Am fost după rechizite la Cora. Bine, am fost după prima tură de rechizite, pentru că precis mai facem o raită pe la raionul respectiv şi după ce începe şcoala. Băieţi deştepţi, cei de la Cora, au făcut reduceri la mai toate rechizitele, de la uniforme la penare şi de la caiete la ghiozdane... Dar nu pentru toată lumea.
Orice caiet mecanic ieftin (8 lei) faţă de unul fără reducere (20 lei) are desenat pe el toate minunile copilăriei mici. Desene cu Barbie, cu W.I.T.C.H., cu prinţese Disney desenate kitschos, cu zâna din Peter Pan plină de sclipici, sau, pentru băieţi, cu Power Rangers sau cu niste dragoni parcă scoşi proaspăt dintr-un serial anime de a doua mână. Adică de la gimnaziu încolo ce? Mă discriminează? Dacă am trecut de vârsta roz înseamnă că nici pe la şcoală nu mai dau?
Probabil cred şi ei ceea ce apare în revistele de teenagers, şi anume că ghiozdanul nu e ca să duci cărţi, ci ca să-l fluturi colegelor pe la nas, ca accesoriu trendy ce este. Şi după ce mergi o oră-două pe la şcoală (cât să-ţi faci o poză de hi5 la WC) pleci la un cocktail Sex on the Beach şi la o bârfă cu colegele. Ca norocul, bârfa e gratis, deci de alte reduceri la rechizite nu mai ai nevoie.
Eh, azi am fost cam Gică Contra, dar ne revedem şi cu chestii pozitive. Şi dacă ne vedem pe la şcoală, prin Bălcescu, cred că sunt singura copilă de 17 ani cu caiet mecanic W.I.T.C.H. (just because I'm damn cheap).
Un om cinstit promite
... şi îşi respectă promisiunea, nu? Un afacerist care îşi dă cuvântul şi-l ţine, indiferent de domeniu. Fotbalul nu e o excepţie, iar mi Andone îmi plăcea foarte mult. Deşi echipa mea de suflet nu poate fi alta decât Universitatea Cluj (permiteţi-mi un :x pentru U-nica echipă clujeană adevărată) şi, implicit, echipa rivală îmi displace, să recunoaştem că Ando e un antrenor bun, muncitor, care a reuşit să facă minuni cu CFR-ul şi nu numai.
Era singurul om din văgăuna aia de stadion care îmi plăcea. Şi Paskany (omul de afaceri onest la care mă refeream atât de ironic în titlu) era încântat de ceea ce a făcut Ando cu echipa de trei lulele pe care o finanţa până acum şi decalara cu mare fast că Fălcosul va îmbătrâni pe banca tehnică de la CFR. Nu trece mult timp şi hop!, apare ştirea că antrenorul a fost demis. Aşa le trebuie, dacă asta este noţiunea lor de promisiune şi de onestitate...
Păcat pentru cei de la CFR că pierd un om de bază. Păcat pentru Andone, că poate şi-ar fi dorit să rămână, dar aşa merge lumea: când nu mai ai nevoie de jucăriile preferate din copilărie le arunci fără jenă. Acum nimeni nu mai creşte valoarea CFR-ului în ochii mei.
Era singurul om din văgăuna aia de stadion care îmi plăcea. Şi Paskany (omul de afaceri onest la care mă refeream atât de ironic în titlu) era încântat de ceea ce a făcut Ando cu echipa de trei lulele pe care o finanţa până acum şi decalara cu mare fast că Fălcosul va îmbătrâni pe banca tehnică de la CFR. Nu trece mult timp şi hop!, apare ştirea că antrenorul a fost demis. Aşa le trebuie, dacă asta este noţiunea lor de promisiune şi de onestitate...
Păcat pentru cei de la CFR că pierd un om de bază. Păcat pentru Andone, că poate şi-ar fi dorit să rămână, dar aşa merge lumea: când nu mai ai nevoie de jucăriile preferate din copilărie le arunci fără jenă. Acum nimeni nu mai creşte valoarea CFR-ului în ochii mei.
Environmentally (un)friendly
Adrian Năstase (în cazul în care vă mai amintiţi cine e ăla) scrie pe blogul lui că e tare preocupat de ecologie, sau aşa ceva. Ştirea preluată de o mână de jurnalişti zeloşi, capătă la televizor o aură de îndemn la ecologie adresat întregii Românii. dar oare se poate vorbi despre ecologie la noi? Este asta prima probelmă a ţării? Am rezolvat deja nivelul scăzut de educaţie, rata şomajului, corupţia, şomajul şi am ajuns la acest ultim bastion al civilizaţiei, grija pentru planetă?
Cum spui ţugulanului că trebuie să arunce separat sticla, plasticul şi aluminiul, când el oricum le lasă pe toate într-un singur loc şi anume PE JOS? Sunt pline pădurile de dobitoci care vin cu familionul la grătare şi umplu natura de miros de Dacia 1300 fără filtru anti-poluare, împrăştie flacoane şi doze de bere cu generozitate, chiştoace de ţigări (în cel mai bun caz, stinse) şi pungi de supermarket în care şi-au adus micii. Degeaba explici ţăranului cu Audi A Seis că maşina se foloseşte cu scopul de a te deplasa, nu de a o tura în faţa prietenilor ca să te dai şmecher.
Oamenilor ăstora le vorbim despre ecologie?
Cum spui ţugulanului că trebuie să arunce separat sticla, plasticul şi aluminiul, când el oricum le lasă pe toate într-un singur loc şi anume PE JOS? Sunt pline pădurile de dobitoci care vin cu familionul la grătare şi umplu natura de miros de Dacia 1300 fără filtru anti-poluare, împrăştie flacoane şi doze de bere cu generozitate, chiştoace de ţigări (în cel mai bun caz, stinse) şi pungi de supermarket în care şi-au adus micii. Degeaba explici ţăranului cu Audi A Seis că maşina se foloseşte cu scopul de a te deplasa, nu de a o tura în faţa prietenilor ca să te dai şmecher.
Oamenilor ăstora le vorbim despre ecologie?
Recomandare: TED
Printre cele mai interesante video-uri de pe net se numără, cel puţin pentru oameni cu un nivel ridicat de cultură generală şi educaţie, aşa-numitele TED talks. TED talks nu au calităţile aparent necesare unor viral videos de succes, nu conţin scandaluri, umorul este fin, subtil, şi nu se adresează celor în căutarea unui hohot de râs ieftin.
Este vorba despre nişte conferinţe deloc plictisitoare, ţinute de oameni care mai de care mai inteligenţi, care vorbesc despre lucruri din toate domeniile, în aproximativ 20 de minute. Sunt pe acolo domni care vorbesc despre fericire (pe care, se pare, noi ne-o inducem şi nu condiţiile din jurul nostru), despre religii, probleme biologice şi internaţionale. M-a impresionat Randy Pausch, un tip care la numai 47 de ani doctorii i-au spus că mai are de trăit aproximativ 6 luni, ceea ce, în loc să-l descurajeze, l-a impulsionat să vorbească în continuare, să îşi ţină în continuare prelegerile, dorind să insufle propria poftă de viaţă şi ascultătorilor...
