă nu îmi dă măr în pungă nu mai îmi trebe (Sper că nu m-a luat de aurolacă), aşa că tanti vânzătoare cum se decide să rezolve situaţia? ... Se duce să-mi pună mărul într-o pungă.

Bineînţeles că nu l-am luat. Şi nu pentru că mi-ar fi frică mie de microbii lor, ci din principiu. Dacă lumea le cumpără marfa la servirea asta, atunci n-au decât să rămână cu ce clienţi au.

Zice un coleg către mine: "Hai să mergem la magazinul de afară, că poate acolo au prostii de mâncare şi îi pârâm."... mda, facem ca iepuraşul cu marijuana (Bună ziua, aveţi marijuana? Mâinile sus, FBI!)

Nu mai pot. Nu mai pot cu chioşcurile. (Expresie a la Mircea Badea. Totuşi am noroc că nu e destul de popular blogul meu, altfel pentru chestia asta îmi dădea deseară numărul de telefon pe post. Are şi anonimitatea avantajele ei...)

Obsesia cu sexul

Presimt că, deşi aş vrea să mă limitez la cât mai puţine cuvinte, va ieşi din nou un tumult de cuvinte, o postare-roman referitoare la unul dintre subiectele preferate ale presei, artei... în general ale tuturor.

Pornesc de la ziarul Click!, superba publicaţie pe care o mai cumpără tata din când în când, deşi nu cred că prezintă prea mare interes pentru el. Titlul de o şchioapă vorbea despre o tanti "Sexy Brăileanca" (lăsând la o parte numele execrabil şi absolut deloc eufonic), pe numele de ţărăncuţă Florina, care se declară nimfomană. Articolul insistă asupra contextelor în care Sexy Brăileanca "s-a iubit" cu Ogică, Cioacă şi Bănel Nicoliţă. De ce trebuie ca asta să ocupe prima pagină, tot nu am înţeles.

Bun, "te-ai iubit". Şi? De ce este asta un lucru atât de ieşit din comun încât să-l faci cu totul şi cu totul public, ba să te şi consideri aşa şmecheră încât să ai un pseudonim precum Sexy Brăileanca. Încă nu s-a săturat lumea până în gât de toate pisicuţele astea sexoase care nici măcar nu arată bine, dar au făcut SEX. Incredibil! Chiar SEX? Da, sex. Ceea ce este perfect normal, banal chiar, toată lumea (de la jurnaliştii până la cititorii ziarului Click!) fiind un rezultat al faptului că doi oameni, cândva, au făcut sex.

Nu ştiu ce vorbesc. Aşa este. Mă leg de un subiect pe care nu îl cunosc în profunzime, dar te poţi contrazice cu cărţile de biologie? Sau mai crede vreunul dintre cititorii acestui blog că l-a adus barza?

Scandalul cu Ana Birchall nici nu îl mai trec în revistă, ci ajung la următoarul titlu frapant al presei, de data asta la televizor. Antena 2 sau 3, nu mai îmi aduc aminte (oricum amândouă posturile au pretenţii serioase) titra "Regina XXX le comentează pe amatoare". Pe ecran tronează Alina Plugaru, o deşteaptă care acum câteva săptămâni o filma MTV-ul în bibliotecă, alături de cărţile preferate. Şi minunata blondă îşi dă deci cu părerea despre amatoarele meseriei de vedetă porno? Nu am stat să ascult discuţia, dar m-ar oripila gândul că vreunul dintre cunoscuţii mei ar fi stat să sugă acumuleze din inteligenţa Alinei Plugaru.

Mai mult, ce ai putea comenta tu, ca vedetă porno, despre alte vedete porno? Trebuie să ai experienţă pentru a juca rolul acela pasiv şi degradant de femeie XXX? Trebuie să fii Alina Plugaru?

Apoi, arta. Ce vă veni dom'le cu poneii, cu organele, cu România peste hotare? Nu am să comentez prea mult rolul jucat de ICR în expunerea acestor aşa-zise opere, deoarece nu mă priveşte UNDE sunt expuse ele, ci DE UNDE vine obsesia artiştilor pentru părţile intime. Pe principiul "Nu-ţi place, nu te uiţi!", nici eu nu sunt o fană a porcăriilor pictate de unii. However, dacă sunteţi pasionaţi de astfel de picturi, mulaje şi poze, nu este problema mea, însă ar fi o chestie să-şi dea seama toţi imbecilii care se uită ca viţelul la poarta nouă la România sub formă de organ genital feminin, că s-ar putea uita şi la o carte de biologie.

În definitiv, desenul unui stomac sau disecţia unor broaşte amărâte ne scârbeşte profund, dar un prim-plan sub talia unor femei sau bărbaţi e interesant. E artă.

Sexul e ceva normal. Now get over it.

Celebritatea mea şi jucării educative

... Cu celebritatea nu e mare lucru, dar un grup de puşti de a cincea-şasea au trecut pe lângă mine astăzi, şi au remarcat că m-au văzut aseară la NCN. Nu ştiu cine se uită la NCN, dar mulţumesc oricum pentru vizionare.

