Cliffhanger

În curând, poveşti despre noile experienţe cu facultatea. Cel mai probabil în weekend, având în vedere că zilele astea sunt tot pe fugă... Da' aşa îmi place!

Piţipoancă de meserie

Plăcerea mea vinovată de a citi tabloidele are avantajele ei. Măcar nu trece nicio zi fără să chicotesc cât de cât în faţa monitorului la ce exprimări sunt alese pentru tipar. Aşadar, astăzi este vorba despre un pensionar lovit cu maşina de o tipă de 18 ani, prezentată de către cei de la Libertatea după cum urmează:

Anastasia Simona Tănase, o piţipoancă de 18 ani din Constanţa,

Deci da? Prin asta o identifică ei. Nu tânără, nu femeie, nu domnişoară, nu elevă, nici măcar vitezomană, sau fată de bani-gata, după cum sugerează noua deontologie a senzaţionalului, ci pur şi simplu piţipoancă. La interviu, de exemplu, ăsta i-ar fi subtitlul. Am avea pe Ana Pop - casnică, Ionel Pandele - pensionar, Grigore Aflorăresei - economist şi Anastasia Tănase - piţipoancă. Sau pe cartea ei de vizită, mai mult ca sigur ornată cu sclipici roz şi auriu, ar apărea asta sub numele ei.

Înţeleg folosirea acestor titulaturi într-un cadru non-formal, dar mi se pare cel puţin bizar într-un paragraf asemănător unui proces-verbal. Eh... Ce-i drept e că trebuia să prevăd asta. După Partidul Fotomodelelor, era logic şi natural să apară şi Sindicatul Piţipoancelor.

sursele:

click aici sau aici

UPDATE: mai nou, meseria de cocalar [click aici]

Ecoaltfel

Ştiu că e foarte la modă implicarea în tot felul de chestiuni ecologice, să îţi pese de planeta ta şi de viitorul ei, dar toate până la un punct. Mă enervează sfaturile prieteneşti despre cum a face duşuri de 5 minute, a spăla hainele rar şi a pune termostatul pe mai rece te ajută nu doar la economie, ci şi la salvarea planetei. De ce mă enervează? Pentru că e pură ipocrizie.

Nu sunt specialist sau om de ştiinţă. Dar pot să văd cu ochii mei că, în jurul meu, sunt prea multe structuri industriale care elimină mult mai mult dioxid de carbon decât pot eu salva prin reducerea timpului de duş. Cu alte cuvinte, nu merită să put ca să salvez o infimă parte de dioxid pe care oricum o elimină alţii, la nivel mult mai mare, reducându-mi efortul la futil şi iraţional. E ca şi bancul ăla cu tipul care merge la McDonalds şi cere 2 BigMacuri cu extra maioneză, 3 porţii de cartofi şi o Cola light. Nu salvezi silueta cu aşa ceva.

Dacă am avut norocul să mă nasc într-o societate modernă, în care oamenii se spală şi îşi încălzesc casa şi dacă îmi permit să mă spăl des şi să îmi încălzesc casa, de ce nu aş profita de asta? Ar trebui să respir mai rar ca să conserv oxigenul? Ar trebui să nu mai mănânce nimeni fasole din cauza emisiilor de metan? La momentul de faţă, societatea ne oferă fasole, confort şi o stare generală de bine.

Nu sunt nici avocatul diavolului, să propun să lăsăm apa deschisă până inundăm ceva, dar nici nu îmi convine ideea să îmi fie frig din spirit de frondă. Voi continua să citesc la lumină electrică, să pornesc centrala şi să fac duş cât îmi cade mie bine, atât timp cât îmi voi permite luxul.La fel cu toate poveştile că, mai demult, oamenii trăiau mai bine, mai sănătos şi mai natural. Mai demult, oamenii mureau pe capete de poliomielită şi ciumă, se spălau doar la naşterea şi înmormântarea proprie şi rumegau coajă de salcie pentru durerea de măsele. Acum, când societatea modernă oferă oamenilor vaccinuri, igienă şi aspirină, ei refuză politicos, plini de nostalgie faţă de societatea trecutului. Cine să ne mai înţeleagă?

În plus, nici nu sunt atât de sigură că încălzirea globală e o realitate. Am înţeles că lumea a prezis, de-a lungul istoriei, că oamenii ar produce apocalipsa atât prin încălzire, cât şi prin aducerea unei noi epoci a gheţii... Până acum nu s-a întâmplat niciuna dintre acestea.

Chestiuni de fiţă

Click! o ceartă şi o face de ruşine pe Bianca Drăguşanu (care obişnuia să fie, dar acum nu mai e nici blondă, nici a lui Bote), pe motivul că aceasta s-a dus să îşi cumpere haine dintr-un complex fără fiţe. Cum îşi permite Bianca Drăguşanu să se îmbrace cu haine de la aceeaşi firmă no-name care aprovizionează cu îmbrăcăminte şi categoriei nefericite a oamenilor obişnuiţi? Desigur, urmează nişte presupuneri foarte profi-paparazzo despre cum, ruşine fiindu-i că se amestecă printre clasa muncitoare, Bianca s-a deghizat în haine sport, şi-a pus ochelari de soare şi nu a comentat nimic cu privire la incursiunea sa în complexul ieftin. Lasă-neee, haită de hiene ce sunteţi. De când e ruşine să cumperi lucruri ieftine?