Check it out, dacă vă interesează, pe TED.com.
Este vorba despre nişte conferinţe deloc plictisitoare, ţinute de oameni care mai de care mai inteligenţi, care vorbesc despre lucruri din toate domeniile, în aproximativ 20 de minute. Sunt pe acolo domni care vorbesc despre fericire (pe care, se pare, noi ne-o inducem şi nu condiţiile din jurul nostru), despre religii, probleme biologice şi internaţionale. M-a impresionat Randy Pausch, un tip care la numai 47 de ani doctorii i-au spus că mai are de trăit aproximativ 6 luni, ceea ce, în loc să-l descurajeze, l-a impulsionat să vorbească în continuare, să îşi ţină în continuare prelegerile, dorind să insufle propria poftă de viaţă şi ascultătorilor...
Check it out, dacă vă interesează, pe TED.com.
Dificil pentru mine
E dificil pentru mine să mă autodescriu. Urăsc rubricile de about me, de describe your personality ş.a. Cum poţi descrie o persoană doar prin vorbe, sau să-i faci un portret cât de cât realist în câteva cuvinte? Poate pe ţaţa Floarea, al cărei singur scop în viaţă este hrănitul păsărilor de curte, poate pe nea' Vasile (dacă îl mai ţineţi minte, fost UTCist şi în continuare administrator de bloc mănăşturean) pentru care hobby înseamnă completarea fişelor de evidenţă cu taxele plătite de colocatari... Dar o persoană care trăieşte astăzi nu se poate să aibă o dezvoltare unilaterală. Ţine de domeniul trecutului să ai o singură ocupaţie, să faci aceleaşi lucru şi să-ţi construieşti viaţa din cicluri repetitive.
De ce am pornit toată această expunere? Pentru a justifica de ce aleg un mod simplist de a mă descrie. Am re-editat rubrica de about me a blogului, pentru că mi se pare just faţă de cititorii noi (adică faţă de cei veniţi aici fără să mă cunoască personal, aşa cum sunt marea majoritate). Vă rog totuşi, din nou, să mă judecaţi voi, fără să ţineţi prea mult cont de about me.
Că de-aia avem capete, să judecăm cu ele.
De ce am pornit toată această expunere? Pentru a justifica de ce aleg un mod simplist de a mă descrie. Am re-editat rubrica de about me a blogului, pentru că mi se pare just faţă de cititorii noi (adică faţă de cei veniţi aici fără să mă cunoască personal, aşa cum sunt marea majoritate). Vă rog totuşi, din nou, să mă judecaţi voi, fără să ţineţi prea mult cont de about me.
Că de-aia avem capete, să judecăm cu ele.
Top 3 desene animate care mă calcă pe nervi
3. Teletubbies. Mare noroc că nu le-am prea văzut blăniţa la televiziunea românească.
2. Căpşunica (Strawberry Shortcake) de pe Minimax. Poate din cauza drăgălăşeniei scârboase.
1. Locomotiva Thomas (Thomas the Tank Engine), de pe vechiul Cartoon Network pentru dialogurile tâmpite şi acţiunea inexistentă.
Serios, vouă chiar vi se pare că un copil normal s-ar uita la aşa ceva? Hai că la trenuleţe mai merge, dar restul sunt vizionabile doar dacă telespectatorul e high... sau foarte, foarte, foarte beat.
2. Căpşunica (Strawberry Shortcake) de pe Minimax. Poate din cauza drăgălăşeniei scârboase.
1. Locomotiva Thomas (Thomas the Tank Engine), de pe vechiul Cartoon Network pentru dialogurile tâmpite şi acţiunea inexistentă.
Serios, vouă chiar vi se pare că un copil normal s-ar uita la aşa ceva? Hai că la trenuleţe mai merge, dar restul sunt vizionabile doar dacă telespectatorul e high... sau foarte, foarte, foarte beat.
Bancuri cu mama
După modelul Chuck Norris, în vacanţă ne-am apucat şi eu + sora mea să facem bancuri cu mama. Deci este cazul să le reţineţi pe următoarele:
linustorvaldsfacts.tk for linux geeks only şi michaelphelpsfacts.com
- Niciodată nu i-am văzut pe mama şi pe Chuck Norris în acelaşi loc simultan. Asta ar trebui să ne dea de gândit.
- Dacă Batman şi Superman au pijamale cu Chuck Norris, atunci sigur Chuck Norris are pijamale cu mama.
- Ştim că Chuck Norris, când face flotări, nu se împinge pe sine de la pământ, ci împinge Pământul. Ei bine, noroc că de cealaltă parte a globului mama face aerobic, ca Pământul să nu îşi schimbe orbita normală.
- Nu sunt filme cu mama pentru că şi Chuck Norris trebuie să trăiască din ceva.
- Mama nu doarme, ci se bucură de cealaltă viaţă a ei: Fighting evil. Doar noi credem că e în pat liniştită.
linustorvaldsfacts.tk for linux geeks only şi michaelphelpsfacts.com
Vacanţa în Corfu
Pregătiţi-vă pentru un post destul de lung, unde o sa vă dau câteva tips în cazul în care vă pregătiţi să vă luaţi zborul spre insula Corfu. M-am întors de acolo astăzi, cu sentimentul că am trăit un concediu foarte frumos, relaxant, cu plajă etc.
Dacă mergeţi cu avionul, drumul e foarte ok (o oră şi jumătate), dar pe insulă obligatoriu închiriaţi scooter sau maşină. Drumurile sunt lungi, foarte curbate, strâmte şi deseori în pantă, dar merită văzută toată insula, mai bine decât să staţi în acelaşi loc tot sejurul. Cazarea joacă un rol important, noi de exemplu am fost la Perama, un sătuc cu plajă plină de pietre. E drept că nu am ce reproşa vilei, care era dotată cu aer condiţionat, bucătărie, două băi, balcon ş.a.m.d., însă pentru cei obişnuiţi cu plajele de la Marea Neagră, cu nisip fin, insistaţi pentru o cazare la Glyphada, Agios Gordis, sau la oricare din staţiunile cu aşa-numita sandy beach.
O staţiune care mie mi-a plăcut foarte mult a fost Myrtiotissa, un hibrid între Costineşti şi Vama Veche, cu un aer hippie, relaxată şi cu o plajă super. Problema era că drumul spre plajă era o pantă abruptă care trebuia făcută pe jos, deşi unii aveau tupeul de a o face şi cu maşina/scooterul. Noi am preferat să nu riscăm, însă drumul de 5 minute prin soare merită pentru nisipul fin, valurile şi apa clară, intrarea fără pietre în mare şi preţurile relativ ok de la singurul bar de pe plajă. Atenţie numai la jumătatea de plajă aleasă, pentru că dincolo de o stâncă marcată, sunt numai nudişti.
