Updates pascale

Nu am prea scris zilele astea pe motiv de muncă. Toată săptămâna am umblat și am meșterit și am curățat la ceea ce sper că va fi, după admitere, scumpul meu domiciliu. Apoi a mai fost și treaba de Paști, cumpăratul de bilete pentru simpozionul IPW spre care mă îndrept începând cu noaptea de marți, grație CFR... și uite cum a trecut timpul fără să mai apuc tastatură și inspirație simultan.

Să le detaliez așadar. În primul rând am umblat după mânere la tot felul de mobile și ce nu pot înțelege este de ce nu se modernizează cât de cât magazinele de pe vremea răposatului. La Fierul toți butucii, toate clanțele și șuruburile sunt amestecate și împrăștiate prin tot magazinul, te servește un nene cu mâinile murdare, care apoi îi strigă casieriței cât ai de plătit. Ceva de genul: "Maricicaaaaa, bate 15 lei pentru butoane la don'șoara!" La Salice în schimb, pe calea București, altă viață. Totul este expus frumos pe rafturi, să se poată vedea și alege. Tipul care te servește e amabil, curat, scrie la calcuator ce ai luat și cât ai de plătit, la facturare tanti citește de pe monitor, scoate factura, și apoi se aduce din depozit tot ce a cerut clientul. În mod surprinzător, nici măcar nenea de la depozit nu e murdar și unsuros pe mâini. Și întreb și eu ca proasta, că nu mă pricep, mare lucru i-ar costa la Fierul să modernizeze?

Totuși, am de menționat aici că amabilitatea oamenilor se schimbă în funcție de client. Prima dată am fost prin zonă cu Ale D, care era pe toace și cu freza aia nouă care îi vine extreeem de bine și o face foarte foarte sexy. Ăia mai că nu s-au îmburdat de pe scaune să îmi dea două mânere. A doua oară, când am fost cu Drăgo, care nu era pe toace și nici nu era bunăciune de fată... eh, mi-au zis să mă mai uit și singură.

Cât despre imediata mea plecare la simpozion, sunt destul de entuziasmată. Cu puțin noroc voi găsi pe cineva care să îmi rezolve bugul pe care programul meu îl are la instalarea pe XP, asta având în vedere că niciun om care e întreg la cap nu poate cere la minimum requirements pentru o aplicație chiar Windows 7. Numa' probleme îmi face versiunea asta pe 64 de biți, dar ce să-i faci...

Pe final vă las cu o mică glumiță, destul de veche și pe care majoritatea probabil ați auzit-o live de la mine, dar pe care posteritatea merită să o cunoască. Mai ales că e o poveste adevărată:
- Cum știi că ești la cinema în Ardeal?
- ???
- Când apare Gerard Butler pe ecran purtând doar un prosop în jurul taliei, se aud din sală 4-5 suspine de "iooooi". [desigur, în accentul specific, corcind puțin "o"-ul cu un "a"]

Side note: Ce-i drept îi drept, Gerard Butler îi bun băiat. E în stadiul de bunăciune masculină extremă, în care își permite să aibă zâmbetul strâmb și asta, în loc să-l strice, să-l facă și mai frumos. Mrrrrrr =)) Ale R știe de ce!