Necunoscutele căi

Se zicea la un moment dat despre populaţia americană că este [ca să mă exprim politically correct] slab dotată din punct de vedere intelectual şi logico-deductiv, dar asta le bate pe toate. Cică o femeie pretinde că a rămas însărcinată în timp ce se uita la un film porno 3D. Bineînţeles, ca de fiecare dată când ating astfel de subiecte, o rog pe mama, fidelă cititoare a blogului, să considere că am presupus filmul a fi cu berze.

Tatăl cică era în Irak, luptând eroic, când s-a întâmplat evenimentul, iar copilul seamănă cu actorul de culoare din film. Mama se scuză, pudic, că nu obişnuieşte la astfel de producţii cinematografice, dar s-a decis să probeze experienţa cu nişte prieteni. Personal, nu am de unde şti până unde a ajuns experienţa respectivă şi nici nu fac efortul de a-mi imagina, ocupată fiind să mă mir de intelejenţa soţului, care îşi crede nevasta.

Şi de-ar trăi Heliade-Rădulescu acum, să vadă cum avem Zburător high-tech. Te pomini că poţi rămâne gravidă placebo. De fapt, propun feministelor din întreaga lume să cerceteze acest fapt incredibil, astfel s-ar putea crea prima societate umană fără bărbaţi, o societate a şopingului, pantofilor frumoşi, comediilor romantice şi filmelor 3D cu Brad Pitt, Johnny Depp şi Gerard Butler.

Comedii romantice - scurtă analiză

Am fost aseară la When in Rome şi m-a lovit revelaţia că majoritatea comediilor romantice sunt de un misoginism monumental şi, culmea, tot chick-flicks se numesc. Păi gândiţi-vă şi voi că personajele feminine suferă în general de probleme psihice, sociale sau legale de-a dreptul neplăcute, în mod tradiţional atitudine anti-socială [oh, sunt atât de blondă şi de 90-60-90 dar nu am pe nimeni pentru că, vezi tu, nu am încredere în bărbaţi] dar ajungând până la chestii mai grave, asupra cărora voi detalia mai târziu. În schimb, tipul e mereu un fermecător şi jumătate, 'nalt la stat, mare la sfat, şi viteaz cum n-a mai stat, care, prin normalitatea şi siguranţa lui o face pe gagică, într-un final, să creadă în ză pauăr of lav. Mai e nevoie să iau pe rând comediile romantice văzute în ultima vreme? Hai că o fac şi pe asta:

Ugly Truth: Tipa e frustrată sexual şi control-freak. La fel ca în Not Another Teenage Movie, pare urâtă doar pentru că îşi poartă părul în coadă, dar odată ce i se dau sfaturi de fashion şi atitudine [tu, desfă-ţi părul şi ia un sutien pe tine], e mult mai atrăgătoare. El pare bădăran la început, apoi se îndrăgosteşte de ea.

When in Rome: Tipa e oareşcum paranoică, are tendinţa de a-şi îneca amarul în alcooale, scoate bani din fântâna unde nici nu ar fi trebuit să intre, drept pentru care e şi urmărită de poliţie. [bineînţeles, o femeie desculţă în rochie aleargă mai rapid decât poliţia călare] El e un tip de 2 metri care a jucat fotbal american şi vorbeşte italiana. La final se îndrăgostesc.

The Proposal: Tipa e o imigrantă ilegală obsedată de muncă şi care îşi exploatează şi şantajază angajatul fără milă. El e angajatul oprimat. La final se îndrăgostesc.

The Bounty Hunter: Gagica se bagă de una singură în tot felul de tâmpenii mafiote. Mama ei e o cântăreaţă (?) trecută cu ruj strident şi sfaturi în materie de sex. Ceea ce e şi mai grav, deşi ajunge deasupra, apoi dezbrăcată în proximitatea, lui Gerard Butler, preferă să facă pe supărata. [protagonista, nu mama] Trebuie că e o boală psihică gravă să nu te tenteze Gerard Butler. La final se reîndrăgostesc.

Bride Wars: Serios? Serios? Se aşteaptă cineva să stau să enumăr toate alea? Ambele personaje principale are a basket case. La final se împacă... după ce, în prealabil, s-au îndrăgostit. Fiecare de altcineva.

Confessions of a shopaholic: Datorii, dependenţă, din câte îmi amintesc chiar şi falsă identitate. La final se îndrăgostesc.