Dacă vreţi fiţe, Glyphada is your choice. Nisipul fin, tipe pe tocuri, şmecheri umflaţi la sală, viaţă de noapte, baruri trendoase. Preţurile, bineînţeles, adaptate la nivelul de coolness al staţiunii şi la muzica Europe Top 20 care bubuie în boxe. E totuşi, plaja cea mai asemănătoare cu ceea ce găsiţi în România, ca plajă largă, plină de oameni şi având nisip, nu cu pietre. Agios Gordis este o altă staţiune în care aş fi dispusă să stau un sejur întreg. Singurul defect al plajei de altfel nisipoasă este o zonă de pietre la intrarea în apă, însă în rest arată foarte bine şi pentru gusturile mele, mai enjoyable decât Glyphada. Se poate înota şi, din câte îmi amintesc, se pot face şi scufundări.
Zona de la nord de Kerkyra (Barbati, Dassia, Kassiopi) e cu plaje pietroase, care sincer mi se par deranjante. Nu poţi întinde cearşaf de plajă pe jos, aşa că trebuie să fii dispus să scoţi câţiva euro din buzunar pentru închirierea unor şezlonguri şi umbeluţe. Apropo, la nisip merită să cumpăraţi o umbrelă de plajă care costă în jur de 8 euro, ca să nu vă complicaţi cu închiriatul.
Renumita Sidari, plaja de lângă canalul dragostei, a fost printre cele mai dezamăgitoare. Merită văzut scurt canalul, dar de baie nu prea e rost, pentru că apa nu devine adâncă decât foarte departe de mal aşa că până ieşi din apă te-ai şi uscat. E cel puţin ciudat... Nu uitaţi crema de plajă la Sidari, chiar dacă nu staţi efectiv la plajă, soarele arde foarte tare. Crema sau loţiunea le puteţi testa acasă, de unde sunt ieftine, pentru că în Corfu o cremă cât de cât rezonabilă trece de 10 euro.
Corfu Town. Ei, în Corfu Town (Kerkyra) nu e prea mare distracţie. Taxa de 3 euro intrare la fort e jecmăneală curată, e ca şi cum ar trebui să dai 10 RON să urci până la noi pe Cetăţuie. Nimic spectaculos, nimic scris pe post de tour guiding, doar pietre. Şi o ruină de beci. În schimb, merită luată cursa Kalypso Star, care se face cu un vapor-submarin, al cărui parte de jos este facută din sticlă foarte rezistentă şi se poate vedea marea pe dinăuntru. Vin şi ceva scafandri cu raci vii şi cu scoici care se lipesc de fundul vasului, aceeaşi tipi fiind apoi şi performeri la un show de dresaj cu sea lions. Eu zic că se merită, deşi totul nu durează mai mult de o oră. Dacă vreţi o plimbare pe străduţele veneţiene veţi găsi şi ceva târguri de zdrăngănele făcute manual, dar nu este o idee bună să umblaţi prea mult prin Kerkyra fără vreo destinaţie anume.
Palatul lui Sissi, Achilleio, merită mai mult pentru grădini, care sunt un loc într-adevăr spectaculos. Interiorul palatului nu e mare lucru, mai ales că exponatele şi camerele nu sunt bine descrise, ca într-un muzeu calumea, deci probabil numai ghidul diferitelor grupuri ştie ce vede lumea acolo. În grădini, în schimb, unde nu e nevoie de descrieri gen muzeu, WOW! Statuia lui Ahile, dar şi ale câtorva filosofi greci, palmierii, vegeraţia, vederea spre restul insulei şi mare, aspectul general, totul.
În rest, insula arată foarte bine, având o arhitectură şi o vegetaţie cu totul deosebită, mult diferită chiar şi de cea a Greciei nordice (pentru cei care au văzut zona Paralia Katerini). Cam peste tot sunt peisaje frumoase, se pot face poze multe, dar merită văzută live. Specific Corfu este fructul de Kum Quat, care a fost aclimatizat doar aici, fiind originar de pe undeva din Asia; de obicei, ca suvenir pentru rude şi prieteni, este perfectă o sticlă de lichior de Kum Quat, asta fiind cam ceea ce au luat şi ai mei pentru cei de la Cluj.
Aştept şi impresiile voastre, eventualele sugestii şi vă rog, de asemenea, să-mi scuzaţi cele câteva greşeli gramaticale de-a lungul postului, pe care, deşi am încercat să le evit, precis câteva au scăpat. Mulţumesc mult şi revin de mâine cu posturi "normale" Real Crimson.
Dacă mergeţi cu avionul, drumul e foarte ok (o oră şi jumătate), dar pe insulă obligatoriu închiriaţi scooter sau maşină. Drumurile sunt lungi, foarte curbate, strâmte şi deseori în pantă, dar merită văzută toată insula, mai bine decât să staţi în acelaşi loc tot sejurul. Cazarea joacă un rol important, noi de exemplu am fost la Perama, un sătuc cu plajă plină de pietre. E drept că nu am ce reproşa vilei, care era dotată cu aer condiţionat, bucătărie, două băi, balcon ş.a.m.d., însă pentru cei obişnuiţi cu plajele de la Marea Neagră, cu nisip fin, insistaţi pentru o cazare la Glyphada, Agios Gordis, sau la oricare din staţiunile cu aşa-numita sandy beach.
O staţiune care mie mi-a plăcut foarte mult a fost Myrtiotissa, un hibrid între Costineşti şi Vama Veche, cu un aer hippie, relaxată şi cu o plajă super. Problema era că drumul spre plajă era o pantă abruptă care trebuia făcută pe jos, deşi unii aveau tupeul de a o face şi cu maşina/scooterul. Noi am preferat să nu riscăm, însă drumul de 5 minute prin soare merită pentru nisipul fin, valurile şi apa clară, intrarea fără pietre în mare şi preţurile relativ ok de la singurul bar de pe plajă. Atenţie numai la jumătatea de plajă aleasă, pentru că dincolo de o stâncă marcată, sunt numai nudişti.
Dacă vreţi fiţe, Glyphada is your choice. Nisipul fin, tipe pe tocuri, şmecheri umflaţi la sală, viaţă de noapte, baruri trendoase. Preţurile, bineînţeles, adaptate la nivelul de coolness al staţiunii şi la muzica Europe Top 20 care bubuie în boxe. E totuşi, plaja cea mai asemănătoare cu ceea ce găsiţi în România, ca plajă largă, plină de oameni şi având nisip, nu cu pietre. Agios Gordis este o altă staţiune în care aş fi dispusă să stau un sejur întreg. Singurul defect al plajei de altfel nisipoasă este o zonă de pietre la intrarea în apă, însă în rest arată foarte bine şi pentru gusturile mele, mai enjoyable decât Glyphada. Se poate înota şi, din câte îmi amintesc, se pot face şi scufundări.
Zona de la nord de Kerkyra (Barbati, Dassia, Kassiopi) e cu plaje pietroase, care sincer mi se par deranjante. Nu poţi întinde cearşaf de plajă pe jos, aşa că trebuie să fii dispus să scoţi câţiva euro din buzunar pentru închirierea unor şezlonguri şi umbeluţe. Apropo, la nisip merită să cumpăraţi o umbrelă de plajă care costă în jur de 8 euro, ca să nu vă complicaţi cu închiriatul.