Ca de obicei, Click! le cam exagerează. De asemenea, oare de ce apare inconsecvenţa asta în reportaje? Mai devreme citeam că Megan Fox a fost admirată pentru originalitatea ei când a împrumutat tricouri băieţeşti de la fiul ei vitreg, Lady GaGa e fashion icon pentru că îşi leagă hălci de carne pe post de rochie şi pantofi şi una dintre cele mai sexy poze cu Johnny Depp (ca să am măcar un exemplu masculin) este cu un tricou lălâu şi transpirat. Apoi, mai sunt o grămadă de avocaţi ai second handurilor. Ce treabă are preţul hainelor cu modul în care le asortezi şi cu stilul vestimentar general nu pot să pricep.

Cred că e tare gravă situaţia dacă am ajuns să iau apărarea Biancăi Drăguşanu...

ZooLogic

Citeam în Libertatea că pentru o căsnicie fericită e recomandat să îţi tratezi partenerul ca pe un câine. Probabil că sfaturile se voiau umoristice, de la "smotoceşte-l puţin când ajungi acasă", "nu te supăra când lasă urme de labe pe canapea" [sfat transcris cu o mică licenţă poetică] şi până la "nu te supăra dacă altcineva îi dă de mâncare". Vaaai, ce drăguţ! O abordare pe care chiar nu am mai auzit-o, între atâţia experţi de toate mărimile şi culorile, care dau reţeta perfectă pentru o relaţie perfectă. De altfel, n-aveţi decât să vă uitaţi la episodul "The Business of Love" din Penn&Teller:Bullshit!, eu am altă problemă de ridicat:

Cunoscându-se faptul că toţi bărbaţii e porci şi că inginerii sunt asemeni câinilor (au privire inteligentă da nu se ştiu exprima), dacă m-aş mărita cu un inginer ar trebui să îmi tratez porcul ca pe un câine, câinele ca pe un porc, sau porcul de câine ca pe un câine de porc?

La naiba, cred că totuşi voi alege varianta de a trata omul ca pe un om.

În căutarea pantalonilor pierduţi

Subtitlul, dacă Blogger mi-ar permite un asemenea lux, ar fi O poveste de majorat. Exact. E vorba despre un majorat la care am participat vinerea trecută, şi despre care am promis să scriu pe blog, ca urmare a numeroaselor remarci ironice ce trebuie consemnate în analele istoriei. Păstrez numele sărbătoritei treaba mea şi a celor care au mai fost la eveniment, pe care îi rog, la rândul lor, să nu divulge datele esenţiale. E mai pitoresc aşa... Să trecem la treabă:

O scurtă dizertaţie despre bunul simţ vestimentar. Înţeleg nevoia domnişoarelor de 18 ani de a-şi arăta bunăciunea şi - implicit - cracii (scuzaţi expresia). Înţeleg să îţi decupezi rochia din perdele, într-un gest a la Scarlett O'Hara, să îţi scurtezi rochiile şi fustele, dar în momentul în care îţi iei o bluză lălâie şi o prinzi cu o curea, uitând pantalonii acasă, gestul nu se numeşte nici ingeniozitate vestimentară, nici inspiraţie inginerească. Se numeşte că ori nu îţi permiţi o rochie, ceea ce mă îndoiesc că e cazul, ori că ţii neapărat să ne arăţi chiloţii. Pentru asta poţi să vii direct în chiloţi, fără subtilităţi şi te înţeleg. Tot e mai ok decât stilul ăla de rochii mini fără bretele, care sus acoperă jumate de bust şi jos nici atât. Bineînţeles că, atunci când se lasă, tragi de material în sus şi iese câte o juma' de bucă. Tragi de material ca să acoperi fundul, iese o juma' de sân.

Related topic: hairstylingul la un majorat. Nu este un eveniment la care vii cu un elastic, scuipi in palmă şi îţi faci freza înainte să intri. De asemenea, am văzut o tipă chiar drăguţă cu breton a la Cleopatra Egiptului şi mă mir că, în loc să-şi arate figura, tipa a abordat o freză tipică urâtelor. Ştiţi voi, alea care îşi acoperă faţa cu păr şi cu ochelari mari de piţi, doar-doar arată decent. De ce ai face aşa ceva când arăţi bine?

Speranţa de IQ. Aceasta se va ilustra anecdotic. Suflând sărbătorita în artificiul de pe tort care, desigur, nu se stingea, o tipă ia artificiul, îl orientează cu partea aprinsă în jos şi îl înfige în tort ca să îl stingă. E greu cu neuroni ce se plictisesc de singurătate...

Muzica ce ne place. După cum am mai spus, nu am nimic cu cei care practică ascultarea manelelor ca hobby. Contrar aparenţelor, deşi comentez mult şi ironizez în draci, nu am nimic împotriva diverselor categorii socio-culturale formate în jurul ideilor de rasă, religie, muzică sau orice altceva. Ceea ce mă deranjează pe mine este că unii nu se pot conforma normelor sociale în cadrul unui eveniment. Cu câteva excepţii, am fost dezamăgită să văd că, în loc să se ridice de pe scaun ca sărbătoritul să se simtă bine la cheful lui, să vadă că lumea se distrează, unii strâmbă din nas la orice înseamnă muzică diferită de cea pe care ei o preferă. Niciodată nu am fost genul care să nu dansez pe manele sau pe house pentru că nu ascult acasă. La chef sunt ca la chef şi ştiu să mă simt bine, indiferent de grup. Tocmai de aceea m-am simţit foarte bine la majoratul de faţă, îi urez sărbătoritei încă un La mulţi ani! şi sper că, din toţi cei ce citiţi aceste rânduri, măcar câţiva vă ridicaţi în picioare când trebuie încins un chef!

Absolut incredibil

Dincolo de orice comentarii. click aici.

PS: Rişca şi Bughy, fără bancuri vă rog.