Clişee & co.

Pentru ediţia de astăzi, vorbim despre clişeele muzicale. Mai exact, despre modul în care rocker nu înseamnă nespălat, manelist nu înseamnă neapărat cocalar ş.a.m.d. Vorbim şi despre instinctivul "Bă, eu ascult de toate. Şi la chefuri mai merge câte o manea". Vorbim despre chefuri, distracţie şi toate cele. Vă simteţi gata? Începem.

Citeam pe net un articol despre cum să devii rocker. Eu una nu mă consider rockeriţă, dar prieteni foarte buni de-ai mei sunt rockeri, metalişti, headbangeri etc., ce nu se potrivesc nicicum profilului descris de autor. În primul rând, m-a deranjat că s-au legat de muzica veche pe care rockerii încă o ascultă (d-alde Queen, Scorpions, Led Zeppelin, Deep Purple - muzica de calitate rămâne, muzica proastă de uită după 5 ani) şi mai ales de stilul vestimentar.

Imbracamintea te defineste mai mult decat muzica pe care o asculti. Pentru inceput trebuie sa tii minte cateva lucruri: haine negre. In ceea ce priveste hainele negre, ai putea fi interpretat de ceilalti ca fiind lipsit de creativitate, dar tu esti un neinteles oricum, asa ca parerea celorlalti nu conteaza.
Hainele: - tricouri negre cu formatii daca se poate: Sepulura, Dimmu Borgir, Cradle of Filth;
- blugi negri sau pantaloni din piele. Cu pantalonii de piele esti mai rocker;
- geaca de piele. Lumea va crede ca ai motor;
- bocancii negrii (rocker adevarat), cat mai grei. Daca nu gasesti poti sa incerci la armata romana, sunt la reduceri. Tine minte: hainele negre si bocancii trebuie purtati pe orice anotimp, fie ca e vara sau iarna, chiar daca faci viermi sau ciuperci, asta te defineste ca rocker. Rock ON!

În primul rând că un tricou cu o trupă nu te face rocker. Degeaba porţi diverse logo-uri şi simboluri pe tine, dacă această heraldică nu vine şi cu nişte cunoştiinţe în domeniul muzicii respective. Riscul este de a te face de râs: întrebat dacă ţi-a plăcut Roots (al cărui copertă o ai pe tricou), te vei întreba dacă este o băutură, o formaţie, sau un film nou.

Dar revin la problema socializării: spre deosebire de alte grupuri exclusiviste (o piţi fără haur pe ea nu e piţi, un emo fără dermatograf nu e emo), aş spune că grupul acesta denumit generic rockeri este cel mai permisiv. Cel puţin rockerii pe care îi cunosc eu nu te vor da afară de la masă pentru că nu ai haine negre, sau bocanci.

Le-a păsat când am venit cu rochie roşie şi saboţi? Nu. Le-a păsat că sunt singura cu fundiţă roşie? Nu. Le-a păsat că ştiu piese trendi? Din nou, nu. Pentru că sunt aceeaşi Călina ca întotdeauna, indiferent de cum mă îmbrac, care a fost ultima piesă pe care am ascultat-o sau când a fost ultima dată când am dat din cap. Şi tocmai de accea mă simt bine cu ei; pentru că putem vorbi aproape orice fără să intervină fiţe, superiorităţi şi alte chestii neplăcute prezente în majoritatea bisericuţelor.

Divaghez. Revenind la subiect, a fi în conformitate deplină cu un grup înseamnă a fi tras la indigo, a-ţi pierde unicitatea. Cine se aseamănă se adună nu înseamnă că toţi cei care se aseamănă trebuie să devină identici.

A merge la un chef, după părerea mea, înseamnă să te distrezi. Înseamnă playing along cu muzica ce se pune (până la un anumit punct, şi aşa nu eşti invitat la chefuri total incompatibile cu genul tău), că să te simţi bine nu numai tu, ci şi ceilalţi. Pentru că egoismul şi atitudinea de "eu nu dansez pe muzica asta, că e naşpa", sunt primii paşi spre o petrecere oribilă.