Renumita Sidari, plaja de lângă canalul dragostei, a fost printre cele mai dezamăgitoare. Merită văzut scurt canalul, dar de baie nu prea e rost, pentru că apa nu devine adâncă decât foarte departe de mal aşa că până ieşi din apă te-ai şi uscat. E cel puţin ciudat... Nu uitaţi crema de plajă la Sidari, chiar dacă nu staţi efectiv la plajă, soarele arde foarte tare. Crema sau loţiunea le puteţi testa acasă, de unde sunt ieftine, pentru că în Corfu o cremă cât de cât rezonabilă trece de 10 euro.
Corfu Town. Ei, în Corfu Town (Kerkyra) nu e prea mare distracţie. Taxa de 3 euro intrare la fort e jecmăneală curată, e ca şi cum ar trebui să dai 10 RON să urci până la noi pe Cetăţuie. Nimic spectaculos, nimic scris pe post de tour guiding, doar pietre. Şi o ruină de beci. În schimb, merită luată cursa Kalypso Star, care se face cu un vapor-submarin, al cărui parte de jos este facută din sticlă foarte rezistentă şi se poate vedea marea pe dinăuntru. Vin şi ceva scafandri cu raci vii şi cu scoici care se lipesc de fundul vasului, aceeaşi tipi fiind apoi şi performeri la un show de dresaj cu sea lions. Eu zic că se merită, deşi totul nu durează mai mult de o oră. Dacă vreţi o plimbare pe străduţele veneţiene veţi găsi şi ceva târguri de zdrăngănele făcute manual, dar nu este o idee bună să umblaţi prea mult prin Kerkyra fără vreo destinaţie anume.
Palatul lui Sissi, Achilleio, merită mai mult pentru grădini, care sunt un loc într-adevăr spectaculos. Interiorul palatului nu e mare lucru, mai ales că exponatele şi camerele nu sunt bine descrise, ca într-un muzeu calumea, deci probabil numai ghidul diferitelor grupuri ştie ce vede lumea acolo. În grădini, în schimb, unde nu e nevoie de descrieri gen muzeu, WOW! Statuia lui Ahile, dar şi ale câtorva filosofi greci, palmierii, vegeraţia, vederea spre restul insulei şi mare, aspectul general, totul.
În rest, insula arată foarte bine, având o arhitectură şi o vegetaţie cu totul deosebită, mult diferită chiar şi de cea a Greciei nordice (pentru cei care au văzut zona Paralia Katerini). Cam peste tot sunt peisaje frumoase, se pot face poze multe, dar merită văzută live. Specific Corfu este fructul de Kum Quat, care a fost aclimatizat doar aici, fiind originar de pe undeva din Asia; de obicei, ca suvenir pentru rude şi prieteni, este perfectă o sticlă de lichior de Kum Quat, asta fiind cam ceea ce au luat şi ai mei pentru cei de la Cluj.
Aştept şi impresiile voastre, eventualele sugestii şi vă rog, de asemenea, să-mi scuzaţi cele câteva greşeli gramaticale de-a lungul postului, pe care, deşi am încercat să le evit, precis câteva au scăpat. Mulţumesc mult şi revin de mâine cu posturi "normale" Real Crimson.
Aur pentru Sandra!
Sandra Izbaşa are aur la sol! Revin cu alte comentarii mai încolo. Impotant este că mai agăugăm o medalie la colecţie. Şi încă una de aur!
7 medalii are România până acum, dintre care 4 de aur!
7 medalii are România până acum, dintre care 4 de aur!
Viaţa bate bancul. Din nou.
Scriam mai demult sub acelaşi titlu despre un copil înjunghiat de un vecin pentru că făcea gălăgie în scara blocului (aici era să scriu blogului). Dar asta e şi mai elocventă. Toţi ştiţi bancul cu Ion Balegă? Daţi-mi voie să vă amintesc:
Acum, pe William Botez îl cheamă Bos de Bos Marian.
Bancul în sine e o porcărie, dar tipul despre care scrie Libertatea azi e şi mai tare ca Ion Balegă. Iată povestea emoţionantă: În acte îl chema Botez. William Botez (un nume din seria Edward Usturoi, Charlotte Mătrăgună şi Eleanor Cârpaciu). Până acum nu s-a botezat pentru că tatăl său era în închisoare şi a trebuit să-l aştepte până iese, iar acum şi el a ajuns la rece pentru tâlhărie. Aşadar, abia în închisoare s-a hotărât să se împace cu biserica şi să fie botezat, iar numele l-a ales de la Taraf TV, dintr-o manea cu mesaj.
Ion Balegă îşi dă semana că are un nume urât. Aşadar, se decide să îl schimbe în Vasile Balegă.
Acum, pe William Botez îl cheamă Bos de Bos Marian.
Update JO
6 medalii are până acum România, ultima fiind cucerită de Constantina Tomescu la proba de maraton. Mai mult, a condus detaşat pe a doua jumătate a distanţei. Din păcate am văzut numai rezumatul probei, azi-dimineaţă, deşi din câte înţeleg ar fi meritat să urmăresc toată alergarea. Toată stima mea pentru femeia asta, care a alergat 42 de kilometri şi a devenit cea mai în vârstă câştigătoare a probei Olimpice de maraton, la 38 de ani. Dacă am avea toţi voinţa şi concentrarea care i se citea ei pe faţă, probabil că ar fi mai uşor să ne acoperim cu glorie, să luăm şi noi tricolorul României şi să ne învelim în el. Poate nu ne-ar mai fi teamă.
Este a treia medalie de aur obţinută de spotrivii români, celelalte fiind câştigate de Alina Dumitru la judo şi de Georgeta Andrunache & Viorica Susanu la canotaj (două rame), restul medaliilor fiind una de argint la spadă (Ana Maria Brânză) şi două de bronz (gimnastică feminină echipe şi Mihai Covaliu la sabie).
----------
Michael Phelps, tipul ăla care înoată şi arată extrem de bine deşi consumă zilnic aproximativ 14.000 de calorii, şi-a împlinit obiectivul de 8 medalii de aur, surclasândul pe înotătorul Mark Spitz, cel care a obţinut 7 medalii de aur la Olimpiada de la Munchen (1972).
----------
Speram ca naţionala de handbal a României să învingă azi Norvegia. În ultimele minute s-au întâmplat atât de multe, încât chiar credeam în şansele fetelor, dar au pierdut la un gol diferenţă. Nu a fost meci eliminatoriu, deci mai avem ce urmări la handbal. Cel puţin deocamdată.
----------
În continuare alături de sportivii români. HAI ROMÂNIA!
Este a treia medalie de aur obţinută de spotrivii români, celelalte fiind câştigate de Alina Dumitru la judo şi de Georgeta Andrunache & Viorica Susanu la canotaj (două rame), restul medaliilor fiind una de argint la spadă (Ana Maria Brânză) şi două de bronz (gimnastică feminină echipe şi Mihai Covaliu la sabie).