Colaj de copii cu accent pe o

Cică Beyonce, în noul ei videoclip, o copiază pe Inna, care a făcut, acum un an, un pictorial sexy în care era îmbrăcată ca o gospodină şi întindea rufe la uscat. Analog, Beyonce apare mai nou ca gospodină sexy, repară o maşină şi se ocupă şi de rufe. Managerul Innei spune că totul se datorează faimei Innei care a ajuns demult peste hotare. OK, acum că am terminat cu expoziţunea, voi ştiţi cine e Inna? Face parte din noua generaţie de cântecaci români care abia le rup pe engleză, dar ştiu că e mult mai cul să ai piese în engleză. De acolo provin numeroase colecţii de versuri idioţele:

Zboară ca şi cum o faci

Ca şi cum eşti la înălţime

Ca şi cum zbori,

Ca şi cum o faci

Ca o femeie

Precum şi acestea, de care m-am legat iarna trecută:

Zboară, zboară...
Zboară, zboară, fluturaş,
Dragostea ta e foc.

Nici cu astea nu mi-e ruşine:

Am nevoie de niste apa
Pentru ca ma usuc
Dragostea ta arde
Ca soarele in iulie.

Dar cea mai culă piesă rămâne tot cea cu:

Spune-mi ce vrei sa faci
Daca am pus dragostea pe tine

Beyonce, pe de altă parte, e cunoscută pe tot globul [Andrei Bara ar trebui să o încorporeze în Know your world, inside joke]. Are o grămadă de fani, printre care chiar şi eu, deşi nu aparţine ariei mele generice de muzică preferată. Şi vine menegiăru' Innei cu poveşti de-astea? Dar mi se pare foarte logic! Mai las-o-n amarul ei de Beyonce, că toate astea ne copiază pe noi, românii, la ce deştepţi şi originali suntem noi.

Dacă e până acolo, Ricky Martin îl copiază cu neruşinare pe Voicu-şoferul-lui-Moni, Lady Gaga era o amărâtă de brunetă neinteresantă până să audă de Anda Adam, Elvis Presley a avut noroc cu time-travelingul că şi-a putut trage inspiraţia de la Ştefan Bănică Junior, Brangelina sunt mici copii pe lângă Prigoană şi Bahmu [un cuplu care oricum ocupă mai mult spaţiu de emisie], Larry King ar vrea el să fie ca Dan Diaconescu, iar Kim Kardashian oftează noaptea şi plânge imaginându-şi viaţa ca Iulia-prietena-fotbalistului-ăluia.

Limbajul ne omoară

Apropo de ultimele videouri, pline cu femei de o cultură/inteligenţă precară, intellectually challenged, ca să par mai politically correct, cică denumirile de profesii precum doctoriţă şi frizeriţă sună peiorativ, asta cel puţin în viziunea unor doamne care vor să introducă denumiri feminine în Clasificarea Ocupaţiilor din România. Aşadar în curând ne vom găsi în situaţia de a merge la o doctoră, să ne opereze o chirurgă şi să ne aducă pizza [cu ou vechi desigur, prietenii ştiu de ce] o chelneră. Vorba bancului cu animalele, când Bulă zicea veveră, bufnă, gărgără.

Uite ce mi se pare mie aiurea în toată povestea asta: de ce nu contează competenţele reale, profesionalismul? Argumentul lor era că între un doctor şi o doctoriţă alegi doctorul, pentru că el nu e numit doctoruţ şi nu sună tălâmb. Sincer, mi se pare cel mai idiot raţionament din ultima săptămână, pentru că eu nu îmi aleg doctorul/doctoriţa după cum îi sună numele pe plăcuţa de la cabinet, ci după referinţele unor oameni de încredere care au mai trecut pe acolo sau au informaţii conform cărora cabinetul e de încredere. De multe ori, doctoriţele şi asistentele sunt mai drăguţe, au mai multă răbdare şi încearcă să îşi liniştească pacienţii cu o vorbă bună înainte să le căsăpească diverse părţi anatomice.

Eu vreau să mă fac inginer. Că îi va zice ingineră, ingineriţă, inginerucă, ingineroaică, persoană-inginer, eu ştiu una şi bună: tot de la ingeniosus provine. Voi fi la fel de bună la ceea ce voi face indiferent de denumirea aleasă ca fiind politically correct în respectivul caz. De ce? Simplu, pentru că întotdeauna am crezut că faptele valorează mult mai mult decât vorbele, decât finesurile lingvistice, pentru a demonstra valoarea unei persoane.