Data viitoare voi ţinti mai sus şi veţi putea vedea la OTV "Serialul Elodia - episodul 334, Călina este adevărata Magda şi numai ea ştie adevărul!". Apropo, azi am văzut păpuşa Oana (Zăvoranu, dacă îşi mai aminteşte cienva de ea?) şi m-a întrebat soră-mea dacă nu apare şi o păpuşă Elodia. Eu zic că nu apare, dar poate facem un sondaj cu SMSuri, pentru cei interesaţi, trei SMSuri la zece mii.

Dar o păpuşă Valentin Stan [omu' cu laptopu']? Să îl apeşi pe burtă şi să zică "Atenţie, domnu' Gâdea, atenţie la ce face Băsescu, domnu' Gâdea!" Nu? Hai că practic vă dau idei bune gratis tuturor celor cu firme de păpuşi.

A3, S3

Audi A3 şi S3 vor fi relansate, într-o nouă prezentare. Aşteptăm şi noul A4 pentru blondele pasionate de şofatul foilor de hârtie, şi A seis, six, seiso şi sexi, dacă se poate, pentru ţăranii care nu au încă accent sau maşină cu ce să se laude.

La sugestia comentatorilor

El este Vlad Miclea, aka yoggy. Diploma* şi medalia în curând...
[bazat pe comentariile de la postarea "Reclama emo", de aici]

*pardon, micloma.

Eu doar îmi încurajez echipa

... dar cu alţii e altă treabă. ucluj.ro scrie:

In cele din urma, organizatorii meciului Silvana Silmeul Silvaniei - "U" Cluj din Cupa Romaniei au decis sa-i lase pe toti suporterii Universitatii Cluj sa intre la meci, gandindu-se probabil ca e mai bine sa fie in tribune decat sa bantuie prin oras.

Mare-i grădina ta, Doamne, dar eu tot cu "Universitatea" ţin.

În viaţă şi în stare bună

"Ostaticii români răpţi în Sahar sunt în viaţă şi în stare bună." citez aici ştiri.ROL.ro care citează NewsIn, care citează Reuters. Nu ştiu de unde până unde s-a ajuns la această expresie, dar nu cred că dacă m-ar fi răpit cineva m-aş fi simţit atât de ... în stare bună.

Păi ce? Arăta oamenii a a calculatoare trimise prin poştă, sau a maşini second, să aprecieze cineva că sunt în stare bună? Sau te pomeni că ei s-au trezit comentând:

Mdaaa, stă un tip cu puşca la capul meu, mi-au rupt vreo două oase, n-am mâncat decât apă cu pită în ultimele ore, dar în general mă simt bine, deci am o stare generală bună.
Acum sunt şi eu puţin Gică Contra. Oricum, dacă foloseau o expresie precum integri din punct de vedere fizic, atunci nu înţelegea mamaia ştirile de la ora 5, şi nici ţăranul Audi nu era prea impresionat de eveniment.

... Dialoguri de azi

Floriana (soră-mea): Am numărat azi câţi emo am văzut la şcoală.
Eu: Da? Câţi?
Floriana: 13 - 16.
Eu: Da' de unde ştii că nu l-ai văzut de două ori pe acelaşi?
Floriana [gânditoare]: Hmm... De fapt, să ştii că doi dintre ei semănau foarte bine... Dar sigur nu era unul şi acelaşi pentru că unul avea părul peste ochiul drept şi celalălalt peste ochiul stâng.

***
Profa de economie: Aristotel e părintele economiei, a logicii, a geografiei... Aristotel e părintele multora.
Din clasă: Mare c*rvă, Aristotel ăsta!
Profa de etică [... peste trei ore]: Ştiţi cine e părintele eticii?
Mihai îmi şopteşte: Aristotel.
Eu [pusă pe glume, tare]: Aristotel?
Profa de etică: Da, Aristotel.

***
Profa de etică [exasperată, după ce a citit deja de două ori un citat din Andrei Pleşu]: Măcar acuma îmi spune cineva ce vrea să zică despre etică?
Răspunsul filosofic: Etica... e totul!

***
(revin cu postări coerente în curând.)

Pitzi şi messingiăr

Eu cu o poză cică pitzi la avatar. Părul ridicat, buzele ţuguiate, tot tacâmul.

colegu' microbist (referitor la avatar): pitzi
colegu' microbist: :-"
Calina Cenan: >:P
Calina Cenan: :P
Calina Cenan: :*
colegu' microbist: ai si tu buitoane
colegu' microbist: si gimi chu?
Calina Cenan: nu.... dar am gloss
Calina Cenan: =))

Reclama emo



hai că e destul de bună. Şi-aşa sunt destui.

Observa cineva zilele trecute că marea majoritate a bobocilor şi a celor de a opta de la noi din liceu s-au făcut emo... sau arată emo. Partea bună este că, peste trei ani, nu vor da bacul decât jumătate dintre ei, iar albumul cu fotografii şi sonetele pentru profesori vor fi dedicate celeilalte jumătăţi a clasei, odihnească-se-n pace!

Later Edit: Acel "cineva" se numeşte Vlad Miclea [yoggy] şi nu eram sigură dacă vrea reclamă la mine pe blog. Nu e plagiat, doar că tu, regretabil, dar nu ai blog. Mi s-a mai întâmplat să pun numele vreunuia pe blog şi să nu îi placă. Scuzaţi vă rog incidentul. :)

Cei mai frumoşi actori

O întrebare standard în majoritatea cercurilor sociale, pe care până acum am reuşit să o evit este "Ce actor/actriţă ţi se pare că arată cel mai bine?" Ieri mă uitam la TV la ceva top al frumoşilor bruneţi de la Hollywood şi, deşi pe locul I a fost Eva Mendes, m-am bucurat să-l văd pe Eric Bana pe locul II (dar totuşi primul dintre bărbaţi, nu?).