----------
Michael Phelps, tipul ăla care înoată şi arată extrem de bine deşi consumă zilnic aproximativ 14.000 de calorii, şi-a împlinit obiectivul de 8 medalii de aur, surclasândul pe înotătorul Mark Spitz, cel care a obţinut 7 medalii de aur la Olimpiada de la Munchen (1972).
----------
Speram ca naţionala de handbal a României să învingă azi Norvegia. În ultimele minute s-au întâmplat atât de multe, încât chiar credeam în şansele fetelor, dar au pierdut la un gol diferenţă. Nu a fost meci eliminatoriu, deci mai avem ce urmări la handbal. Cel puţin deocamdată.
----------
În continuare alături de sportivii români. HAI ROMÂNIA!
Lumea fără femei
Cum ar arata lumea fara femei?
[via metalhead.ro]
[via metalhead.ro]
1. Industria supelor la plic ar deveni cea mai profitabila industrie din lume. Cei mai bogati oameni din lume vor fi magnatii supei la plic, care se vor uita de sus la sultanul Bruneiului sau la amaratii nevoiti sa faca afaceri cu petrol ca sa aiba ce pune pe masa.
2. Hainele nu s-ar mai imparti in doua categorii, curate si murdare, ci in mult mai multe: aproape curate, murdare care se mai pot purta o data, murdare care mai pot fi purtate prin casa, suficient de murdare ca sa fie purtate prin curte, murdare de mers dupa paine si, in fine, rufele
impecabil de murdare.
3. Producatorii de lame de ras si deodorante ar da faliment.
4. Pasta de dinti ar disparea complet, din lipsa de cerere. Adaptandu-se pietei, compania Colgate ar produce guma de mestecat.
5. Codul numeric personal din cartea de identitate ar contine date extrem de utile care nu pot fi memorate, cum ar fi masurile de la camasa sau pantaloni ale posesorului.
6. Revistele Playboy si Penthouse ar avea pictoriale cu Ronaldihno si David Beckham.
7. Nu vor mai exista sedinte la serviciu, intrucat barbatii nu vor mai avea nevoie de scuze pentru a lipsi de acasa.
8. Ragaiturile vor fi tema zilei la TVR Cultural.
9. Emisiunile de moda vor fi prezentate de Ovidiu Ioanitoaia. Se vor purta doar culorile echipei favorite.
10. Masinile se vor putea repara si in alte zile decat sambata, iar service-urile nu vor fi mai deschise
11. Vor exista doar doua recomandari pentru programele tv: "Acest program contine scene de violenta extrema" si "Film pentru adulti".
12. Intrucat adversarii nu vor mai avea mame, mersul la stadion nu va mai avea nici un sens.
13. Barbatii vor putea, in sfarsit, sa faca sex si sa se uite la meci in acelasi timp.
14. Meseria de instalator va disparea, intrucat pe barbati nu-i deranjeaza deloc apa care picura la baie.
15. Cea mai apreciata apa minerala va fi berea.
2. Hainele nu s-ar mai imparti in doua categorii, curate si murdare, ci in mult mai multe: aproape curate, murdare care se mai pot purta o data, murdare care mai pot fi purtate prin casa, suficient de murdare ca sa fie purtate prin curte, murdare de mers dupa paine si, in fine, rufele
impecabil de murdare.
3. Producatorii de lame de ras si deodorante ar da faliment.
4. Pasta de dinti ar disparea complet, din lipsa de cerere. Adaptandu-se pietei, compania Colgate ar produce guma de mestecat.
5. Codul numeric personal din cartea de identitate ar contine date extrem de utile care nu pot fi memorate, cum ar fi masurile de la camasa sau pantaloni ale posesorului.
6. Revistele Playboy si Penthouse ar avea pictoriale cu Ronaldihno si David Beckham.
7. Nu vor mai exista sedinte la serviciu, intrucat barbatii nu vor mai avea nevoie de scuze pentru a lipsi de acasa.
8. Ragaiturile vor fi tema zilei la TVR Cultural.
9. Emisiunile de moda vor fi prezentate de Ovidiu Ioanitoaia. Se vor purta doar culorile echipei favorite.
10. Masinile se vor putea repara si in alte zile decat sambata, iar service-urile nu vor fi mai deschise
11. Vor exista doar doua recomandari pentru programele tv: "Acest program contine scene de violenta extrema" si "Film pentru adulti".
12. Intrucat adversarii nu vor mai avea mame, mersul la stadion nu va mai avea nici un sens.
13. Barbatii vor putea, in sfarsit, sa faca sex si sa se uite la meci in acelasi timp.
14. Meseria de instalator va disparea, intrucat pe barbati nu-i deranjeaza deloc apa care picura la baie.
15. Cea mai apreciata apa minerala va fi berea.
Întrebare
De ce nu există în Cluj o cafenea drăguţă, eventual şi cu ceva croissante bune de mic dejun, care să ofere clienţilor presa zilei*? Şi, dacă este aşa ceva, îmi spune şi mie cineva unde?
*Unde presa zilei înseamnă şi alte ziare decât Click, CanCan şi Libertatea, şi alte reviste decât Playboy şi Cool Girl. Pentru că sincer, dimineaţa nu ma interesează deloc nici sânii Simonei Sensual, nici problemele adolescentelor de 12 ani care şi-au "început viaţa sexuală" şi vor să afle dacă sunt însărcinate.
*Unde presa zilei înseamnă şi alte ziare decât Click, CanCan şi Libertatea, şi alte reviste decât Playboy şi Cool Girl. Pentru că sincer, dimineaţa nu ma interesează deloc nici sânii Simonei Sensual, nici problemele adolescentelor de 12 ani care şi-au "început viaţa sexuală" şi vor să afle dacă sunt însărcinate.
De ce citesc
Pentru cei care nu mă cunosc personal, ar trebui să ştiţi că citesc cu o poftă incredibilă. Uneori şi două cărţi pe zi, uneori 2-3 pe săptămână, alteori - când nu sunt în formă - mai puţin. Citesc la masă, citesc în pat, pe toaletă, întinsă pe birou, cu capul în jos, ghemuită pe scaun, la plajă, în ore, în pauze, acasă, când dau peste biblioteca neatinsă a vreunui coleg... Oriunde, oricum, oricând. Nu chiar orice, dar multe. Bibliotecarele de la Judeţeană mă cunosc şi unele se ascund de mine când mă văd că vin cu lista de cereri...
Şi până acum nu mi-am putut explica de ce îmi place atât de mult. Mă ascundeam în spatele frazelor prefabricate de genul "E ceva ce nu pot descrie în cuvinte." Dar acum câteva zile am găsit un blog [cp-b.ro], pe care am găsit un video şi un afiş care exprimau atât de bine toată povestea încât nici nu-mi puteam imagina ceva mai potrivit.
Nu pun video-ul cu embed pe site, pentru că e puţin cu bulina roşie, dar vă dau linkul. Scuze, mama şi restul oamenilor care credeau că sunt adepta poveştii că "m-a adus barza".
Linkul aici.