Cât despre "eu ascult de toate", este posibil. Nu este (numai) apanajul celor care vor să încheie discuţiile contradictorii de genul rock vs. manele. Una e muzica de acasă, alta cea de la petreceri, alta cea de la radio şi cea de pe mp3/mp4 player. Eu una am de toate: rocăciuni, metal, oldies, latino, house, hip-hop, clasică. Şi le ascult pe toate, cu diferite ocazii.

Nu este nici muzica, nici credinţa, nici fizicul, nici nimic care să ne facă mai buni sau mai răi decât suntem. Cunosc manelişti, houseri, urâţi, deştepţi, frumoşi, atei, pocăiţi, aroganţi şi modeşti care sunt oameni extraordinari. Aşa că la o parte cu clişeele.

De ce apatie?

Astăzi am fost la marea adunare a suporterilor Universităţii Cluj, băieţi simpatici, din peluză + sămânţarii din tribune. Fulare, steaguri, cântece... printre care şi dragul meu Din dragoste pentru culori, eu voi cânta mereu/Şi nimeni nu mă va opri, aici e locul meu!

Şi am văzut în ochii suporterilor, aşa cum văd întotdeauna când sunt în peluză cu ei (şi nu la televizor, unde apar numai golanii care se declară fani "U" de dragul bătăilor), că merită o echipă mai bună. Toată înfocarea cu care cântăm, toata pasiunea pe care o punem în strigăte, toate răguşelile noastre şi speranţele cu care intram pe poartă la Ion Moina, zâmbindu-i portarului... oare toate acestea nu merită un răspuns din partea a 11 oameni care aleargă după o băşică?

În faţa Primăriei, se striga "Stadion! Stadion! Stadion", însă printre două exclamaţii se mai auzea şi câte un dezolant "Echipă..."

La ultimul meci al Universităţii în liga I, când a pierdut cu CFR, am plâns. Curgeau şiroaie lacrimile pe faţa mea şi tata, care a venit cu mine la meci, încerca să mă liniştească. Îmi spunea că "uite, CFR erau în divizia C şi în numai 6 ani au devenit campioni. Lasă, că aşa va fi şi cu Universitatea. Va veni cineva cu bani şi va face echipă...". Îmi spunea câte-n lună şi-n stele. Însă ştiam că atunci a murit Universitatea mea. Că nimeni nu va veni cu bani să ne scoată din c**at, că în curând de vom uza vocile pentru o echipă de liga II, sau poate chiar III.

Şi nu îi învinuiesc pe mahării care au spălat bani sau pe cine vrea să facă mall pe locul fostului Ion Moina. Învinuiesc toată generaţia asta plină de apatie, în care sportul nu mai este sport sau competiţie, ci femei, cluburi, freze gelate, salarii imense şi presa gâdilând orgoliile jucătorilor buni. De ce să conteze proştii ăia şi mitingul lor? De ce să joc mai bine pentru miile de suporteri care îşi pun speranţele în mine? De ce să fac efort când am aceleaşi performanţe la gagici şi la alcool?

Credeţi că se rezumă numai la sport? Dimpotrivă, e o boală înfiorătoare, care parcă stă să clatine tot ceea ce au vrut să construiască părinţii, bunicii noştri şi toţi cei care au murit încercând să facă o lume mai bună. Pentru că noi suntem generaţia care trebuia să aducă viitorul. Viaţa 2.0. Atitudinea socială, implicarea, performanţa. Trebuia să fim aprigi, trebuia ca totul să fie, pentru noi, o provocare. Şi fiecare provocare trebuia câştigată.

Nu am devenit ceea ce trebuia să devenim. În schimb, bine că avem telefoane cu Swarowski şi Audi A seis.

