Culese de la MD

[în timpul seminariului de Matematici Discrete, o fază din seria "Everybody lies"]

enunţ: Deci dacă o femeie care are un frate cu hemofilie naşte doi copii sănătoşi, probabilitatea este ca...

din spate: Femeia să fie adoptată!

altcineva: Şi-a înşelat soţul!

altu' [dramatic]: Pam-pam-paaaaam!

BONUS: un nou cuvânt în dicţionar: a combinge = a combina şi a convinge în acelaşi timp [via Mircea Bistriţa]

Culese de "pă mess"

eu: lol

eu: in click

eu: e ceva top al statelor corupte

eu: romania e pe pozitia 69

Mihai Risca: =))

Calina Cenan: astia le fac intentionat?

Mihai Risca: si cine pana' mea ii pe primu' loc ?

Calina Cenan: adiii, adiii

Calina Cenan: si daniela gyorfii

[dacă nu v-aţi prins, vă felicit din tot sufletul. Înseamnă că aveţi cultură muzicală.]

Ioana Bălaş

Ei îi mulţumiţi pentru că mi-a amintit că am o datorie faţă de cititorii acestui blog. Şi, pe deasupra, mai e şi foarte drăguţă şi simpatică. UBB-ista mea preferată, thanks şi enjoy!

Jalnic cu J mare

Între toate articolele de lifestyle, de relaţii, de bârfă şi de sfaturi penibile, peste toate se ridică cel mai penibil articol din ultimul an. Da, în sfârşit am găsit corespondentul pe 2010 al porcăriei de acum un an care explica cum se agaţă bărbaţii. Aşadar, dacă mai demult comentam despre cum e penibil să aplici mirositul pepenilor sau holbatul intens dintr-un colţ întunecat pentru a atrage un potenţial partener, acum vorbim despre ce fac femeile la finalul unei relaţii, atunci când probabil, dacă ai atâta minte cât să te iei după sfaturile la liber de pă net, tipul s-a prins că ceva e putred în Danemarca şi a hotărât să te lase pe bază de forevăr. Pregătiţi-vă pentru un nou episod din frustrate la maxiiiiiim şi sfaturile lor! [link]

Începem cu primul sfat: Fură-i achiziţia, ce explică pe larg cum, dacă noua lui gagică e rezonabilă şi înţelege că e naşpa că tipul te-a înşelat cu ea, nu va avea nicio obiecţie în a afişa o relaţie fictivă cu tine ca să îl faceţi gelos. Stai, pe bune? Ăştia sunt din alt film. În primul rând că pe amantă o doare fix undeva că te-a lăsat pe tine, ba chiar se simte bine că e mai cu moţ decât toate frustratele ordinare, şogoriţele şi duşmanii de sex feminin. Apoi, chestia cu bisexualitatea prefăcută e o tâmpenie, mai ales că, dacă am înţeles eu bine, sfaturile astea nu se adresează teribilistelor adolescente... Zic numa'.

Doi. Distruge-i bărbăţia. Bitch, please. Am uitat să spun că e o idioţenie să apelezi la orice fel de răzbunare, având în vedere că oamenii civilizaţi se despart în mod civilizat, dar asta e bomba prostiei pe ziua de azi. În momentul în care ai o relaţie intimă cu cineva, chiar cuvântul intim ar trebui să sugereze că detaliile sordide, mai ales cele negative, nu depăşesc intimitatea a doi oameni. Iar intelejentei care a debitat

Ai grijă ca gaşca lui de amici sau colegii de serviciu să afle toate detaliile picante.

mă tem că nu îi pot spune de sănătate în mod explicit, pentru că mama îmi citeşte blogul.