Aşadar, am ajuns la nişte concluzii. Cel mai bun(oc) actor, cel puţin mie aşa mi se pare, este Eric Bana (Hulk, Hector din Troia). E masculin, e brunet, e sexy, e făcut, are ochi mişto şi aşa mai departe, pe lista calităţilor unui bărbat-bine.

Cât despre cea mai faină actriţă, nu mi se pare a fi nici Eva Mendes, nici Angelina Jolie, nici Catherine-Zeta Jones, nici Jessica Alba, nisi Scarlett Johanson. Dacă mă întrebaţi pe mine, eu o aleg oricând pe Debra Messing. Deşi toate pe care le-am enumerat au farmecul lor cu totul aparte, Debra Messing are ceva special, ceva simpatic, ceva draguţ dar sexy în acelaşi timp.
Subscrie cineva? Sau aveţi voi idei mai bune? Aştept comentarii.

Anomalii d'ale României

Pentru că unii nu se pot abţine să nu mănânce ca nişte porci, s-a dat legea ca alimentele nesănătoase să fie scoase din vânzare la chioşcurile şcolare. Ţin să spun că azi nu am avut sandwich la pachet şi am răbdat o foame cruntă. Fără patiserie, fără prăjituri, fără sărăţele... Am mâncat un măr, ceea ce nici vorbă să îmi potolească foamea, ba mai rău.

Din clasa a 11ea nu ne mai dă ministerul manuale gratis, pentru că a 11ea şi a 12ea nu sunt clase obligatorii. Deci trebuie cumpărate manuale de vreo 20 de lei pentru fiecare materie. Învăţământ gratuit, my ass.

Un tip i-a dat iubitei un avion cu numele lui pe fuselaj. Ştim câte locuri are, cât a costat, cât de romantic şi galant e iubitul şi că va angaja pilot profesionist... Pe de altă parte, nu ştim de unde a scos banii. (sursa: CanCan via ştiri.ROL.ro)

O educatoare a dat afară din grădiniţă doi copii de etnie rromă, pentru că nu avea locuri. Directorul a transmis familiei că cei doi se pot întoarce... dacă aduc o măsuţă şi două scaune. Nici nu pot comenta nimic la asta. (sursa: Curentul via ştiri.ROL.ro)

Film

Tocmai m-am întors de la cinema. Am văzut un film numai şi numai şi numai cu gagici. Nici măcar printre figuranţi nu erau bărbaţi. Două ore!

Mă dor ochii, aşa că merg să mă culc. Pe mâine.

Ottawa şi ce politicieni au ei pe acolo

Reuters anunţă că prim-ministrul Canadei şi-a cerut scuze pentru o glumă neagră făcută la adresa principalului său contracandidat. Confruntându-se cu o epidemie de listerosis, acesta a spus că ar fi preferat ca boala să-l scape de competiţia politică, ulterior scuzându-se pentru lipsa de diplomaţie.

Cum ar fi fost în România:
Tăriceanu face o remarcă asemănătoare în ceea ce-l priveşte pe X, principalul contracandidat. CanCan şi Click! publică un articol despre noul Lexus cu faruri din briliante pe care îl are nevasta lui Tăriceanu, respectiv la ce club de fiţe din capitală îşi petrece nopţile fiica/nevasta lui X şi la ce salon îşi tunde bichon-ul. Ziarele politice trec pe două tabere. Sinteza zilei face o ediţie specială cu Valentin Stan (omu' cu laptopu') care comentează asupra evenimentelor:

Domnu' Gâdea! Auziţi ce face Tăriceanu, domnu' Gâdea?

X ţine o conferinţă publică în care îi răspunde cu aceeaşi monedă lui Tăriceanu, apoi promite că dacă va fi votat nu numai că va opri epidemia, dar va şi mări pensiile, alocaţiile elevilor şi salariul minim. Tăriceanu îl acuză că e mincinos. Boc, indiferent dacă e implicat sau nu în poveste, ţine un discurs lung şi plictisitor care se dă la televizor.

Dan Diaconescu reia serialul Elodia, de data aceasta presupunând că avocata a fost răpusă de epidemia despre care vorbeşte Tăriceanu. Băsescu îi trimite o bucată de bilet la Tăriceanu, sub formă de hârtie igienică. Povestea se încheie în săptămâna dinainte de alegeri, pentru că atunci nu se face campanie electorală.

Statul nu are de câştigat nimic. Viaţa continuă.

Cocalari vs. Metallica

Nu voi putea niciodată să înţeleg ce îi face pe unii oameni să conteste muzică de necontestat? De ce trebuie ca un cocalar prost să comenteze diverse chestii la adresa albumului nou de la Metallica, în momentul în care fanii genului şi criticii au primit Death Magnetic foarte bine? Pentru că el e interesant, de-aia. Citez din sublima creaţie a autorului recenziei:


Pentru a pune diagnosticul definitiv trebuie sa revenim la articolul din Wikipedia. Indivizii care trec prin criza varstei a doua indeplinesc conditiile:
  • urmaresc un vis nedefinit - Waiting for the one / The day that never comes
  • regreta nerealizarea unor teluri - How can I be lost / In remembrance I relive
  • doresc sa se simta tineri - Clar, doar canta metal.