De timp liber

Când puteţi sacrifica o mică parte din timpul vostru pentru a vă uita la un documentar online de calitate - nu ca Zeitgeist, care e penibil pe lângă acest Dangerous Knowledge -, câteva clickuri date mai jos vă vor fi utile. Sau, dacă preferaţi, căutaţi pe google videos numele documentarului (Dangerous Knowledge, după cum ziceam). Nu am să fac spoilere, însă am să spun că este vorba despre patru oameni geniali care au pătruns atât de adânc în tainele matematicii încât, până la urmă, au înnebunit şi s-au sinucis. (Da, colegi, ştiu că sună puţin ca povestea lui Eminescu spusă de dl Berindei) Nu este, totuşi, povestea acestor savanţi, ci este o poveste despre ce înseamnă să fii maşină sau om, despre sensul universului, despre propriile noastre limitări şi despre sentimentul de siguranţă supremă care a dus la cele Două Războaie Mondiale.

Requirements: flash player, răbdare 1h 30 min, limba engleză.

Partea 1


Partea 2

Postare porno

Ce ţi-e şi ţie dom'le cu acest cuvânt, că parcă toate sunt porno în ţara asta... Avem la inventar:

• eleva porno
• piticul porno
• îngrijitoarea porno (cea cu autiştii)
• staruri/starlete porno
• regine porno
• etc.

Hai mai lăsaţi-mă cu titlurile astea slabe din tabloide, că deja e cam mult. Prea mult porno! Nu mă interesează nici cu câţi bărbaţi a făcut sex Alina Plugaru/Simona Sensual/Laura Andreşan/Sexy Brăileanca şi cu atât mai puţin mă fascinează sânii lor uzaţi pe primele pagini ale ziarelor. Nu îmi plac piticii, iar gândul că există un pitic porno şi că de Crăciun scria în vreo două ziare că va împărţi cadouri la copii costumat ca spiriduş mă face să mă întreb dacă mai există dreptate în lume. Eleva porno are tot dreptul să fie porno, doar e majoră, şi puţin îmi pasă că vrea să dea la Medicină.

Acum sincer, eu pot să apreciez dacă o femeie arată cât de cât bine, iar gagicile astea (despre pitic nici nu mai vorbim) mi se par de-a dreptul urâte. Drept urmare, aş propune că dacă tot inventează presa tot felul de chestii porno, măcar să inventeze chestii porno care să arate bine. Nişte vedete porno cu sâni mai puţin fleşcăiţi, fără colaci pe burtă şi fără celulită pe fund probabil ar vinde mai bine Click-ul, CanCanul şi Libertatea...

Cancelar Suprem

Mai ştiţi plot-ul de la Star Wars II: Attack of the Clones? Când cancelarul Palpatine provoacă un război între Republică şi separatişti (conduşi de Dooku şi apoi de Grievous, care tot de la Palapatine primeau ordine) numai ca să poată să concentreze mai multă putere în mâna sa? Şi mai ţineţi minte că în Star Wars III: Revenge of the Sith, folosindu-se de puterile respective, de influenţa pe care o avea în Senat şi de Anakin Skywalker-Darth Vader, se proclamă împărat?

Fără nicio legătură, click aici pentru un link spre dezbaterea celor de la realitatea.net, care ne întreabă dacă Băsescu ar trebui să primească puteri sporite.


Eu vă propun o altă dezbatere: oare nu e cam scund Boc pentru rolul lui Darth Vader? Propun şi nişte uniforme de Storm Troopers pentru SPPişti, ce ziceţi?



Ah, să mai spun că postul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare?

Să ne sărutăm sănătos!

Cică un specialist american a descoperit un virus care se transmite prin sărut, cu simptome ce includ: astenie, dureri, respiraţie îngreunată (li se taie respiraţia), febră, oboseală şi care se vindecă la pat.

Unde am mai auzit-o eu pe asta? Sunt îndrăgostiţi, bieţii de ei, nu bolnavi!

Clubul femeilor frustrate: Reloaded

Nimeresc câteodată pe femina.ROL.ro şi nu pot să nu râd ca o proastă de una singură. mai demult v-am povestit despre super-chestiile pe care le enervează pe femei la bărbaţi, şi acum frustratele se întoarce cu o nouă bombă: 8 trucuri pentru agăţat bărbaţi.