Iar cireaşa de pe tort, încununarea tutuor răzbunărilor de mastermind prezentate în articol, este numpărul trei, Fă-i lipeala cu o scorpie. Logica din spate cică ar fi că el va regreta momentele frumoase cu tine dacă are momente oribile cu alta. Logica din spate e tâmpită. Nu numai pentru că tipul nu va sta să îi faci lipeala cu cineva, după ce în prealabil te-a părăsit pe tine (e ca şi cum ai accepta recomandări de afaceri de la cineva pe care ai ţepuit cu câteva milioane), nu pentru că o scorpie supusă unei femei cinstite (aşa cum se presupune a fi înşelata din articol) e tare greu de găsit, ci pentru că nu există termen de comparaţie firesc între două fiinţe diferite. Dar deja o dăm în filosofii.

De ce Poli?

Încep cu scuzele de rigoare, că nu am mai postat de foarte mult timp, fiind ocupată până peste cap. Aveam oareşce idei de postări, care bineînţeles le-am uitat în mare parte, nefiind puse în aplicare. Dar unul dintre subiectele care mă macină de multă vreme este faptul că multă lume mă întreabă de ce am dat la Poli, că am alte talente, că de ce nu am făcut Litere sau Jurnalism sau [introdu aici orice facultate în afară de Medicină, că pe aia chiar nu am primit-o ca sugestie]

Da, m-aş fi descurcat probabil la alte facultăţi. Da, poate aş fi avut mai mult timp liber, mai puţin de învăţat, poate lucrurile ar fi mers mai unse dacă nu dădeam la o facultate - zic eu - grea. Mi s-ar fi potrivit Dreptul, că bună de gură sunt şi de impus un punct de vedere ştiu să impun. Mi-ar fi plăcut Literele, pentru că mi-a plăcut întotdeauna să citesc. M-aş fi dus şi la Jurnalism, că doar nu aş fi lucrat la revista aia Dumnezeu ştie cât (şi cât am udat-o cu lacrimi - doar unele de crocodil!-, cu încăpăţânare şi seriozitate, cu oboseală şi sacrificii din timpul liber, dar şi cu poveştile clasice de la redacţie, cu râsete şi cu prietenii) dacă nu mi-ar fi plăcut. Nu aş fi făcut voluntariat la radio dacă nu mi s-ar fi potrivit. Revenind la Litere, dacă nu mi-ar fi plăcut, nu aş fi tras nici de engleză şi m-aş fi mulţumit cu un C la CAE în loc să mă zbat pentru A la Proficiency.

Da, ar fi fost drăguţă oricare dintre alegerile astea. Dar acolo nu puteam să mă dezvolt pe atâtea ramuri pe câte pot. Îmi aminteam cu mama zilele trecute că în clasa a 11-a am avut o perioadă în care am combinat revista, şcoala de şoferi, Cambridge-ul, şcoala, proiectul cu univerisităţile pentru YouthBank şi altele pe care până acum le-am uitat. Tot aşa, acum vreau să fac cât mai multe, pentru că pot face multe.

Mai exact, ştiu că la Calculatoare pot face în mediu academic materia asta precisă, matematică, logică şi exactă ce îmi place într-o emisferă, şi să învăţ prin oamenii cu care iau contact atâtea lucruri extra-şcolare. S-ar putea să am ocazia să fac iarăşi un pic de radio, am fost ieri la un crash-course de marketing (nu pot zice că am mâncat la micul dejun marketing, dar nici nu pot zice că îmi erau necunoscute tehnicile, atât că eu le implementam fără să ştiu acronimele gen SPACED şi SPIN). Şi, după cum probabil am mai spus deja, urăsc un singur lucru pe lume: plictiseala. Ador să fac orice, atât timp cât nu sunt statică.

Scurte

1. Am fost săptămâna asta la poliţie după paşapoarte şi am observat în geam o foaie A4 cu "Interzis accesul cu animale", complet cu un câine încercuit în roşu. M-am întrebat dacă ăsta e modul lor de a spune-o din nou pe aia cu Ieşi afară, javră ordinară.

2. Aparent, femeile mai au un serviciu şi acasă, nu numai la serviciu, pentru că spală, calcă, gătesc şi au grijă de copii. De aceea merită să se pensioneze mai devreme. Propun ca serviciul de acasă să fie efectuat part-time. În cazul în care schimbul doi nu se conformează sistemului, propun metoda făcăleţului ca motivaţie.

