M-am enervat miercuri. În lumea mea se întâmplă lucruri care depăşesc orice principiu al logicii. Timp de 20 de ani, în care menţionez că mi-am făcut şi un buletin, şi un carnet de şofer, nu a trebuit pe niciun act scris ce grupă de sânge am. La şoferi mi-am făcut şi eu, ca tot omul, analizele alea de sânge, de auz, de aruncat cu privirea şi de toate cele, dar grupa de sânge nu mi s-a cerut. Ei bine, mi se cere acum pe un formular A4 cu prezenţa la ora de sport, că dacă vezi-doamne păţesc ceva să ştie ăia de la SMURD ce grupă de sânge am.
Problema mea era că, atunci când mi-am făcut buletinul, ştiam că mai demult se cerea şi grupa de sânge, dar mi s-a explicat frumos că oricum nu are validitate aia, că dacă ajungi pe la spitale, cu găleţi de sânge curgând din tine, oricum te mai testează odată ca să fie siguri că donatorul e compatibil. În fine, nu mă deranjează efectiv că trebuie să mă duc să mă înţepe (deşi nu îmi surâde deloc ideea), ci mai mult faptul că, în loc să am informaţiile astea vitale scrise pe acte serioase, plasticate şi uşor de găsit asupra mea în caz de vreo treabă, ele sunt scrise pe un formular tipărit pe A4, pus undeva între sutele de grupe cu care se face aerobic, ca SMURD să le găsească cu promptitudine. Societatea are încredere în mine îndeajuns încât să îmi pună un Logan sub fund, care statistic vorbind îmi oferă posibilitatea să îmi sparg capul de parbriz din cauza vreunui beţiv care nu dă prioritate. Aşadar în cazul în care sunt implicată în vreun accident serios şi curge sângele din mine ca din Niagara, nu e nevoie să se ştie grupa mea de sânge, dar dacă fac bubu când mă împiedic de stepper, sau dacă mă lovesc la fund când fac săritura în lungime, fix elicopterul SMURD aterizează în proximitatea mea şi mă salvează de la moarte sigură, pentru că există undeva o foaie pe care scrie ce trebuie. Hai, stictir, societate.
Un lucru demn de menţionat e cum s-a completat lista aia. Pe scurt, s-a minţit pe capete. Gagicile sunau înnebunite pe mami şi pe tati să întrebe oare ce grupă de sânge au, probabil luând în considerare şi că grupa lui tati nu e totuna cu grupa poştaşului, se făceau calcule, toată lumea îşi amintea de lecţiile de biologie şi... rezultatul? Foaia aia sfida toată statistica lumii. Din douăzeci şi ceva de fete, câteva am fost pe bază de sinceritate şi am recunoscut că nuştim de-astea, iar restul erau toate grupa 0 (pentru că toate grupele primesc de la grupa 0) şi AB4 (că au auzit ele că e cea mai rară grupă). V-aţi prins? Majoritatea fetelor au cea mai rară grupă. Gauss poate să-şi bage clopotul undeva.
Problema mea era că, atunci când mi-am făcut buletinul, ştiam că mai demult se cerea şi grupa de sânge, dar mi s-a explicat frumos că oricum nu are validitate aia, că dacă ajungi pe la spitale, cu găleţi de sânge curgând din tine, oricum te mai testează odată ca să fie siguri că donatorul e compatibil. În fine, nu mă deranjează efectiv că trebuie să mă duc să mă înţepe (deşi nu îmi surâde deloc ideea), ci mai mult faptul că, în loc să am informaţiile astea vitale scrise pe acte serioase, plasticate şi uşor de găsit asupra mea în caz de vreo treabă, ele sunt scrise pe un formular tipărit pe A4, pus undeva între sutele de grupe cu care se face aerobic, ca SMURD să le găsească cu promptitudine. Societatea are încredere în mine îndeajuns încât să îmi pună un Logan sub fund, care statistic vorbind îmi oferă posibilitatea să îmi sparg capul de parbriz din cauza vreunui beţiv care nu dă prioritate. Aşadar în cazul în care sunt implicată în vreun accident serios şi curge sângele din mine ca din Niagara, nu e nevoie să se ştie grupa mea de sânge, dar dacă fac bubu când mă împiedic de stepper, sau dacă mă lovesc la fund când fac săritura în lungime, fix elicopterul SMURD aterizează în proximitatea mea şi mă salvează de la moarte sigură, pentru că există undeva o foaie pe care scrie ce trebuie. Hai, stictir, societate.
Un lucru demn de menţionat e cum s-a completat lista aia. Pe scurt, s-a minţit pe capete. Gagicile sunau înnebunite pe mami şi pe tati să întrebe oare ce grupă de sânge au, probabil luând în considerare şi că grupa lui tati nu e totuna cu grupa poştaşului, se făceau calcule, toată lumea îşi amintea de lecţiile de biologie şi... rezultatul? Foaia aia sfida toată statistica lumii. Din douăzeci şi ceva de fete, câteva am fost pe bază de sinceritate şi am recunoscut că nuştim de-astea, iar restul erau toate grupa 0 (pentru că toate grupele primesc de la grupa 0) şi AB4 (că au auzit ele că e cea mai rară grupă). V-aţi prins? Majoritatea fetelor au cea mai rară grupă. Gauss poate să-şi bage clopotul undeva.