Da, într-adevăr sunt simptome specifice celor de vârsta a doua. Alphaville au cântat Forever Young (mereu tânăr) când nici nu au atins măcar 30 de ani, nimeni nu îi învinuieşte pe ei că îşi doreau tinereţe veşnică şi nici tocmai metal nu cântau. Urmăresc un vis nedefinit, regretă nerealizarea unor ţeluri... Mă cam regăsesc şi eu pe aici, ceea ce înseamnă că am trecut de sublima vârstă de 40 de ani... Trist, mă duc să ascult melodii depresive! Dar înainte să termin cu superba recenzie.

Pentru a-si lua gandul de la varsta deprimanta, se dedau la activitati precum:
  • abuzul de alcool - Hetfield, se stie.

Hetfield a petrecut o perioadă lungă de timp într-o clinică de dezalcoolizare. Nu mai bea; are în schimb trei copii şi o nevastă cu care trăieşte fericit, ca orice om normal de vârsta lui. Fără crize, fără scandal. Toţi cei patru membri ai trupei fac sport regulat şi au hobby-uri.

  • achizitionarea unor obiecte scumpe,cum ar fi masini sport, haine, bijuterii - poza asta este celebra.

Au bani. Măcar ei îşi cumpără originale, nu D&G de la Dă-i cu Grebla şi LaCostel. De unde ştii că nu îi cumpăra nevestii o rochie de ziua ei, sau nişte pantofiori pentru fii-sa?

  • depresie - vezi Unforgiven III.

Deci repetăm: ca să îşi ia gândul de la vârsta deprimantă recurg la depresie??? N-are voie omul să compună o piesă lentă?

  • acorda mare atentie aspectului fizic - Si-au tuns pletele.

Aia s-a întâmplat în 1996, acum 12 ani, când au lansat albumul Load. Aşadar nu tocmai recent. Probabil aţi fi ştiut asta dacă singura dvs. sursă de documentare nu era Wikipedia.

5 motive sa asculti Metallica in 2008
  1. Ai 15 ani.
  2. Esti urat.
  3. Prietenii tai indeplinesc criteriile 1 si 2.
  4. Parintii nu te inteleg. Ai auzit ca sa fii emo e naspa, deci ai ales sa fii roacher.
  5. Au scos cateva albume ok acum doua decenii.
10 motive sa NU asculti Metallica in 2008
  1. E metal.
  2. Te afli in anul 2008.
  3. Nu in 1985.
[şi continuă]
La asta efectiv m-am blocat. Ce bine mi-a înţeles viaţa nenea cu recenzia... Trebuie să înţeleg de aici că sunt urâtă şi emo, pentru că îmi place Death Magnetic? Vai, dar ce compliment! Mulţumesc din sufleţel şi pupic dulce. Dacă nu vă place de mine nici emo nici rock, mă găsiţi mâine cu părul tapat şi cu o poză făcută cu mobilul în baie, pe un site foarte cunoscut din România.

sursele: In Arid Glamor, de unde am şterpelit linkul şi articolul în sine.

Oftica de toate zilele

Nu vi se pare superb cuvântul oftică? Atât de sublim şi totuşi atât parcă scos din inimă de mahala! Şi, în plus, e şi cool să te ofitici. Cum altfel să-ţi etalezi fiţele, superioritatea, egocentrismul? Păi e la îndemâna oricărei pseuso-vedete să se ia în gură cu unii şi alţii, doar doar va ţine paginile ziarelor ocupate.

Şi le iese. Astfel, de câte ori citesc ştirile pe net dau de cum se oftică Boschet că coafeza i-a ars freza Izabelei (prietena lui blondă cu sâni... sau aia era Andreea?), cum se oftică Mihaela Rădulescu pe propriul trust media că au dat o amărâtă de poză trucată în Paint de un blogger (zoso.ro), cum se oftică presupuşii viitori prim-miniştrii înainte ca măcar să ajungă în post pe sistemul actual. Se oftică mamele că le începe şcoala la copii, se oftică Piţurcă pentru că lumea îl critică şi pentru difuzarea casetei cu trişatul la cazino... Cei din turism nu se lasă mai prejos, fiind la concurenţă mare cu Străinezia în ceea ce priveşte ofertele de vacanţă, iar Alinei Plugaru i s-a furat televizorul.

Dacă vă gândeaţi să citiţi presa astăzi, luaţi-vă adio. Am făcut eu un rezumat: A trecut sfârşitul lumii. În lipsă de altă ocupaţie, ne ofticăm.

Întrebare: România - Ucraina, etapa bancuri

Iritat de pledoaria bazată pe aceleaşi câteva argumente a ucrainienilor în cazul Insula Şerpilor, agentul României la Haga, Bogdan Aurescu, le-a relatat judecătorilor o anecdotă cunoscută a lui Caragiale, şi anume Castravetele (cu elevul care ştia o singură lecţie, cea cu castravetele de la biologie, repetând-o chiar dacă era întrebat cu totul altceva). [ROL.ro]

Mai comentează careva că nu suntem naţiune veselă?