Adică tu - scuze, nu tu, stimată cititoare. Să zicem eu. Să presupunem că aş fi atât de disperată încât să caut compania unui total necunoscut doar ca să compenseze pentru sentimentul că nu am alte realizări. Sau pur şi simplu pentru că sunt atât de inaptă din punct de vedere social încât nu pot "kombyna" pe nimeni dintre cei cunoscuţi. Iată ce variante am:

1. Spune-i ca ai citit intr-o revista ca 66 la suta dintre barbati prefera si chiar le place cand o femeie le face avansuri intr-un bar. Apoi, intreaba-l daca face parte din majoritate! De aici depinde de el...

Super! Deci îl găsesc pe ăl mai arătos gagic din bar şi scot o fiţuică cu toate clişeele care circulă pe net. Dacă clişeul ăsta dă greş, trec probabil la altele: "Nu te supăra, pot să-ţi pun mâna pe fund să văd din ce material îţi sunt blugii?", sau "Ai o hartă? Că mă pierd în ochii tăi". Sigur femeile pot fi mai creative de atât, chiar şi cititoarele unui astfel de articol...

2. Data vitoare cand mergi la sala incearca sa ajungi mai devreme si sa te pozitionezi langa un barbat dragut.[...]nu uita sa il privesti si sa ii zambesti

Asta e bună de tot. În primul rând e bună pentru că merg la sală ca să slăbesc. Ca să fac efort. Ca să curgă transpiraţia de pe mine ca Niagara, să ardă şuncile şi să mă înroşesc de efort. Ei bine, când voi fi mai vânătă şi mai transpirată, cel mai bun lucru precis ar fi să îi rânjesc tipului de lângă mine. Cu puţin noroc, poate nu fuge cât vede cu ochii, nu?

3. Esti intr-un loc public, il zaresti, te apropii de el dar nu stii ce sa spui? Incearca sa deschizi orice subiect, cat mai simplu posibil: de la vreme pana la trafic.

Şi mai bine, spune-i că eşti răcită, iar el va zice că nu te crede. Atunci scoate pachetul de Coldrex şi spune-i că (ba da) ştii. Situaţia se va termina cu o partidă nebună de ... solitaire. Merge şi cu Perwoll, dar numai dacă eşti la un chef la care toată lumea poartă haine strălucitor de curate (se ştie că toată lumea îşi aduce detergentul la un chef), sau cu Ace dacă ai coc şi/sau ochelari.

4. Vrei sa vezi un film, esti la cinema, luminile inca nu s-au stins si il vezi pe el. Ce poti face? Simplu, priveste-l si fii sigura ca el observa acest lucru.

Da, şi mie îmi place ca oamenii să se holbeze la mine pe întuneric. Pun pariu că şi bărbaţilor le place la fel de mult.

5. Data viitoare cand vei pune ochii pe un barbat-bine in mall, intreaba-l unde poti gasi un anumit magazin [...] Fa-te ca nu intelegi si ca ar fi bine sa te insoteasca.

- Scuzaţi-mă, ştiţi unde e Meli Melo? [... dacă ştie unde, atunci e homosexual]

6. Esti pe strada si zaresti un tip dragut care tocmai vrea sa se urce in masina. Spune-i ceva de genul: Imi place masina ta. Pot sa o conduc?".

Răspunsul va fi ca la varianta prescurtată a Scrisorii a III-a: "Tu eşti Mircea? Nu." Mai mult, dacă nu ştii să te descurci nici măcar în mall şi trebuie să ceri indicaţii, ai impresia că rezişti unui sens giratoriu?

7. Esti la cumparaturi si vezi barbatul "perfect" cumparand fructe, un pepene galben de exemplu. Du-te la stand, da de inteles ca ai dori si tu sa cumperi unul si spune-i ca isi va da seama daca pepenele e copt dupa miros. Alege unul pentru el [...]

Merge şi dacă vezi bărbatul perfect la standul de şosete. Spune-i că ţi-ai dat seama că şosetele au mai fost purtate după miros şi alege altele. Cum să nu fie cucerit de inteligenţa ta?