Şi până acum nu mi-am putut explica de ce îmi place atât de mult. Mă ascundeam în spatele frazelor prefabricate de genul "E ceva ce nu pot descrie în cuvinte." Dar acum câteva zile am găsit un blog [cp-b.ro], pe care am găsit un video şi un afiş care exprimau atât de bine toată povestea încât nici nu-mi puteam imagina ceva mai potrivit.
Pentru neuroni, cititul e ca sexul.
Nu pun video-ul cu embed pe site, pentru că e puţin cu bulina roşie, dar vă dau linkul. Scuze, mama şi restul oamenilor care credeau că sunt adepta poveştii că "m-a adus barza".
Linkul aici.
În continuare penibil
O ştiţi pe aia veche cu "Un imbecil aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi se aruncă să o scoată"?
Pentru a continua, într-un fel, penibilul articolului anterior, mă gândeam să vă împărtăşesc o revelaţie pe care am avut-o săptămâna asta: Vă daţi seama în ce ţară trăim, dacă oamenii, presa, televiziunile şi intelectualii îşi găsesc motiv de ceartă pentru un amărât de ponei roz de jucărie cu o zvastică pe fund?
E doar atât. Un ponei de jucărie cu o mâzgălitură pe el. Nici mai mult, nici mai puţin. Acum reveniţi-vă şi găsiţi un motiv mai bun de scandal.
Pentru a continua, într-un fel, penibilul articolului anterior, mă gândeam să vă împărtăşesc o revelaţie pe care am avut-o săptămâna asta: Vă daţi seama în ce ţară trăim, dacă oamenii, presa, televiziunile şi intelectualii îşi găsesc motiv de ceartă pentru un amărât de ponei roz de jucărie cu o zvastică pe fund?
E doar atât. Un ponei de jucărie cu o mâzgălitură pe el. Nici mai mult, nici mai puţin. Acum reveniţi-vă şi găsiţi un motiv mai bun de scandal.
Senzaţional! Nimeni nu ne crede
Din seria "Elodia & friends", cică mai au ăştia de la OTV un serial. Pentru că, deşi pare interminabilă, emisiunea lui Dan Diaconescu nu ţine toată ziua, şi atunci în restul timpului de emisie sunt alte seriale.
Am nimeritla un moment dat pe serialul "Ionuţ", unde, pe una din benzile orizontal, ce să vezi? Nu scria nici "Senzaţional! Astăzi desfacem punga cu trupul lui Ionuţ", nici "Exclusiv: Magda se păruieşte cu mă-sa lui Ionuţ", nici măcar pe aproape... De fapt, scria ceva de o gravitate imensă. Scria:
Adică îşi permit nenorociţii să nu-i creadă pe cei mai mari detectivi ai României? Să nu-i crezi pe Magda? Pe Lăzăruş? Pe Ogică, dom'le? Păi asta e bătaie de joc! Adică dăştepţii ăia de la OTV degeaba investighează şi fac emisiuni serioase? Ca oameni de nimic ca mine şi autorităţile juridice române să-şi bată joc de ei?
Bonus: Cum se face audienţă în România şi cum ajunge un post de televiziune pe locul al patrulea din ţară? Uite cum:
Am nimeritla un moment dat pe serialul "Ionuţ", unde, pe una din benzile orizontal, ce să vezi? Nu scria nici "Senzaţional! Astăzi desfacem punga cu trupul lui Ionuţ", nici "Exclusiv: Magda se păruieşte cu mă-sa lui Ionuţ", nici măcar pe aproape... De fapt, scria ceva de o gravitate imensă. Scria:
SUNTEM SINGURI! Şefii Parchetului şi ai Poliţiei sfidează investigaţia OTV!
Adică îşi permit nenorociţii să nu-i creadă pe cei mai mari detectivi ai României? Să nu-i crezi pe Magda? Pe Lăzăruş? Pe Ogică, dom'le? Păi asta e bătaie de joc! Adică dăştepţii ăia de la OTV degeaba investighează şi fac emisiuni serioase? Ca oameni de nimic ca mine şi autorităţile juridice române să-şi bată joc de ei?
Bonus: Cum se face audienţă în România şi cum ajunge un post de televiziune pe locul al patrulea din ţară? Uite cum:
Când nu te poţi abţine şi atunci te abţine legea
Niciodată nu voi putea înţelege de ce oamenii nu îşi educă odraslele cât de cât. Cum poţi să îţi vezi copilul luând proporţii şi să consideri că e bine? Să rosteşti mândru, cu referire la şuncile revărsate ale copilului tău de 12 ani
Părinţi din toate colţurile ţării şi nu numai - nu că m-aş pricepe eu să vă dau sfaturi -, dar nu e semn de sănătate că, în timp ce colegii lui încep să iasă cu fetele în oraş, copilul stă la calculator (jucând WOW şi downloadând filme porno). Nu e semn de sănătate să respire mai greu ca Darth Vader şi în niciun caz nu e semn de sănătate ca unii colegi cu auzul fin să-i perceapă paşii greoi pe coridor de la 250 de metri distanţă.
Eu, simplu martor la festinul familiei tale la McDonald's voi fi mai degrabă scârbită de maioneza care vă curge pe la colţurile gurii, ţie şi micuţului tău de 100 de kile, decât să mă gândesc, aşa cum îţi imaginezi tu, că mi-e ciudă pe banii şi posibilităţile voastre de a mânca mult şi scump. Şi când îţi văd pruncul la şcoală, cumpărând pizza aia ca de cauciuc, înecată în ketchup, şi mâna grăsună plină de chipsuri unsuroase deplasându-se de la pungă la gura aia nesătulă, pe tine dau vina, pe tăticu' şi pe mămica lui, care nu i-au putut spune niciodată "Gata, acum ţi-a ajuns."
În societatea noastră de ţărani* însă, educaţia de acasă şi bunul simţ TREBUIE înlocuite de legi. Pentru că pruncul, învăţat de tac'su, dacă vede mâncare, atunci cumpără şi bagă în el de nu se mai opreşte. Şi atunci e necesar să nu vadă mâncare ca să se poată abţine.
De la toamnă, la chioşcurile şcolare nu tu unsori, nu tu patiserie grasă, nu tu sucuri cu 110% zahăr. De la toamnă, "micuţul" Godzilla dintr-a şasea va fi trist. De la toamnă, dependenţii de colesterol vor fi emo.
----------
* scuzaţi expresia, ţăranii sunt oameni harnici şi merită tot respectul, aici vorbesc mai degrabă despre o societate de fiinţe semiumane de la limita inculturii
"Lasă, dom'le, e semn de sănătate..."
Părinţi din toate colţurile ţării şi nu numai - nu că m-aş pricepe eu să vă dau sfaturi -, dar nu e semn de sănătate că, în timp ce colegii lui încep să iasă cu fetele în oraş, copilul stă la calculator (jucând WOW şi downloadând filme porno). Nu e semn de sănătate să respire mai greu ca Darth Vader şi în niciun caz nu e semn de sănătate ca unii colegi cu auzul fin să-i perceapă paşii greoi pe coridor de la 250 de metri distanţă.