A început şcoala

... şi totuşi nu mă simt diferit, nu simt nevoia să mă exteriorizez că vaiii, ce naşpaaa!. Ce e urât e că mă aşteptam să se reducă mult numărul de ore, pentru că aşa se zvonea, nu? Că vom face numai matematică şi informatică până ne iese pe nas şi că o lăsăm mai moale cu chestiile umaniste. Da' de unde? O singură oră avem în minus, restul sunt umplute cu opţionale...

Deci şcoală. Dar în continuare blog, tae-bo (mi-a mai trecut din durerea de picior şi sper să mă mişc cât de repede), radio, CISCO, Cambridge şi multe alte prostii care îmi ocupă zilele. Nimic nou.

Boxele civilizaţiei

Este un concurs pe sono.ro care le cere participanţilor să posteze pe blog o poveste neconvenţională despre folosirea boxelor. Aşa că, a fost odată ca niciodată...

Era o zi de vacanţă perfectă, cu păsărelele cântând pe afară şi alte alea. Bine, în măsura în care la bloc se poate vorbi despre linişte şi pace, pentru că nici ce m-am aşezat la calculator în camera dinspre curte, că aud bzzz... duşmani, bzz.. femei, bzzz... şmecherul nambăr uan. Ies pe balcon, nişte domni de o oarecare etnie, în jurul unei dacii 1300 cu "sistem audio", îşi scuturau abdomenele bine definite de bere pe ritmuri de manele.

Ţin să spun că blocul meu e plin de pensionari, care abia de ar avea starea de spirit să le zică să dea mai încet muzica, darămite să îi contracareze. Aşadar, cum ar zice Spiderman, With a pair of speakers lies great responsabilty. Era de datoria mea să pun altceva care să îi acopere, mai ales că între timp au reuşit să dubleze versurile cu o serie de voci afone sau pur şi simplu cu înjurături. Rock nu puteam să pun că-mi urcam pe cap EU vecinii, la jazz nu ar fi priceput gluma, house probabil le-ar fi plăcut.

Soluţia a fost clasică. Muzică clasică. Pregătind un playlist de câteva piese, deşi nu ascult foarte des genul, mă aşteptam să nu le ajungă un Mozart şi un Beethoven, că va trebui să trec la Wagner, Ceaikovski, Bach, Puccini... Dar au înţeles rapid. Nu ştiu dacă au mutat micul chef înăuntru, dar pe afară nu mai era nici ţipenie de "Milion cu milion, fac mai multe milioane/Unii-şi cumpără maşini, eu îmi cumpăr avioane".

Şi aşa am salvat eu lumea... Ei, poate nu lumea, dar urechile pensionarilor da.

Vă rog votaţi această poveste la www.sono.ro/participanti-concurs/blog-30 şi pot câştiga un sistem audio cu care să-mi continui misiunea de pace în lume.

Propunere Emmy

Se tot laudă cei de la ProTv că au fost nominalizaţi la premiile Emmy a doua oară, dar uite că există, în România, un post TV mult mai tare care însă, din păcate, este eclipsat de televiziunile centrale. Nu facem, măi, o petiţie online cum e moda mai nou, să fie ăştia de la ArgeşTV disponibili la nivel naţional? Şi, dacă tot suntem acolo, hai să-i băgăm şi pe lista de la Emmy.

Poate vă întrebaţi cum am ajuns la concluzia că ArgeşTV merită toţi banii. Ei bine, când a apărut videoul cu bâlciul, am zis că aceast material jurnalistic genial este un caz singular:

Dar azi am avut ocazia inedită să citesc la visurat despre un reportaj exclusiv. Senzaţional! Numai apariţia Elodiei ar putea fi mai senzaţională.

Uite-l, ce cultură, ce inteligenţă, ce şarm. Dacă fetele din lumea întreagă visează să fie Bond girls este pentru că încă nu l-au cunoscut pe 008. Vă rog, mai vreau reportaje ArgeşTv!

Scandal, sport şi două tipe

Nu sună bine titlul? Nu sună a tabloid? Pentru că, mai nou, mi se pare că şi blogul mi s-a tabloidizat. Ieri am avut cel mai mare număr de vizitatori unici de când am început RealCrimson, cărora le mulţumesc mult. Totuşi, se pare că atrag aşa mulţi numai atunci când e vorba de ProTv, de Elodia şi de alte chestii de senzaţie. Atunci ne jucăm de-a tabloidul în continuare?

Nu. Pentru că azi sunt pusă pe critică. În primul rând, să ne ocupăm de mizeria fotbalistică. Naţionala de fotbal a României s-a chinuit să-i bată pe cei din Insulele Feroe, în minutul 60 reuşind să bage un gol în poarta adversă pentru 1-0. Marcatorul a fost Răzvan Cociş, cel care acum câţiva ani juca la "U". Restul pe spate ca viruşii: Ghionea primeşte cartonaş roşu, Rădoi accidentat (nu că n-ar fi accidentat de obicei) şi Ovidiu Petre are baiuri la genunchi, sau după cum spune sport.ro, e fragil. Mânca-var mama de sensibili, fotbalicioşilor! Feroe trebuiau să fie ciuca bătăilor. Sunteţi plătiţi să bateţi mingiuca, să alergaţi şi să daţi cu piciorul într-o chestie de piele cu aer înăuntru... dar voi sunteţi sensibili.