8. Il vezi ca tasteaza pe laptop cat timp e intr-un restaurant. Cere-i permisiunea sa verifici ceva pe internet [...] Tot ceea ce trebuie sa faci este sa ii lasi intr-un fisier adresa ta de e-mail sau id-ul de messenger si gata! De acum, totul depinde de el!

Sau modifică-i regiştrii ca să nu-i mai meargă Windowsul. Află-i IP-ul, dezactivează-i sistemele de securitate şi mai târziu trimite-i un virus. Unul simpatic. Dă un mass cu înjurături la toată lista lui de messenger. Invită-l să joace MMORPGuri cu tine. Sunt chestii mult mai interesante de făcut de pe un laptop decât agăţatul proprietarului...

În fine. Astăzi am învăţat ceva: Nu cred că voi ajunge vreodată atât de disperată. Însă dacă mă vedeţi, peste ani şi ani, că încerc vreunul dintre aceste "trucuri", puneţi-mă într-o cămaşă de forţă până îmi iese din cap ideea că bărbatul perfect poate fi cucerit cu astfel de ieftinităţi.

dacă vă interesează totuşi articolul complet, click aici.

Do you like Fridays?

!!!! It's Friday !!!!!

2 planes 1 city

Cică a plouat cu excremente la Craiova! Nu, nu e banc cu olteni. Efectiv în loc să îţi pice de la păsări, îţi pică kkt omenesc, de puritate 100%.

Păi cum e dom'le să stai la poveşti cu iubita în câmpul cu flori, să îi arăţi norii în formă de inimioare, şi să vă orbească ploaia maro? Cum e să ai încredere în Romica Jurcă şi să-ţi laşi acasă umbrele, pelerine şi toate cele, doar ca să te surprindă o livrare cu miros de fertilizant? Cum e să-ţi faci poze de hi5 şi să te trezeşti cu ditamai pata pe freza gelată de care le era ciudă la duşmani?

Vorbiră ăştia prea mult la perfectul simplu şi se puseră teroriştii pe bancuri. Şi-aşa la noi nu prea sunt zgârie nori, nu prea mult de dărâmat şi de terorizat. Păi nu sunt şi ei oameni? Nu s-ar distra şi ei de olteni?

linkul cu ştirea.

PS: Să se înţeleagă că nu am nimic împotriva oltenilor, doar pe linie maternă am ascendenţă de pe malurile Jiului. De fapt, când mă născui, 25% ieşii olteancă.

E Naomi, dragă

Am dat astăzi peste următorul titlu

Naomi: "Sex cu mine sau poker cu Paris Hilton"

Şi m-am gândit la bietul suflet căruia i s-a adresat acest ultimatum şi m-am rugat să fie vorba de altă Naomi decât vedeta/vedetul noastră/nostru autohton/autohtonă. Din fericire, e Naomi Campbell...

Pentru că şi de aş fi bărbat, şi de-aş fi femeie... Sexul cu Naomi (transsexual/a) ar fi ultimul lucru pe care mi l-aş dori vreodată. E cineva care nu e de acord?

Copiii căpitanului cool

Scria astăzi în Cluj Expres despre pantofii cu toc creaţi speciali pentru copii, disponibili chiar şi în imprimeu de leopard. Şi, după cum comenta şi Frau Lehrerin, ia că mai lipseşte doar cureau D&G şi frezele periuţă cu sigle Playboy şi Puma rase în cap pe lângă kilu' de gel turnat în cap... şi presto! avem copil cocalar.

În continuare (eu vă zic ce am citit) se vor lansa şi sutienele pentru fetiţe de 7 ani şi lenjeria de dantelă neagră pentru cele de 9 ani. Păi unchiul ăla ce şi-a violat nepoata de 9 ani nu e şi el om? N-ar vrea şi el să-şi vadă gagica în dantele? Plus că la 7 ani fetele au deja cupa D la sutien şi vor să-şi ia cu push-up, ca să aibă trecere la băieţi. Desigur, mă gândesc că nici băieţii nu vor fi uitaţi, probabil şi ei vor lua exemplul lui Dani Oţil şi al blugilor cu extensii, sau li se vor da pastiluţe albastre compensate.