3. Mă enervează faptul că, atunci când moare cineva tânăr, televiziunile apelează la hiperbole mirobolant-blatante pentru a-l descrie. Este elev model (cu ceva 7 în catalogul filmat), tot oraşul îl plânge în hohote, a avut o moarte nedreaptă etc. Normal că a avut o moarte nedreaptă, nimeni în deplinătatea facultăţilor mintale nu ar zice că e drept ca un tânăr să moară. Normal că plâng apropiaţii şi că îi doare, dar nu plânge tot oraşul. De altfel, să nici nu mă apuc de comentat la adresa filmuleţelor siropoase cu muzică de pian, poze alb-negru şi citate greţoase urcate pe youtube în astfel de momente.

4. Ăştia care se urcă pe clădiri/în copac şi ameninţă că se aruncă, în dorinţa de a apărea la ştirile de la ora 5, de ce nu sunt lăsaţi să se arunce? Dacă ei vor... Dar nu! Trebuie să avem ştire de maximă senzaţie, în care simţim tensiunea crescândă, palpitaţiile pompierilor când pun scara sau frânghia ca să urce după el. Avem subtitrat dialogul cu replici rapide, eficiente, cruciale, precum: "Ghiţă! Ghiţă! Pe unde punem scara, mă?"/"Trage de frânghie. Aşa, aşa! Hai că l-am prins.". Aşa am ajuns eu să mă uit la o felie de ştiri senzaţionale, cu o voce stresată (şi întretăiată de fiorii tensiunii insuportabile) pe fundal, ce a durat vreo 10 minute, deşi totul putea fi rezumat la: "Un bărbat s-a urcat în copac pe fondul consumului de alcool şi a fost recuperat de către pompieri."

Îmi place

Ştiu că e foarte posibil ca, mai târziu, să mă iau la palme că am spus asta vreodată, dar momentan îmi place. Am petrecut toată vacanţa într-o semi-letargie de zile mari, cu activităţi zilnice dintre care cele mai interesante erau serialele şi cumpăratul de obiecte de-ale casei. Abia aşteptam să înceapă ceva interesant, să ştiu că nu mi-au ruginit complet rotiţele (atât cele intelectuale cât şi cele fizice). Aşa că m-am apucat iar de dansuri, fac şi oleacă de programare, mă deplasez fără să mă "plâng, să mă jelesc, să strig" la cursuri, laboratoare şi seminarii şi - cel mai important, cu riscul de a mă repeta - îmi place la nebunie lumea asta nouă.

Colegii sunt tare faini, materia e interesantă şi, contrar legendelor urbane pe care le credeam înainte, nu e imposibil de înţeles. Am trecut cu bine peste primul curs din fiecare materie, am o imagine limpede a ceea ce a vrut să zică fiecare, aşa că momentan, atitudinea mea este de "give me your best shot". Râdem bine, am mâncat de la Osama, am şi iniţiat câţiva doritori în tainele whist-ului, care pare să prindă la public.

Părţi gri? Păi, am avut revelaţia neplăcută că şi ai mei, când au fost la facultate, au folosit aceleaşi echipamente din laboratorul de fizică pe care le voi folosi şi eu, inclusiv un ampermetru de mărimea laptopului meu, etichetat cu o bandă bătută la maşină şi lipită cu bandă adezivă. De asemenea, iniţial vroiam să fac scandal pe blog cu referire la alegerile de sport (pe lângă înot, care e disponibil tuturor studenţilor, fetele sunt trimise automat la aerobic, pe când băieţii pot să facă sală de forţă, au 3 săli de basket, duşuri, echipament şi mai ştiu eu ce), dar apoi mi-am dat seama că, la facultate de băieţi cum e Poli, am noroc că nu mă trimite la întărit tricepsul prin amestecat la cratiţă, sau viteză la 50m, proba de adus sandwichuri şi beri băieţilor care dau un fotbal.

Toate cele bune. Sper să îmi reiau şi activitatea pe blog aşa cum se cuvine. Până atunci, un link care să vă producă reacţia: "oh really?", click aici.