Eu, simplu martor la festinul familiei tale la McDonald's voi fi mai degrabă scârbită de maioneza care vă curge pe la colţurile gurii, ţie şi micuţului tău de 100 de kile, decât să mă gândesc, aşa cum îţi imaginezi tu, că mi-e ciudă pe banii şi posibilităţile voastre de a mânca mult şi scump. Şi când îţi văd pruncul la şcoală, cumpărând pizza aia ca de cauciuc, înecată în ketchup, şi mâna grăsună plină de chipsuri unsuroase deplasându-se de la pungă la gura aia nesătulă, pe tine dau vina, pe tăticu' şi pe mămica lui, care nu i-au putut spune niciodată "Gata, acum ţi-a ajuns."
În societatea noastră de ţărani* însă, educaţia de acasă şi bunul simţ TREBUIE înlocuite de legi. Pentru că pruncul, învăţat de tac'su, dacă vede mâncare, atunci cumpără şi bagă în el de nu se mai opreşte. Şi atunci e necesar să nu vadă mâncare ca să se poată abţine.
De la toamnă, la chioşcurile şcolare nu tu unsori, nu tu patiserie grasă, nu tu sucuri cu 110% zahăr. De la toamnă, "micuţul" Godzilla dintr-a şasea va fi trist. De la toamnă, dependenţii de colesterol vor fi emo.
----------
* scuzaţi expresia, ţăranii sunt oameni harnici şi merită tot respectul, aici vorbesc mai degrabă despre o societate de fiinţe semiumane de la limita inculturii
De ce să ne uităm la Jocurile Olimpice
Mi-a crescut inima aseară când am pus videoul anterior. România a început cu bine la Jocurile Olimpice şi merită susţinută mai departe. Poate unii dintre voi s-au obişnuit cu o grămadă de postări negative din partea mea pe acest blog, dar, în fond, eu sunt patriotă până în cele mai fine capilare.
Într-adevăr se întâmplă la noi multe lucruri care nu ar trebui să se întâmple într-o ţară normală, de la jafurile, violurile şi restul ştirilor de la ora 5, până la comportamentul de bădărani ai celor de pe stradă, care pun manele la maxim pe telefon şi aruncă ambalaje pe jos. Dar uneori ne face bine să uităm, pentru o fracţiune de secundă aceste mizerii, şi să vedem partea plină a paharului.
Ăsta e adevăratul aur, nu cel pe care îl poartă pitzipoancele peste tot pe unde au unde să-l înfigă. Aurul vine din gloria pe care o ţară o poartă în lume, expunând performanţa şi nu scursurile societăţii. Copila asta (eu sunt mai tânără ca ea, dar îmi permit să spun că e copilă pentru că are 48 de kile), Alina Dumitru, a fost prima din seria învingătoarelor pe JO 2008. Are un zâmbet atât de sincer, deloc arogant, de ţi-e mai mare dragul de ea. Serios, m-a impresionat şi pe mine, care de obicei rămân rece la asemenea manifestări...
Aşa că hai să-i susţinem şi pe restul. Hai să nu înjurăm ţara asta pentru aspectele ei proaste, să nu ne dezicem de ea. Hai să strigăm HAI ROMÂNIA!
Într-adevăr se întâmplă la noi multe lucruri care nu ar trebui să se întâmple într-o ţară normală, de la jafurile, violurile şi restul ştirilor de la ora 5, până la comportamentul de bădărani ai celor de pe stradă, care pun manele la maxim pe telefon şi aruncă ambalaje pe jos. Dar uneori ne face bine să uităm, pentru o fracţiune de secundă aceste mizerii, şi să vedem partea plină a paharului.
Ăsta e adevăratul aur, nu cel pe care îl poartă pitzipoancele peste tot pe unde au unde să-l înfigă. Aurul vine din gloria pe care o ţară o poartă în lume, expunând performanţa şi nu scursurile societăţii. Copila asta (eu sunt mai tânără ca ea, dar îmi permit să spun că e copilă pentru că are 48 de kile), Alina Dumitru, a fost prima din seria învingătoarelor pe JO 2008. Are un zâmbet atât de sincer, deloc arogant, de ţi-e mai mare dragul de ea. Serios, m-a impresionat şi pe mine, care de obicei rămân rece la asemenea manifestări...
Aşa că hai să-i susţinem şi pe restul. Hai să nu înjurăm ţara asta pentru aspectele ei proaste, să nu ne dezicem de ea. Hai să strigăm HAI ROMÂNIA!
Se poate şi cu glorie - Alina Dumitru
Ca să nu ziceţi că numai chestii negative pun pe blog.
Later Edit: Am schimbat videoul, astfel încât să cuprindă şi premierea.
Antihristul si Statele Unite
Eu îi citesc blogul lui TLP. Nu sunt eu de acord cu tot ce zice, pentru că nu sunt fundamental împotriva religiei. Sunt, în schimb, de acord că principiile religiei au fost extrapolate şi ceea ce a devenit biserica nu este tocmai ceea ce şi-au imaginat fondatorii, fie ei Allah, Buddha sau Iisus.
Am citit, cred că la visurat pe blog, că Biserica Ortdoxă Română s-a hotărât să ajute sinistraţii. Nu să dea ceva bani sau să meargă să zidească noi case, ci... Suspans, suspans... Au deschis un cont bancar pentru donaţii! Asta pentru că mai marii bisericii sunt sufletişti, miloşi, buni cu cei care suferă.
Ei, apropo de TLP şi de ce scrie, de pe blogul lui am citit una şi mai bună din partea cvasi-religioşilor. (Teoria mea este că religia este oarecum intimă, personală, şi nu e cazul să o fluturi prin faţa tuturor.) Aceste fiinţe, aceste persoane docte şi spirituale, au descoperit că John McCain e Antihristul, pe baze vezi-Doamne reale, adică pe interpretarea unor texte din Biblie. Şi nu numai atât: e Antihrist dar şi descendentul unui român. Adică Biblia zice că Antihristul e român.
Poftim?
Da, Antihristul e român, dacă e să ne luăm după super-fundaţia de reasearch biblic True Bible Society. Dar, pentru că eu cel puţin sunt o optimistă convinsă, să luăm partea bună a lucrurilor: străinii vor adăuga un nume celebru în plus alături de restul românilor cunoscuţi peste hotare. Acum, lista va fi Nadia Comăneci, Dracula, Ceuşescu, Hagi, Ilie Năstase şi ... Antihristul.
Unii ar zice "F**k me, I'm famous." Nu sunt de acord.
Sursa ştirii: TLP şi Hotnews.
Am citit, cred că la visurat pe blog, că Biserica Ortdoxă Română s-a hotărât să ajute sinistraţii. Nu să dea ceva bani sau să meargă să zidească noi case, ci... Suspans, suspans... Au deschis un cont bancar pentru donaţii! Asta pentru că mai marii bisericii sunt sufletişti, miloşi, buni cu cei care suferă.
Ei, apropo de TLP şi de ce scrie, de pe blogul lui am citit una şi mai bună din partea cvasi-religioşilor. (Teoria mea este că religia este oarecum intimă, personală, şi nu e cazul să o fluturi prin faţa tuturor.) Aceste fiinţe, aceste persoane docte şi spirituale, au descoperit că John McCain e Antihristul, pe baze vezi-Doamne reale, adică pe interpretarea unor texte din Biblie. Şi nu numai atât: e Antihrist dar şi descendentul unui român. Adică Biblia zice că Antihristul e român.