Mergeţi, oameni buni, într-o şcoală. Copiii, până printr-a şaptea, nu se ocupă dom'le cu fumat, cu sex, clubbing şi alcool. Sunt ocupaţi să-şi scoată ochii, să se bată între ei şi să le lovească pe fete. Sunt ocupaţi eventual cu filme porno (mai ţineţi minte excursia cu colegii lui Flory, distribuitori de scene 18+?), cu aruncat cărţi şi caiete în profesori, cu istericale, cu jocuri pe calculator. Aşa că, de ce să le furăm această inocenţă prin astfel de articole vestimentare?

Apropo de copii, cică Monica Columbeanu a prezentat Balul Operei de la Cluj, apoi s-a dus ţuşti în club după Irinel. Între timp însă, şi-a culcat şi pruncul, care pe la ora 2:00 noaptea, a "clacat". Surprinzător, stimaţi cititori, dar un copil care ar trebui să se culce pe la 9 e de aşteptat să moară de somn dacă mă-sa îl târăşte la toate evenimentele la care se plimbă ea... Doamne, încă nu m-am obişnuit cu ideea Monicăi Columbeanu prezentând ceva la Operă. Brrrrr.

Eticheta

Erau mai demult cărticelele acelea mov cu codul bunelor maniere din care ţin minte că ne citea şi doamna învăţătoare. Am observat că pe unele ediţii, ceva mai recente, scrie Codul bunelor maniere astăzi. Şi stau să mă gândesc de unde până unde se poate aplica ASTĂZI un set de reguli din secolul trecut, care ţine mai degrabă de obiceiurile gentlemanilor cu joben şi domnişoarelor pudice - oribil cuvânt! - cu crinoline şi umbreluţe de soare. De fapt, nu sunt eu cea care se întreabă toate astea, ci doar constat cum se comportă cei din jurul meu.

Îmi pare rău că nu sunt o ţaţă şi că nu pot spune oricui ceea ce gândesc. Sigur că, mai apoi, regret că nu i-am zis ţugulanului că e ţugulan, sau bădăranului că e bădăran, dar asta e altă poveste. Şi apoi cam degeaba scriu pe blog, dacă nu aude cine trebuie să audă.

Nu sunt deloc o fiinţă împotriva umorului şi pot accepta glume dintre cele mai deplasate, atâta timp cât sunt făcute de prietenii mei sau de cunoştiinţe apropiate. Nu e mare filosofie: dacă ne-am jucat în nisip când eram mici sau dacă ne-am julit genunchii pe uliţă, dacă ne jucam mâţă în curtea şcolii sau chiar dacă am discutat împreună despre pseudoreverberanţa etico-morală contrastantă a intrinsecului uman în ipostaze beligerante/pacifiste, atunci poţi să faci bancuri despre mine. Altfel nu.

E o chestie de fineţe... Dar hai că se poate!

Acesta NU este Nikita

... este un desen de pe Minimax. Postul TV pe care l-am urât de când a apărut, cu tot cu desenele lui fericite, roz şi pline de învăţăminte! Postul care ne-a dăruit-o pe Căpşunica, pe văcuţa Connie şi pe alţi prieteni fericiţi ai naturii, precum Şoseţica şi Pantofiorul!

Să vă văd, apărători înfocaţi ai Minimaxului, cum mai scoateţi acum cămaşa... (Sau cum vă daţi jos cămaşa, rochia şi toate cele?)



PS: scuze că nu am mai avut timp de blog un timp. Sper să-mi revin curând.
PSP: cine chiar a văzut filmul cu Nikita, bun stomac are!