Cel mai mişto mi s-a părut Piţurcă, care a ieşit să dea din gură şi s-a trezit zicând:
Am făcut un meci spectaculos!
Ce-am făcut? 1-0 e spectaculos? Să primeşti roşu pentru că ai lovit pe unu' din echipa adversă de l-ai culcat la pământ? Asta nu e spectacol, e ruşine.

Trecem la gagici şi scandal, da? Ia uite două tabloide şi ce poze au în ele. Mai jos este un screenshot al ediţiei online din Libertatea, cu o tipă de altfel drăguţă, dar care cică îşi vinde virginitatea. În articol este vorba de tânăra britanică Natalie Dylan, care are nevoie de bani pentru un masterat. Bineînţeles, câteva rânduri mai jos, nu mai e vorba de niciun masterat, ci de plata unor datorii ale tatălui ei.

Şi acum CanCan, un alt ziar de scandal şi de succes, care ia poza, o fotoşopează, pune sigla de la CanCan, şi foloseşte imaginea pentru a ilustra un articol despre nişte egipteni care au furat subiectele unui examen important.Dar unde greşeşte gagica şi ce a făcut până la urmă? Ei, poate nimic, dar are faţă frumoasă şi dă bine prin tabloide, fie că e şatenă sau brunetă, fie că e britanică sau egipteană. Cum să nu iubeşti presa de scandal românească?

Una aşa bună demult nu am văzut

Cine altcineva decât superpostul de televiziune care a inventat ştirile de la ora 5, violul în grup al babelor şi sinuciderile EMO în masă? Cine altcineva decât regele audienţei, ameninţat poate numai de OTV?

Sigur, PROtv revine cu o chestie foarte beton. Un sondaj cu privire la Cine ne va salva de sfârşitul lumii? Şi de mă înghite gaura neagră astăzi, măcar scap de lipsa de cultură din jurul meu, de tabloidizarea extremă a presei (că parcă ştirea asta e pentru retardaţi, zău) şi de o altă serie de porcării asemănătoare. Despre sondajul PROtv nu am de zis decât că lipsesc câteva personaje la care m-aş fi gândit eu: Elodia, Corneliu Vadim Tudor, Mihaela Rădulescu în chiloţi roşii, Mircea Badea, câteva trupe de heavy metal, Mitică Dragomir... şi mama.

linkul aici, vă rog votaţi cum credeţi de cuviinţă; eu nu fac campanie electorală pentru nimeni.

[mulţumesc Awi pentru link], iar în cazul nefericit în care nu mai e valabilă adresa, am făcut eu un print screen:

A-propos de sfârşitul lumii

Uite o tanti om de ştiinţă care s-a decis să facă o melodie rap ca să explice experimentul pe înţelesul blondelor şi şmecherilor de cartier.

Din lume

Rusia: Se plănuieşte ca South Park să fie interzis, după ce mai mulţi telespectatori s-au plâns de conţinutul nepotrivit al desenelor. Oare în Rusia nu sunt trupe de hip-hop pe nume Paraziţii?

SUA: La MTV Music Video Awards, Britney era normală. Serios, şi pe mine m-a uimit când am văzut ceva scene. Nu ştiu dacă e deoarece în ultima vreme a fost prinsă tot în posturi nepotrivite unei vedete, sau pentru că demult nu a mai fost în spotlight, dar părea chiar mai strălucitoare decât pe vremuri, în epoca de glorie.

România: Blogul meu face al 100-lea post. Chiar ăsta.

Franţa: Un chirurg plastician fals care îşi opera pacienţii ilegal, în Marsilia, a fost condamnat la 3 ani de închisoare. Din păcate, doctorul nu a fost încă chestionat de reporterii OTV dacă a operat-o sau nu pe Elodia. Aşteptăm reacţia dlui. Lăzăruş, poate mai scoate de vreo 2-3 episoade.

Elveţia (de fapt la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, dar de Franţa am mai zis odată): Mâine murim înghiţiţi de găurile negre care vor rezulta dintr-un experiment ştiinţific. Adică o mână de savanţi vor să vadă cum a fost fix după Big Bang şi pentru asta vor ciocni două chestii (particule sau aşa ceva, nu două beri). Eh, dar dacă nu murim reveniţi şi mâine pe Real Crimson.

Dovada că evoluţia există

TLP, fii pe fază! Un subiect foarte dezbătut este existenţa sau non-existenţa evoluţiei. Sunt într-adevăr ultimele generaţii mai deştepte şi mai adaptate decât cele anterioare? Uite că da, şi încă vizibil. Deşi este vorba doar de o singură generaţie diferenţă, se pot vedea îmbunătăţiri ale situaţiei:

Lui îi place Bach, lui mamă-sa îi plăcea Dinu Maxer.

Xilină pentru Călina

Am păţit că mi-am tăiat prea tare unghiile. Şi atunci una dintre ele a crescut aiurea, s-a bagat în carne şi am ajuns să mă opereze. Practic mi-a bagat o injecţie NAŞPA de anestezic, apoi mi-a retezat (cred) o parte din unghie, până la rădăcină, după care a cauterizat tot ce era pe acolo. Nu ştiu exact pentru că nu m-am uitat; acum e ok, anestezicul începe să treacă şi implicit mă doare toată zona unghiei mare de la picior.