Poftim?
Da, Antihristul e român, dacă e să ne luăm după super-fundaţia de reasearch biblic True Bible Society. Dar, pentru că eu cel puţin sunt o optimistă convinsă, să luăm partea bună a lucrurilor: străinii vor adăuga un nume celebru în plus alături de restul românilor cunoscuţi peste hotare. Acum, lista va fi Nadia Comăneci, Dracula, Ceuşescu, Hagi, Ilie Năstase şi ... Antihristul.
Unii ar zice "F**k me, I'm famous." Nu sunt de acord.
Sursa ştirii: TLP şi Hotnews.
Să închidem ochii
În afară de a mă uita la deschiderea Jocurilor Olimpice, ieri am mai zapat puţin pe la TV. Şi am rămas contrazisă de imbecilitatea unor producători de reality show. Lăsând la o parte amalgamul de cocalari şi printzese prezente în super-emisiunea Magic Taxi, prostul gust (în materie de haine, accesorii, comportament, socializare, etc.) al personajelor şi, probabil, şi al telespectatorilor, am observat că ţigările erau acoperite cu blur.
Bombă. Reportajele făcute la mare de diferite televiziuni, care au în prim-plan ţâţe (scuzaţi cuvântul) nu sunt cenzurate, dar un amărât de Kent dus la gură de o tanti uşor trecută, dar cu aere de divă, este blur-uit. Şi era clar că dacă duce la gură un blur care scoate fum, trage din el şi îl scutură în scrumieră, era vorba de o ţigară.
Ori, era clar că fuma, dar hai să ne facem că nu vedem. Hai să facem ca cele 3 maimuţe cu Hear no evil, See no evil, Speak no evil. Oamenii nu fumează, copiii nu mor de foame, nimeni nu fură şi noi nu am auzit niciodată să se întâmple nimic rău. De ce nu cenzuraţi ştirile de la ora 5? De ce nu cenzuraţi scenele de prin Africa, din zonele sărace, cu subnutriţi care mor pe capete (chiar dacă Andreea Marin Bănică şi Angelina Jolie îi adoptă pe câţiva)?
De ce să dăm piept cu problemele? Decât să spunem omului direct să nu mai fumeze... Mai bine ne facem că nu există ţigări.
PS: Nu fumez, nu de-aia "iau apărarea" fumătorilor.
Bombă. Reportajele făcute la mare de diferite televiziuni, care au în prim-plan ţâţe (scuzaţi cuvântul) nu sunt cenzurate, dar un amărât de Kent dus la gură de o tanti uşor trecută, dar cu aere de divă, este blur-uit. Şi era clar că dacă duce la gură un blur care scoate fum, trage din el şi îl scutură în scrumieră, era vorba de o ţigară.
Ori, era clar că fuma, dar hai să ne facem că nu vedem. Hai să facem ca cele 3 maimuţe cu Hear no evil, See no evil, Speak no evil. Oamenii nu fumează, copiii nu mor de foame, nimeni nu fură şi noi nu am auzit niciodată să se întâmple nimic rău. De ce nu cenzuraţi ştirile de la ora 5? De ce nu cenzuraţi scenele de prin Africa, din zonele sărace, cu subnutriţi care mor pe capete (chiar dacă Andreea Marin Bănică şi Angelina Jolie îi adoptă pe câţiva)?
De ce să dăm piept cu problemele? Decât să spunem omului direct să nu mai fumeze... Mai bine ne facem că nu există ţigări.
PS: Nu fumez, nu de-aia "iau apărarea" fumătorilor.
JO 2008
Am un sentiment ambivalent faţă de deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de la Beijing. În sensul că mi s-a părut atât interesant, epustuflant şi barosan, cât m-a şi oripilat...
Partea bună este că a arătat senzaţional (senzaţional autentic, nu ca la OTV). A fost un spectacol foarte bine regizat, se vedea că oamenii chiar au vrut să ne arate cât de tare e ţara lor, cât de importantă a fost ea pentru istorie, câţi chinezi ştiu să danseze sincron şi că ei au cel mai mare ecran cu LEDuri, deci că sunt şi regii tehnicii moderne.
Şi totuşi, spunea comentatorul că aproximativ 15.000 de oameni au lucrat timp de 10 luni la aceste coregrafii. Vedeam oameni stând în poziţii incomode, chinez sub fundul unui alt chinez, toţi la fel, toţi la unison, toţi concentraţi să nu cumva să greşească (cel puţin, nu vizibil), să nu cumva să iasă imperfect spectacolul. Mi s-a zburlit părul uitându-mă la acele reprezentaţii. Pe lângă ceea ce am văzut pe la teveu că făcea Ceauşescu pe stadioane... nu e mare diferenţă, ci e doar un mai nou (2008 în loc de 1988 sau 1978) şi mult, mult, mult mai opulent.
Cine să "convingă" atâţia oameni să se implice într-un spectacol de asemenea proporţii? Să fie patriotismul chinez? Să fie mândria olimpică? Globalizarea? Să nu fim naivi... Au fost aceiaşi domni care le falsificau paşapoartele gimnastelor chineze înainte de competiţie, că "De, dacă puterea e a statului, statul spune că fetele au 16 ani, şi nu 13, deci pot participa la Jocuri."
Ambiţioşi.
Partea bună este că a arătat senzaţional (senzaţional autentic, nu ca la OTV). A fost un spectacol foarte bine regizat, se vedea că oamenii chiar au vrut să ne arate cât de tare e ţara lor, cât de importantă a fost ea pentru istorie, câţi chinezi ştiu să danseze sincron şi că ei au cel mai mare ecran cu LEDuri, deci că sunt şi regii tehnicii moderne.
Şi totuşi, spunea comentatorul că aproximativ 15.000 de oameni au lucrat timp de 10 luni la aceste coregrafii. Vedeam oameni stând în poziţii incomode, chinez sub fundul unui alt chinez, toţi la fel, toţi la unison, toţi concentraţi să nu cumva să greşească (cel puţin, nu vizibil), să nu cumva să iasă imperfect spectacolul. Mi s-a zburlit părul uitându-mă la acele reprezentaţii. Pe lângă ceea ce am văzut pe la teveu că făcea Ceauşescu pe stadioane... nu e mare diferenţă, ci e doar un mai nou (2008 în loc de 1988 sau 1978) şi mult, mult, mult mai opulent.
Cine să "convingă" atâţia oameni să se implice într-un spectacol de asemenea proporţii? Să fie patriotismul chinez? Să fie mândria olimpică? Globalizarea? Să nu fim naivi... Au fost aceiaşi domni care le falsificau paşapoartele gimnastelor chineze înainte de competiţie, că "De, dacă puterea e a statului, statul spune că fetele au 16 ani, şi nu 13, deci pot participa la Jocuri."
Ambiţioşi.
Subscribe to:
Posts (Atom)