Porcuşoara agresivă

Sau cum ar zice dna profesoară de chimie: "No, dragă, te-ai enervaaat? Păi ce te tot stresezi aşa?"

sursa lamaie.ro

Taxi Driver

Ar fi cazul să îmi iau carnetul de şofer. Aptă psihologic (cică) sunt, cu autobuzul mă deprimă să merg (tanti cu copii isterici, tipi transpiraţi sau manelişti cu telefoane pe loudspeaker, boschetari) şi azi am avut una dintre cele mai terifiante experienţe cu taxiul de până acum.

Totul a început cu frigul de afară şi cu mine aşteptând 24-le, ca să mă duc, ca orice soon-to-be tânăr adult, la şcoala de şoferi, pentru testul psihologic. Stand de bilete ia-l de unde nu-i, ghiozdanul plin cu tot felul de dosare, agende, cărţi (am trecut pe la bibliotecă şi nu m-am putut abţine), hârţogărie etc. Tocmai în staţie, opreşte un taxi din care se dă jos o doamnă. Într-o fracţiune de secundă, îmi trece prin cap că şi aşa nu am bilet, pe jos prin coclaurile din Gheorgheni nu am mare chef de plimbare pe tocuri, mai ales că toată fiind roşie şi cu fundiţă în păr, un număr impresionant de bădărani găsesc nimerită replica "Halo, scufiţa roşie! Uite, mă, Gicule, ce draguţă e!"... şi ce dacă m-aş urca în taxi?

Big mistake. Urc şi mă izbeşte un sunet de house de-ăla cu başi mulţi, că dacă eşti hipertensiv trebuie să-ţi iei Distonocalmul înainte să fii apt să asculţi aşa ceva. Taximetristul şi mai şi: ochelari de soare imenşi (vă reamintesc că e decembrie şi -23445 de grade), părul gelat pe spate, cercel cu cristal de sticlă de geam în ureche. Mai lipsea geaca cu "de puta madre traficante" şi fugeam cât vedeam cu ochii. Îmi scapă printre buze "La şcoala Alfa, vă rog." A fost a doua mare greşeală.

- Examenul? zice şoferul şi îmi adresează un zâmbet de cocalar a la carte.
- Nu, testul psihologic.
- Aa, să vezi cum e când mergi la examen.

Şi aici a început o poveste lungă despre cum el, 5 ani, a condus în cartier la el fără permis, s-a lăsat de învăţat într-a cincea, când a rămas şi repetent pentru prima oară şi de-aia i-a venit greu să înveţe legislaţia. A picat de 2 ori, apoi a treia oară a trecut, după care i s-a suspendat carnetul pentru 3 luni. Îngrozită, deja mă gândeam ce ilegalitate a comis şi dacă voi ajunge întreagă fizic la testul psihologic... Dar ideea principală era că sunt emoţii mari. Chiar şi el, care a avut probleme cu Poliţia, a avut proces şi condamnări, niciodată nu a avut aşa emoţii cum a avut la examenul pentru şcoala de şoferi.

Mi-am forţat faţa să zâmbească, în timp ce creierul mi se crispa la imaginea cocalarului de la volan în costum portocaliu, cu puşca (şi cureaua lată cu D&G, desigur) în mână, sau probabil fiind şoferul unui grup de jefuitori de bănci, deci tipul care ţinea motorul cald cât timp amicii lui, cu ciorapi lycra pe cap, întindeau saci goi unor funcţionare speriate (dar, desigur, la fel de înţepate ca majoritatea funcţionarelor).

Dar, dovadă că stau în faţa tastaturii şi scriu pe blog, am supravieţuit encounterului cu taximetristul. Măcar omul a fost sincer cu povestea lui (ori m-a îngrozit în mod deliberat) şi mi-a urat succes... Nimic nu s-a schimbat, deşi, probabil, data viitoare când îmi voi reprezenta mental scena unui jaf armat, hoţii imaginari vor purta cercei ieftini din sticlă. Deşi s-ar putea ca tipul să fie condamnat pentru alte chestii. Pentru omor calificat, de pildă.