PS: frânturi de idei cu privire la noile ocupaţii:

• gagicile din videoul ucigător vor fi o manechină - două manechine
• toate specializările medicale se vor termina în -oloagă [proctoloagă, cardioloagă, neuroloagă], sufix mult mai finuţ şi mai puţin peiorativ decât -iţă
• vom avea soldate şi, cel mai probabil, pilote sau piloate
• clovnă, ghidă, geamgie?

Şi mai ucigător

Reporteriţa: Cum e spuma?

Spălătoarea de maşini sexy: E foarte frumoasă şi albă.

EPIC. Mii de ani i-au trebuit civilizaţiei terestre să ajungă la nivelul de dezvoltare la care a ajuns azi. Bruneta sexy a reuşit să cuprindă sute de ani de înţelepciune şi de progres într-o frază, desigur ajutată de o reporteriţă aflată la acelaşi nivel intelectual.

Cu dedicaţie

Pentru Mihai R. Nu, nu suspectez pe nimeni că l-ar trăda în dragoste, dar cred că va aprecia videoul ca pe o fină ironie/subtilitate.

Adevărat ucigător

Povestim astăzi despre bunoace. Am mai povestit de multe ori despre bunoace şi numeroasele specii ale încrengăturii, dar parcă mereu mai e loc de discuţii filosofice asupra bunoacei proaste. Mă uit aşadar azi la nişte interviuri luate fotomodelelor care s-au îmbrăcat în gheişe, intitulat în mod sugestiv VIDEO UCIGĂTOR.

Şi, într-adevăr, m-a ucis de câterva ori să mă în ochii gagicilor astea, să le văd interiorul cefei şi să mă mir, printre altele, şi de rafinamentul lor înnăscut. Credeam că nimic nu poate fi mai rău decât sfaturile de seducţie prăfuit-clişeice, dar să le aud din gura mâţâită a Nataliei Mateuţ, Alexandra Enachescu şi Mirela Chirilă [de fapt nu am nici cea mai mică idee cine sunt astea, dar am văzut în tagurile de pe protv că ele sunt starurile videoului ucigător] a fost cireaşa de pe tortul unei yile minunate.

Stop-cadru. Varianta numărul unu de seducţie: Îi cânţi, îl dezbraci, apoi treci la acţiune. [hlizeli penibile, deci gagica e mulţumită cu ceea ce a debitat]. Am eu impresia sau e cam târzior să începem să descoperim aceste tehnici secrete în mileniul trei? Cântatul e superfluu, treaba lui e să îţi cânte serenade şi a ta să play hard to get. Mai multe detalii despre asta pe blogul lui Răzvan.

Stop-cadru. Un fund de animatoare se bălămbăne pe ecran. Asta pentru cine se simte copleşit de informaţii şi are nevoie de o pauză.

Stop-cadru. Metoda a doua: O privire ucigătoare, un dans senzual, apoi să-i gătească ceva. Mata Hari de Dorobanţi, ce mai, atât că ordinea nu a prea nimerit-o. Ce ar fi totuşi interesant de văzut ar fi un dans senzual la cratiţă, vorba bancului cu untura.

Stop-cadru. Prima gagicuţă iese din nou în evidenţă: "Japonezii şi chinezii sunt toţi la fel, nu sunt deosebiri". De aici încolo urmează o adevărată avalanşă de treburi superificiale şi rasiste: "Habar n-am care este diferenţa dintre China şi Japonia", "Nu suntem gheişe, care erau prostituate, suntem chinezoaice"

Stop-cadru. În şir indian, gheişele-chinezoaice părăsesc scena, lăsând la vederea telespectatorilor câteva perechi de picioare extrem de frumoase. Pe mine, personal, deşi apreciez femeile frumoase (vezi Ale Dascăl, pe care ştie toată lumea cât o apreciez), clipul m-a lăsat cu un gust amar şi cu nenumărate întrebări: Oare multe-s aşa ca ele? Oare pot oamenii să se vadă cât sunt de proaste şi tot să saliveze?

Sau mai există vreo speranţă...? Să existe încă oameni care gândesc ca mine? Eu una atât zic: Dacă un tip sau o tipă vorbeşte, are cultura generală sau capacitatea de a judeca asemănătoare bunoacelor de aici, parcă şi ambalajul se depreciază. Poa' să fie, vorba lui Fernando, maximă bunăciune, că eu după proşti nu mă uit.

Şi, după ce am repetat expresia "Stop-cadru" de atâtea ori şi am văzut neuronul albastru pe care, la fel ca Moirele, astea trei îl împărţeau, se cuvine un... Ruşine, Dinu Patriciu.