Absurd că am ajuns la asta pentru că mi-am tăiat prost unghiile (ştiu), dar ideea e că acum sunt ţintuită în casă şi la calculator, deci probabil când găsesc ceva material ok de comentat, voi mai posta pe blog, asta deoarece în ultima vreme nu v-am prea servit revoltăciuni, funny stuff şi alte alea.

Oricum, bancul zilei (sec) a fost următorul: Mama se duce până la farmacie, eu cu un pansament plin de sânge şi nu pot călca decât puţin pe călcâi.
Mama: Să stai aici cuminte până mă întorc, bine?
Eu: Mda... Ce aş putea să fac? Să mă ridic pe vârfuri şi să fug afară?
Mama: Da, pe poante. (poante=vârfurile picioarelor, ca să vă scutesc de un google)
Eu: Eventual pe bancuri, dar slabe şanse.

Dar aşa suntem noi, seci.

2 x rasism funny

cu mexicani:

... coming soon. And bringing cousins.

şi cu negri:


ultima via piticu.
Enjoy.

A, încă ceva: scuzele

Hai să le căutăm scuze fotbaliştilor, bieţii de ei.

Să fie de vină jurnaliştii care i-au hărţuit? Atmosfera umedă a stadionului (părerea lui Piţurcă asta a fost)? Au mâncat ceva ce nu le-a căzut bine? A trecut o pisică neagră prin faţa autocarului? I-a blestemat Elodia?

Nu? Păi dacă sunteţi bărbaţi, recunoaşteţi-vă vina. Măcar, într-o anumită măsură, Piţi a făcut-o. Ieşiţi şi voi, jucătorii, şi daţi-vă cu firma-n cap. Poate că nu va prinde la gagici belea,  dar măcar veţi creşte în ochii unora din ţara asta.

România - Lituania



Premieră pe Real Crimson: primesc ameninţări pentru a scrie despre acest subiect. Pentru că a fost un jeg imens, pentru că acum, când în sfârşit joacă în Cluj-Napoca, cei mai tari fotbalişti din România iau bătaie în mod ruşinos, sunt umiliţi de Lituania.

colegu' microbist: de nu scrii despre meci pe blog te bat

Cum am văzut eu meciul? Nu am fost pe stadion, pentru că se împlineau 21 de ani de când sunt ai mei căsătoriţi şi am ieşit la o pizza cu ei şi ceva prieteni de familie. Totuşi, s-a întâmplat să fie La Ligă, unde pe toate ecranele era aceeaşi mizerie de meci. Politicos şi fără să mă manifest prea tare, aştept să se manifeste pozitiv restul celor din restaurant. Şi aştept. Şi aştept. Aştept o ocazie pentru România, un şut pe poartă, un comentariu entuziast, orice... Dar nu vine. Vine numai o ploaie de goluri în poarta noastră, pe final erau 3 minute de prelungire şi eram aproape sigură că vine şi al patrulea gol, cât să ne umilească cu totul.

Galeria s-a comportat foarte decent, aplaudând ale treilea gol al lituanienilor, net superiori unei naţionale române derutate, înfrânte, dar vinovată pentru rezultatul meciului. Nu numai fotbaliştii, ci şi Piţurcă. Şi acum începe ceea ce vreau eu să subliniez. Nu e vorba despre acest meci în mod exclusiv, ci despre porcăriile birocratico-monetare care îi împiedică pe sportivii adevăraţi să iasă la suprafaţă.

Li s-a urcat la cap că ei sunt cei mai tari fotbalişti, că sunt într-o naţională cât de cât renumită, dar nu se ridică la standardul genraţiilor trecute, care au stabili această reputaţie. Mai degrabă îi interesează prafurile, femeile, scandalurile din tabloide, Ana Maria Prodan, averea lui Becali şi a burtoşilor de la Dinamo, certurile de palmares. De unde să îşi adune energie şi pentru a juca fotbal? De când este treaba fotbaliştilor români să joace fotbal? Plus că Piţurcă nu face faţă postului de anternor de naţională.

Se întâmplă, de asemenea, la toate sporturile, ca nişte îmbuibaţi din federaţii să nu dea doi bani pe valoarea unui sportiv adevărat. Să nu impulsioneze pe cei care merită, să dea un car de bani numai pentru fotbal (despre maratonista naţională, Constantina Diţă, am auzit o bârfă că primeşte pentru medalia de aur de la Beijing cât un fotbalist la un derby de Liga I), lăsând orice alte preocupări pentru alţii. Părinţii care vor să aibă copii la sporturi de performanţă n-au decât să scoată banii, în timp ce Federaţiile, de mână cu aleşii ţării, susţin sportul român prin înflăcărarea spectatorului român, punând bazele unui naţionalism fals.

Da, şi eu ţin cu o echipă de fotbal, cu naţionala română şi cu sportivii români de peste tot, fie ei campioni sau doar participanţi la diverse competiţii. Dar va mai curge multă apă pe Someş până voi aproba toate porcăriile autohtone în ceea ce priveşte performanţa sportivă. Aşa e la noi: avem multe vedete, dar ne lipsesc caracterele adevărate, ambiţioase şi exemplare cu care vrem să crească generaţiile următoare.

Suntem decadenţi.