Gata cu vacanţa (şi pe blog)

Ooo, da! Au fost două săptămâni de relaxare aproape totală. Să-mi fie ruşine că nu am mişcat nici măcar un deget pentru CPE, dar măcar am învăţat engleza "practică" din Star Wars: Knights of the Old Republic II: The Sith Lords... niciodată nu m-am considerat mare gameritza, ci abia împătimită Star Wars. Se pare că a fost de ajuns.

Mi-am dat seama, astăzi, că nu sunt singura persoană arogantă pe care o cunosc şi că, de fapt, marea majoritate a populaţiei este de o aroganţă fantastică, invocându-l pe Dumnezeu ca să justifice faptul că oamenii nu se trag din maimuţe. Tot nu am înţeles ce legătură are una cu cealaltă... De ce nu puteţi accepta că oamenii şi maimuţele au un strămoş comun, că evoluţia şi-a urmat cursul firesc, miraculos şi divin fiind doar faptul că, din fiinţe organice, ne-am ridicat (cu ajutor divin sau fără, depinde de convingerile fiecăruia) la stadiul de fiinţe inteligente, raţionale şi conştiente? Nu, nu suntem maimuţe. Dar, şi dacă am fi fost vreodată, să lăsăm fiţele de genul "Vai, dar sunt murdare şi proaste, cum să ne tragem noi din aşa ceva?". Tocmai asta ne face oameni, faptul că nu am rămas la stadiul de primate, că am evoluat spre nişte fiinţe ceva mai curate şi mai deştepte decât eram mai demult... [am impresia sau încep să aduc a TLP?] Oricum, dacă creaţia lumii sau efectiv pasul pe care l-am făcut spre umanitate, au avut de a face cu Dumnezeu sau nu, asta nu pot să spun; fiecare să judece singur.

Încă ceva: Eram pe autobuz cu o pungă Auchan în mână (duceam o Cola în ea, nu încercam să impresionez pasagerii), când m-a întrebat o tanti dacă am primit punga gratis, că cică la Carrefour te pune să o plăteşti. Am îngăimat ca la Auchan e gratis şi am rămas oarecum contrariată. Ori suntem prea eco, ori e din cauza crizei.

În rest, alte ştiri simpatice sau comentarii acide marca RealCrimson nu mai am pentru astăzi, aşa că am să mă întorc la Sith Lords, dacă nu vă supăraţi.

Să vă vând nişte ponturi

De fapt, nu sunt tocmai ponturile mele, deci nu fac decât să intermediez tranzacția... dar, în fine, citeam pe net că de sărbători (acum degeaba vă mai zic) e bine să îți iei cu tine, chiar dacă dormi la altcineva, perna proprie, dopuri de urechi și alte accesorii care să te ajute la somn.

Mă întreb cine, în toată lumea asta, e om normal și își duce după el de Revelion tot dormitorul? Păi așa merg cu un cort întreg și îl pun la gazdă în casă. Îmi iau și reșou propriu, mâncarea mea, somnul meu, și ceilalți nu au decât să petreacă, doar eu mă simt ca la mine acasă...

Apropo, să nu uităm să zicem mersi fain, Awi, la care am fost la Revelionul 2009! Un chef la care nu a fost nevoie să ne uităm la televizor mai mult decât jumătate de minut, având în vedere că programul canalelor naționale se anunța orbil, kitsch și de un penibil fantastic. Ajunge să vă zic că a implicat hipnoză (la TVR), previziunile Uraniei și ale Simonei Sensual (B1TV), maneliști în rolurile lui Traian sau Vlad Țepeș (la Antena 1 și sub bagheta de dirijor a lui Dan Negru, regele bunului gust în eterna și fașcinanta Românie) și reluări ale emisiunilor din 2008 (PrimaTV).

A, încă ceva:

patru cupluri care s-au cunoscut şi s-au îndrăgostit la Pro TV se pun pe dansat: Marius Moga şi Iulia Vântur, Anda Adam şi Victor Slav, Laura Cosoi şi Smiley, Adriela şi Piticu. Ei vor imita cupluri celebre precum John Travolta - Olivia Newton-John sau Fred Astaire - Ginger Rogers.

LOL.