The irony

Cică noul roman al lui Dan Brown, care se va lansa marţi în Statele Unite, este deocamdată păzit de o armată de gardieni, sisteme de alarmă, iar editorii care l-au citit au fost nevoiţi să semneze un contract de confidenţialitate, că nu vor deyvălui nimic din ceea ce au citit. Or, dacă aş fi Dan Brown, aş scrie un roman despre faptul că în seifurile respective nu sunt 5 milioane de copii ale unei cărţi mediocre, ci Graalul/o bucată de OZN/jurnalul preşedinţilor Statelor Unite/ceva care ar putea genera un conflict mondial.

Şi chiar cred că aş avea succes. Sincer, altfel de ce ar fi totul învăluit într-un asemenea secret, de ce ar exista o Ligă exclusivistă care să cunoască acest secret dar pe care să nu-l dezvăluie nimănui? De fapt, pun pariu că printre aceşti editori gnostici se numără stră-stră-stră-strănepotul lui Iuda, clona lui JFK, şi scenaristul din spatele Aselenizării.

Serios vorbind, acum, l-am cam citit pe Dan Brown şi, după ce treci de şocul iniţial cu conspiraţiile, nu e mare lucru. O spun eu şi au spus-o şi alţii: Cărţile lui Dan Brown nu sunt literatură valoroasă. Dar decât nimic...