Bila albă/neagră: Muzică nouă

Hai că demult nu am mai avut nimic cu muzica şi demult nu am avut intervenţii cu bile, aşa că azi am de gând să le combin puţin. În buna credinţă a blogului meu (pe care bine îl caracteriza cineva drept cam revoltat) am să mă leg şi de viitorul României din punct de vedere muzical, şi de promovarea superfluuă a tinereţii şi a senzaţionalului. Să începem:

... cu bila neagră, pentru că aici am mai multe de comentat. Cine-s fetele astea? Blaxy Girls, o trupă de fete din Constanţa care s-au apucat să cânte. Numai una dintre cele cinci a terminat liceul, au lansat un single şi imediat a sărit mare parte din ascultătorii fideli de muzică românească să pretindă că fetele reprezintă viitorul. Viitorul muzicii autohtone adică. De ce vă grăbiţi, oameni buni şi critici amatori? Mie nu mi se pare că melodia este complexă sau calitativ bună, nu mi se pare ok că o mână de fete sunt gata să renunţe la (cel puţin o parte din) învăţatul la şcoală pentru un succes care nu va dura mult, ci doar până la the next best thing. Au în jur de 16-18 ani şi nu le critic pentru că sunt tinere (ar fi culmea, având în vedere că sunt de o vârstă cu ele), dar nu ar fi fost mai bine să termine măcar liceul? Să intre la un Conservator, ceva? Departe de mine gândul de a le submina munca grea pe care au depus-o ca să ajungă acolo unde sunt acum, dar o astfel de lansare prematură nu are de obicei succes îndelungat.

Pe scurt, lansarea acestei trupe a avut succes din două motive. Unul e pentru că sunt fete şi bunoace. Adică, la fel ca, mai nou, în politică, nu contează că o astfel de bunoacă se pricepe sau nu la ceea ce face, important este să prindă la public. Mai fluturi cosiţele de zână, mai porţi un cercel, o geantă, şi eşti imaginea partidului. Respectiv, dacă 5 fete arată corespunzător, le băgăm într-o trupă, doar şi la Pussycat Dolls, numai Nicole cântă, restul fiind decor. Al doilea este că nu arată la fel de conformist ca restul trupelor. La ele nu este încă exacerbată tendinţa de a face muzica prin mişcatul fundului, ceea ce le dă avantajul "arată bine fetele, dar uite că nu se dezbracă aşa tare, deci înseamnă că şi cântă pe bune, nu?". Plus că nu par pitzi, dar nici chiar emo nu sunt.

Într-o Românie saturată de imaginea de pitzi care cântă numai cu vocea, Blaxy Girls sunt văzute ca fiind viitorul muzical al României pentru că ţin nişte instrumente în mână, şi pentru că sunt fete. Eu zic să mai aşteptăm; în 2-3 ani poate ne putem pronunţa cu privire la trupa asta, dacă se menţine sau dacă rămâne la stadiul de one hit wonder. Pe viitor, poate vor lansa materiale mai bune şi îşi vor şlefui puţin stilul. Bila neagră nu le revine lor neapărat, ci celor care le-au ridicat în slăvi capacitatea muzicală deocamdată mediocră.



Bila albă, unde mă abţin de la dezbateri, este pentru ultimul single Metallica, de pe albumul Death Magnetic. Personal, îmi place mai mult decît St. Anger, asta spun pentru că mulţi s-au apucat să facă comparaţia. Se vede că au muncit mult, atât pe voce şi instrumente, cât şi pe compoziţie. Ce mai, sunt legende vii, sunt creatorii unui cvasi-cult, sunt de necontestat în domeniul lor.

To make things clear

Cred că am zis şi mai demult care este părerea mea despre religie, şi anume, că este o treabă profund personală. Mă scârbeşte felul în care unii popi îşi fac case pe banii enoriaşilor care bagă banii pentru reconstruirea bisericii. Mă scârbesc manualele de religie ale copiilor (vezi exemplul Florianei, sora mea) care sunt pline de prozelitisme, de poveşti vânătoreşti care nu au nimic de a face cu religia.

Aveam o postare, din 4 martie anul acesta, când blogul meu era încă în faşă, despre aberaţiile din unele manuale de religie. Dar nu numai în manuale se spun tâmpenii, le spune şi profesorul la clasă. La o clasă primară am auzit că se vorbea despre faptul că microbiştii sunt satanişti pentru că înjură pe stadion, la alta că cei din trupa AC/DC sunt demoni (cei de la AC/DC au vreo 50 de ani, nu cred că le mai arde de prostii de-astea), că simbolurile diavolului sunt peste tot (fulgere, pentagrame &co., unde se poate purta o discuţie lungă despre cum au ajuns atribuite diavolilor, când de fapt aparţineau doar altor credinţe decât cea creştină).

Am să pun un banner spre o campanie împotriva îndoctrinării religioase în şcoli, pe care, dacă vreţi, îl vizitaţi. Părerea mea este că totuşi, copiilor trebuie să li se facă o educaţie religioasă moderată, acasă. Orele de religie ar trebui să fie informative, să nu aducă prejudicii altor religii (din seria catolicii sunt de vină pentru Marea Schismă, sectele îşi atrag adepţii prin înşelăciuni şi şantaje) şi, mai ales, să nu întărâte minţile încă în formare ale elevilor împotriva nimănui. Un Tatăl Nostru, o icoană, nu mă deranjează absolut deloc... dar prostiile spuse de unii profesori sunt altă mâncare de peşte.

Live and let live.